4,527 matches
-
venit chiar dinspre conceptele regenerate ale ultimilor ani nichitastănescieni, când el simțea că devenise suficient de matur pentru a anunța o nouă paradigmă poetică, legată chiar de cuvântul ruptură, dar și o "ruptură" în sensul introducerii unei atitudini contradicționale între perfecțiunea omogenizantă a formelor poetice și imperfecțiunea eterogenizantă sugerată de celebra Lecție despre cub și de titlul atât de puțin înțeles în epocă Operele imperfecte. Distingeam, la un moment dat, vreo cinci etape în evoluția concepției despre poezie a lui Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că vidul e rigid: "Rigid este numai vidul. Neschimbător și static este numai vidul"357. În consecință, ruperea de simetrie ține de aventura timpului, o vedere de dincolo de vedere: "Ah, oglindire zburătoare, / refuz al văzului / orbire!" (Partitura a II-a). Perfecțiunea este oglinda ideală, dar ea îl sperie și atunci ne ține celebra lui lecție despre cub ca agresiune împotriva perfecțiunii, frumusețea fiind posibilă numai prin sfărâmarea unui colț: aceasta e poetica rupturii, soluția "operelor imperfecte", pe care critica nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ține de aventura timpului, o vedere de dincolo de vedere: "Ah, oglindire zburătoare, / refuz al văzului / orbire!" (Partitura a II-a). Perfecțiunea este oglinda ideală, dar ea îl sperie și atunci ne ține celebra lui lecție despre cub ca agresiune împotriva perfecțiunii, frumusețea fiind posibilă numai prin sfărâmarea unui colț: aceasta e poetica rupturii, soluția "operelor imperfecte", pe care critica nu prea le-a înțeles la vremea lor. Spațiul, într-o asemenea viziune, devine loc de fugă, sau punct de fugă, premisă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
marele său companion în ale medicinii Vasile Voiculescu, neavând nici apetitul ermetizării ca Ion Barbu. El e mai aproape de simplitatea lui Bacovia, de care îl desparte, însă, opacitatea lumii încremenite în plumb. Poezia lui se nutrește dintr-o sete de perfecțiune evocând pe a lui Eminescu, în căutarea cuvântului ce exprimă adevărul, care, în cazul său, se numește transparență. E un drum de ispășire, precum cel al emirului macedonskian, fascinație a dorului tainic la capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tradițiile Mah³y³na și Tantray³na au deschis o nou] linie de gândire, îl constituie întrebarea dac] fiecare individ ar trebui s] aspire la statutul de Buddha sau ar trebui s] se mulțumeasc] cu eliberarea de suferinț] prin atingerea st]rii de perfecțiune numite arahant. Tradiția Mah³y³na susținea ideea c], în loc s] ating] iluminarea în calitate de discipol al lui Buddha, fiecare om ar trebui s] aspire a deveni chiar Buddha, pentru a-i putea ajuta și pe alții. La fel ca urmașii tradiției Tantray³na
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de tip shi-fei. În sfârșit, aceste „semințe” ale virtuții pot fi împiedicate s] se dezvolte și atunci când omul nu aspir] cu adev]rât și nu încearc] s] încurajeze acest lucru. Dac] omul ar putea înl]tură toate aceste influențe negative, perfecțiunea să moral] ar reprezenta o regul] și nu doar o rar] excepție. Mencius susținea c] practicile convenționale se justific] prin ins]și originea lor spontan]. Ritualurile de înmormântare au ap]rut că o consecinț] normal]. Ar fi greu, chiar insuportabil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este posibil a pretinde ceva mai mult decât o simpl] opinie sau metod]. În cele din urm], indiferent de drumul ales în viat] (chiar și practicarea meseriei de m]celar), omul are posibilitatea de a-și modela îndemânarea pan] la perfecțiune, pan] când aceasta devine o a doua natur], moment în care omul se identific] cu propria să lucrare. Cand omul va fi dobândit acea intuiție care s]-l c]l]uzeasc] în toate acțiunile sale, capacitatea să interioar] va converti
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce urmeaz] o vom ignoră pur și simplu. Chiar dac] vom presupune c] înțelegem semnificația celui de-al doilea termen al sintagmei „etic] evreiasc]”, măi r]mân o serie de probleme de clarificat. Religia iudaic] este orientat] c]tre atingerea perfecțiunii în practic] (pentru protestanții disidenți din secolul al XIX-lea, ea este „o religie a oalelor și a tig]ilor”). Aceast] orientare practic] își g]sește expresia concret] în ceea ce se numeste halaha sau legea iudaic], care se refer] la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cuviincios unii cu altii are la bâz] înv]ț]tură biblic] potrivit c]reia omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu (Gen. 1,27). Întrucât omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu, este evident c] cel mai înalt nivel de perfecțiune se poate atinge doar devenind asemenea Lui. Acesta este punctul de pornire a ceea ce poate constitui cea mai important] doctrin] etic] a Bibliei ebraice: imitatio Dei, imitarea lui Dumnezeu (vezi eseurile scrise de Saphiro și Buber în Kellner, 1978). Doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în aceeași manier] de c]tre autorit]țile ulterioare) s]-si transceand] dincolo de eul și s] devin] exact că Dumnezeu; mai degrab], i se cere s] se comporte într-un anumit mod. Evreul Îl imit] pe Dumnezeu prin atingerea unei perfecțiuni morale practice, îndeplinindu-și astfel destinul în calitate de ființ] creat] dup] chipul lui Dumnezeu. În scopul unei analize mai detaliate a acestui aspect, compar]m abordarea evreiasc] legat] de imitarea lui Dumnezeu cu alte dou], cea a lui Platon, respectiv cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acord] eticii comportamentale (vită activă care se încheie, spre deosebire de vită contemplativa) depinde de evaluarea pe care o face asupra naturii umane. În contextul în care iudaismul învăț] c] omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu și atinge un nivel de perfecțiune prin imitarea lui Dumnezeu, evaluarea naturii umane depinde într-o mare m]sur] de evaluarea naturii divine. Dac] Dumnezeu este perceput ca fiind activ, omul își g]sește perfecțiunea în activitate, iar etică devine un element important care însoțește efortul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este creat dup] chipul lui Dumnezeu și atinge un nivel de perfecțiune prin imitarea lui Dumnezeu, evaluarea naturii umane depinde într-o mare m]sur] de evaluarea naturii divine. Dac] Dumnezeu este perceput ca fiind activ, omul își g]sește perfecțiunea în activitate, iar etică devine un element important care însoțește efortul uman; iar dac] Dumnezeu este perceput ca fiind contemplativ, omul își g]sește perfecțiunea în contemplare, iar etică joac] un rol mai puțin important în viața sa, fiind v
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de evaluarea naturii divine. Dac] Dumnezeu este perceput ca fiind activ, omul își g]sește perfecțiunea în activitate, iar etică devine un element important care însoțește efortul uman; iar dac] Dumnezeu este perceput ca fiind contemplativ, omul își g]sește perfecțiunea în contemplare, iar etică joac] un rol mai puțin important în viața sa, fiind v]zut] că o propedeutic] în vederea atingerii perfecțiunii intelectuale (contemplative). Acest aspect este subliniat în lucrarea celui mai de seam] filosof evreu din perioada medieval], Moise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
element important care însoțește efortul uman; iar dac] Dumnezeu este perceput ca fiind contemplativ, omul își g]sește perfecțiunea în contemplare, iar etică joac] un rol mai puțin important în viața sa, fiind v]zut] că o propedeutic] în vederea atingerii perfecțiunii intelectuale (contemplative). Acest aspect este subliniat în lucrarea celui mai de seam] filosof evreu din perioada medieval], Moise Maimonide (1138-1204). Într-o oper] relativ cunoscut], Legile tr]s]turilor de caracter, Maimonide prezint] o versiune puțin modificat] a doctrinei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doctrinei lui Aristotel privind „aurita cale de mijloc”, v]zut] că o înv]ț]tur] etic] a iudaismului. În C]l]uză r]ț]ciților, lucrare filosofic] a lui Maimonide, acesta prezint] o interpretare pur intelectual] a iudaismului, considerând c] perfecțiunea etic] (și în același timp halahic]) este un nivel propedeutic inerent atingerii perfecțiunii intelectuale. Totuși, pan] la sfarsitul lucr]rii, orientarea moral], practic] a iudaismului, iese înving]toare, iar Maimonide își informeaz] cititorul c] atingerea perfecțiunii se face prin imitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ț]tur] etic] a iudaismului. În C]l]uză r]ț]ciților, lucrare filosofic] a lui Maimonide, acesta prezint] o interpretare pur intelectual] a iudaismului, considerând c] perfecțiunea etic] (și în același timp halahic]) este un nivel propedeutic inerent atingerii perfecțiunii intelectuale. Totuși, pan] la sfarsitul lucr]rii, orientarea moral], practic] a iudaismului, iese înving]toare, iar Maimonide își informeaz] cititorul c] atingerea perfecțiunii se face prin imitarea milostivirii și drept]ții divine, dup] atingerea, în prealabil, a celui mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a iudaismului, considerând c] perfecțiunea etic] (și în același timp halahic]) este un nivel propedeutic inerent atingerii perfecțiunii intelectuale. Totuși, pan] la sfarsitul lucr]rii, orientarea moral], practic] a iudaismului, iese înving]toare, iar Maimonide își informeaz] cititorul c] atingerea perfecțiunii se face prin imitarea milostivirii și drept]ții divine, dup] atingerea, în prealabil, a celui mai înalt nivel posibil de perfecțiune. Astfel, filosoful Maimonide ne îndeamn] la a-L imită pe Dumnezeu ținând cont de speculații de ordin metafizic; rabinul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la sfarsitul lucr]rii, orientarea moral], practic] a iudaismului, iese înving]toare, iar Maimonide își informeaz] cititorul c] atingerea perfecțiunii se face prin imitarea milostivirii și drept]ții divine, dup] atingerea, în prealabil, a celui mai înalt nivel posibil de perfecțiune. Astfel, filosoful Maimonide ne îndeamn] la a-L imită pe Dumnezeu ținând cont de speculații de ordin metafizic; rabinul Maimonide insist] că aceast] imitare s] aib] un impact practic asupra vieții desf]surate în cadrul comunit]ții. Poate că r]spuns
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se știe în ce m]sur] folosea creștinismul că pe o arm] în luptele sale politice -, a condus la reacția dur] a P]rinților deșertului și apoi la începuturile obștei c]lug]rești și la dublul etalon al indemnului la perfecțiune și al preceptelor. Astfel, pan] la sfârșitul perioadei Noului Testament, tensiunea creatoare generat] de Hristos s-a descompus în elemente disparate, deși a r]mas mereu o surs] a înnoirii în Biseric], încurajând schimbarea. iv. Critici la adresa eticii creștine Problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conducere șiit], Tuși atrage atenția asupra necesit]ții acțiunilor etice bazate pe superioritatea cunoașterii și preponderenta discrimin]rii, adic] de o persoan] care se deosebește de ceilalți prin faptul c] deține sprijinul divin pentru a putea s] le înf]ptuiasc] perfecțiunea (Tuși, 1964, pp. 191-192). Wilfred Madelung a încercat s] arate c] Tuși a îmbinat în opera să etic] elemente neoplatoniene, precum și perspective filosofice și morale Shi’a Ismaili și Twelver Shi’a. Perspectivele Twelver Shi’a sunt întitulate astfel datorit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
voința s] fie orientat] în direcția binelui. Pentru a realiza aceast] orientare benevol], Dumnezeu ilumineaz] sufletul printr-o revelație a propriei Sale bun]ț]ți, iar acest fapt induce virtutea, având în vedere c] sufletul se încarc] cu iubire pentru perfecțiunea lui Dumnezeu și caut] s] se uneasc] cu El. Aceast] psihologie a gratiei este exprimat] mai puțin prozaic de c]tre Augustin, care susținea c] iubirea trage sufletul înspre Dumnezeu, așa cum o greutate trage trupul înspre p]mânt; dar, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Așadar, virtuțile sunt acele obiceiuri de a acționa care duc la împlinirea naturii raționale a agentului. Deci, când vorbim despre „legea natural]” ne referim la acea parte din ordinea general] a lucrurilor care implic] omenirea și progresul s]u spre perfecțiune. Aceast] lege transpare în tendințele umane naturale, cum ar fi conservarea vieții, procrearea și creșterea copiilor, cooperarea cu ceilalți din societate ș.a.m.d. În completarea acestei surse empirice de valori și cerințe morale exist] „legea lui Dumnezeu”, promulgat] omenirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vechilor scriitori greci, vom fi impresionați de modul în care aceștia concep formarea personalit]ții și a caracterului prin urmărea idealurilor care țin de frumos, curaj și noblețe. Sistemul etic al Greciei Antice era unul de tip perfecționist, prin accentuarea perfecțiunii cet]ții, a individului și a viitorului omenirii. Perfecționismul reprezint] o sfidare la adresa egalit]ții promovate de sistemul democratic. Nu exist] nici un lucru care s] rivalizeze cu idealurile Antichit]ții referitoare la caracter și care s] poat] funcționa ca principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
multe alte feluri, inclusiv prin relații neplăcute și ambiții neîmplinite. Prin urmare, trebuie să Învățăm unele metode eficiente de controlare a stresului. Din fericire, strămoșii chinezilor ne-au lăsat câteva sfaturi foarte importante În această privință: nu căutați În viață perfecțiunea; trăiți simplu; căutați să cunoașteți mai multe dimensiuni ale fericirii; priviți Înainte, nu În urmă; socotiți-vă cel mai fericit om din univers; Învățați să vă iertați și să-i iertați pe ceilalți; aflați-vă soarta de la un ghicitor priceput
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
neplăcute; Învățați metode de distracție activă; faceți regulat exerciții fizice; practicați zilnic qigong; Învățați să vă bucurați de muzica ușoară; implicați-vă Într-un grup religios sau spiritual; alimentația să vă fie echilibrată, naturală și hrănitoare. Nu există În univers perfecțiune. Se poate spune chiar că frumusețea lumii și ale vieții se află În imperfecțiunea ei, care face să fie destul loc pentru creație și progres permanent. Ideea imperfecțiunii universale este bine ilustrată În celebra lucrare chineză clasică Yi jing, sau
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]