3,245 matches
-
parte cunoașterea în mai mare măsură a resorturilor sociale, psihologice și politice, a dificultăților de comunicare și exprimare a unor grupuri defavorizate, determină autoritățile să încerce și alte căi de rezolvare a flagelului terorist înafara luptei armate și a sacrificiului perpetuu de vieți, în multe cazuri nevinovate și neangajate de fapt în formațiunile militare sau paramilitare. Suprimarea conflictelor ar putea dirija energiile la nivel mondial spre rezolvarea în comun a unor pericole reale, în prezent neglijate sau în orice caz tratate
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
înregistra o reducere a incidenței bolilor infecto-contagioase, o crește a incidenței cancerelui (probabil și datorită creșterii nivelului de poluare), scade incidența mortalității prin accidente, dar va crește incidența mortalității secundară actelor de violență. Starea de sănătate a organismului uman este perpetuu pusă la încercare de nenumărați agenți patogeni nou apăruți sau deja existenți dar cu o agresivitate crescută, care au o capacitate de selecție marită datorită vitezei și ratei crescute de multiplicare. Din aceste cauze se înregistrează invazia acestora în sfera
Prelegeri academice by VASILE BURLUI () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92374]
-
cînd privește lung-miop. [...] Poartă o haină neagră de lustrin, cu gulerul încheiat sus, peste cravata de mătase de culoarea inului. Mustața ca puiul de vrabie." Am observat deja la Caragiale o instabilitate funciară, o psihologie de chiriaș grăbit și Ahasverus perpetuu; în gazetărie și politică această psihologie se manifestă superlativ și bruschează nevoia noastră de ordine, consecvență și stabilitate, chiar dacă Ș. Cioculescu încearcă o machiavelică justificare tardivă: "a fost mereu disponibil ca gazetar, fără a se dărui, ci numai împrumutîndu-și pana
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
chiar dacă rămîn și sublime excepții resimțite ca atare atît de contemporani cît și de urmași. NOMEN EST OMEN! O permanentă fascinație a onomasticii străbate atît viața cît și opera lui Ion Luca și a lui Mateiu, ambii situîndu-se într-o perpetuă postură adamică care le poruncește să ia în stăpînire lumea prin denumirea elementelor ei constitutive nimic neputînd exista fără o nominalizare ce presupune un contract de apropiere care va permite o acțiune de manipulare prin instituirea unui raport similar celui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
atît mai uimitoare cu cît dezechilibrul între părțile sufletului s-a îngroșat mai definitiv." Meritul însă, marele merit, de a fi declarat autonomia definitivă a operei mateine față de ființa convulsionată a autorului îi revine poetului-matematician Ion Barbu care proclama un perpetuu răsărit al Crailor: "Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cumpănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungînd nălucile Penei și Ilincei, gravitînd în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aspectul lor istoric aceste modalități pot lua chipul unui erou în căutarea bogăției, gloriei sau a sfințeniei" [Benoist, p.120, subl.n.]. Pariziana este cea care știe și ea să incite la căutare, corespunzând idealului viril și amoros al căutării perpetue, căutărilor și așteptărilor timpului. 64 Astfel, mitul lui Don Juan, după Jean Rousset se constituie pe un dispozitiv triunghiular minimal: eroul, grupul feminin, mortul. Mitul lui Robinson conjuga insula, eroul, personajul lui Vineri; cel al lui Carmen ucigașul, eroina, grupul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
disimularea pasiunilor, a respectării ierarhiilor venite din societatea de la Curte se dezvoltă cu atat mai mult cu cât constituie un limbaj social de mediere" [Muchembled, p.220, 221, subl.n.]. 176 Hippolyte Taine recunoaște societății pariziene facultatea de spectacol în perpetua desfășurare: "fête permanente que cette brillante société se donne à elle-même" [1986, p.209]; "le théâtre des plus grands événements, la ville qui a étonnée le monde entier" [Mercier, 1990, p.447]. 177 În perioada Imperiului sunt organizate trei expoziții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o configurație existențială dintr-un spațiu ce nu aparține naturii ca atare, ci culturii; numai că acest spațiu este posibil prin natură. Așa încât, deși are propria sa lege, el nu este blocat în sine. Între natură și cultură există o perpetuă corespondență îndreptățită tocmai pentru că în lume se află o ființare (o existență) în care natura și cultura sunt împreună, în echilibru (un echilibru funcțional, prin urmare, niciodată perfect); și această existență pe seama căreia este pus un asemenea rost "cosmic" este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
grație, a "poziției" lumești care să fie în acord cu grația divină. Vocația apare, în mediile protestante, ca exteriorizare a credinței potrivit căreia, neștiut de nimeni, Dumnezeu împarte grația și mântuirea; ea este o exteriorizare ce devine, prin raționalizare (conștientizare perpetuă a sensului divin al vieții omenești), muncă profesională. C. Rădulescu-Motru citează lucrarea lui Max Weber pentru a ilustra ideea că faptele religioase ca și cele morale, intelectuale etc. nu sunt doar "manifestări sentimentale", ci sunt purtătoare de rosturi economice; "faptele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
traducere de Vasile Muscă, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996. NISTOR, Octavian, Introducere la vol. Filosofie neokantiană în texte, Editura Științifică, București, 1993. OSTWALD, W., Les fondements énergétiques de la Science de la civilisation, V. Giard et E. Briere, Paris, 1910. OSTWALD, W., Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, traducere de, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", București, 1912. OSTWALD, W., Le monisme comme but de la civilisation, Edité par le Comité International du monisme, Hambourg, 1913. PASCAL, B., Pensées. Les Provinciales, Booking International, Paris, 1995. PAULSEN, Fr.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energie, p. 18. 264 Ibidem, p. 62. 265 Ibidem, p. 61. 266 Ibidem. 267 Ibidem, p. 80 268 Energia (1908), Fundamentele energetice ale științei civilizației (1909), Imperativul energetic (1912), Monismul ca scop al civilizației (1913) ș.a. 269 W. Ostwald, Mișcarea perpetuă. Conceptul energiei, București, Editura Revistei "Convorbiri științifice și filosofice", 1912, p. 15; Acest volum reproduce o parte a lucrării Energia (1908) . 270 Constantin Antoniade, Iluziunea realistă. Încercare de critică filosofică, în vol. Opere, București, Editura Eminescu, 1985, p. 42. 271
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dar articolul-program semnat de fondatorul ei, Horia-Roman Patapievici, în numărul 1 (octombrie 2004, pp. 4-5), „Manifest: calmul discuției, seninătatea valorilor”, își păstrează deopotrivă actualitatea și valabilitatea - ar putea fi republicat număr de număr. Să sperăm că Patapievici nu va avea perpetuu dreptate, așa cum pare să aibă Silviu Brucan cu profeția sa despre cele două decenii necesare României pentru a ieși oarecum la liman... Mă opresc aici cu exemplele. Nu pot acoperi în acest cadru întreaga scenă a publicisticii culturale românești, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decretarea intrării în postistorie), Raymond Aron (ultimul mare liberal francez). Iar exemplele pot continua, conturând o lecție importantă, dincolo de adagiul clasic coincidentia oppositorum: când dialogul încetează, toți partenerii, precum și societățile lor au ceva de pierdut. Doctrinele sunt istorice, se reinventează perpetuu, fără a ezita să se angajeze în revizuiri și cotituri semnificative. Raymond Aron a făcut din Tocqueville un anti-Marx, în condițiile specifice ale anilor ’50-’70; astăzi, Tocqueville nu mai este interpretat în același mod, deși raportarea la Marx rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de subiect. Tradiția sugera că anumite subiecte se pretau la, sau chiar cereau, un anumit gen literar: tragedia nu era o formă arbitrară, ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma și conținutul se află într-o perpetuă concordanță: nu o poți (re)prezenta pe Antigona într-o comedie. Replicând, Hayden White a dat exemple de emplotment contraintuitiv care nu trădează totuși, retoric și etic, un subiect extrem: filmul italian din 1997 distins cu marele premiu la Cannes
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1911; L. Büchner, Ce-i omul?, București, 1911; Fr. Nietzsche, Omul superior, București, [1911]; J. Finot, Despre bogăție și sărăcie, București, 1912; J.-H. Fabre, Din viața insectelor, București, [1912]; G. Bonnier, Socialismul la albine, București, [1912]; W. Ostwald, Mișcarea perpetuă, București, 1912; G. B. Clemenceau, Cele două drapele, București, 1914; G. Hervé, Ghilotina sau funia?, București, 1914; J.-H. Poincaré, Știința și poezia, București, 1919, Morala și știința, București, 1924; B. Spinoza, Despre Dumnezeu, natură și om, București, 1919; H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
Oscar Wilde, cărora le dedică unele din cele mai subtile pagini. Întorcând cu dexteritate discursul intelectual modern pe celălalt sens, teoreticianul descoperă în potențialul ludic al literaturii cheia depășirii schizoidiei ereditare a psihicului colectiv occidental, marcat de o diferire agresivă perpetuă: între spirit și corp, între iubire și ură, între artist și filosof, între savant și preot, între ordine și transgresarea ei, între competiție și cooperare. S. se situează înăuntrul unei vârste anumite a culturii occidentale, iar cărțile sale sunt produsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
nici un dubiu, sunt atașate imagini ale produsului final, în forme și tonalități vesele și incitante, adică fotografii ale jocurilor exersate cu grupe de copii de-a lungul activității de către Veneția Șerban, educatoare pasionată, cu certe calități instructiveducative, aflată într-o perpetuă competență cu sine. Volumul al Veneției Șerban, prin activitățile didactice concrete prezentate, poate fi un important sprijin, un ghid de reală utilitate pentru educatoare, îndeosebi pentru cele aflate la începuturile carierei didactice și care doresc să realizeze cu succes activităților
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
41; Mircea Zaciu, „Dovezi de iubire ce nu se mai termină”, ST, 1981, 10; Ioan Holban, Orizontul vieții în curtea interioară, CRC, 1992, 19; Bogdan Dumitrescu, Parabole, RL, 1993, 3; Daniel Cristea-Enache, Ceva esențial, ALA, 1999, 458; Ion Roșioru, Carnavalul perpetuu, TMS, 1999, 4; Georgeta Drăghici, Despre câteva note false, RL, 2000, 10; Popa, Ist. lit., II, 892; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 277-280; Irina Marin, Țara tuturor posibilităților, RL,2002, 39; Dicț. scriit. rom., IV, 522-523; Mircea Iorgulescu, „America, pantoful Cenușăresei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
281 jos). Anii care au urmat, până la revenirea în țară, au fost efectiv marcați de trei activități majore care se vor completa armonios și vor contura personalitatea savantului de mai târziu: - activitatea de medic de spital la Notre Dame de Perpetuei Secours (foto pg. 288 sus) care avea să fie una de excepție. Mărturie stau impresiile celor care au lucrat cu el, respectul și prețuirea de care s-a bucurat din partea bolnavilor și administrației spitalului, miile de foi de observație ordonate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Viciul de reproducție (desfrâul). Reformatorii tratează acest aspect într-un mod total opus prescripției biblice. În timp ce Biserica Apuseană impune întregului său cler castitatea ca o pavăză împotriva desfrâului, Luther în scrierile sale spune „ să faci jurământul de sărăcie și castitate perpetuă e să vrei să blestemi toată viața”. Căsătoria lui cu o călugăriță, care a și născut imediat după nuntă, este suficient de evocator ca exemplu. Mai mult, el are o atitudine conciliantă și înțelegătoare față de poligamie. Este exemplul lui Filip
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
finalul "Veghii lui Roderick Usher". Însă, "călătoria" la care ne invită poetul român, nu este o odisee obișnuită, căci nu există, în text, nici o sugestie a unei reîntoarceri; "exploratorul" barbian, acționând sub imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe oceanul vieții, căutând neobosit tărâmul, care să îi "închidă" peregrinarea. Iată de ce, doar direcția călătoriei imaginare este fixată, cu oarecare precizie - "cerul solidar" (formând deci un tot unic) - spațiul multiplicității virtuale de fuziune, fondul nostru de existență, situat dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
subit televiziunea într-un actor foarte important al evenimentelor. Pentru moment, acest actor mediatic se întoarce grăbit la rolul său de crainic oficial al dictaturii. Întreaga după-amiază a lui 21 decembrie, atât la radio, cât și la televiziune, urmează programul perpetuu omagial prevăzut, în ciuda faptului că, pe străzile marilor orașe, în primul rând în București, o agitație neobișnuită devine tot mai vizibilă. În soarele aproape călduț al amiezii de decembrie, grupuri răzlețe de participanți fugiți de la mitingul lui Ceaușescu se opresc
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
-l stimuleze fără scrupul. Iliescu: fenomen sau sindrom? Fenomenul, poate chiar sindromul Iliescu, apare ca o componentă esențială, dar și paradoxală, a acestor primi ani de postcomunism. Desigur, după aproape o jumătate de secol de dictatură, după delirul Ceaușescu, zâmbetul perpetuu al lui Iliescu are un aer bonom și patern cel puțin când nu i se vede privirea. Desigur, România socialistă ar fi arătat cu totul altfel dacă în fruntea PCR ar fi fost nu Ceaușescu, ci Ion Iliescu. Desigur, în
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Upton Sinclair și Maxim Gorki. Tot atunci, recenza elogios volumul de versuri al lui D. Th. Neculuță. La I. L. Caragiale, detecta un aparent scepticism și „un feroce egoism de artist”, blamabile în sine, dar existența, în profunzime, a unei revolte perpetue și a geniului reprezintă un argument de autoritate. În forul intim, C. avea un orizont mult mai larg. Un personaj al său, căruia îi împrumută mult din propria-i biografie, închină un adevărat cult marilor poeți, de la Leopardi la Mallarmé
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Supplex libellus valachorum Transilvaniae), M. a lucrat cu febrilitate pentru fundamentarea acestui deziderat. Incitat de afirmațiile tendențioase și nefondate ale unor istorici străini, el scrie Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1812), operă polemică și demonstrativă. Materialul istoric devine argument perpetuu, nuanțat și interpretat în sensul tezelor emise: originea pur romană, continuitatea neîntreruptă pe teritoriul vechii Dacii, unitatea etnică a tuturor românilor. În prima parte din Istoria Besearicei românilor, atât acestor din coace, precum și a celor din colo de Dunăre (1813
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]