48,132 matches
-
deveni Canalul Dunăre - Marea Neagră. Asta se întâmpla de obicei duminica, dar nu în fiecare după amiază, din cauza rigorilor de la internat, unde pedagogul era mai mare decât directorul. Mă mulțumeam, desigur, cu liberul de duminică pentru a merge pe canal la pescuit. Scule de pescuit nu aveam și nici la internat nu puteam să le țin. Mama îmi povestise că are un fel de văr la Medgidia, spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Marea Neagră. Asta se întâmpla de obicei duminica, dar nu în fiecare după amiază, din cauza rigorilor de la internat, unde pedagogul era mai mare decât directorul. Mă mulțumeam, desigur, cu liberul de duminică pentru a merge pe canal la pescuit. Scule de pescuit nu aveam și nici la internat nu puteam să le țin. Mama îmi povestise că are un fel de văr la Medgidia, spunându-mi și cum îl cheamă. Nu ținuse legătura cu el până la sosirea mea la Medgidia. Am început
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
am avut legătura cu el, omul recunoscându-mă de rubedenie, după ce i-am expus un amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam rost de niște bețe din trestie și de restul necesar pentru a merge la pescuit. De fiecare dată, după partida de pescuit, nu uitam să înapoiez uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și să-mi ia prada pescuită pe canal, mai ales că la internat nu aveam ce face cu peștele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
-mă de rubedenie, după ce i-am expus un amănunțit istoric al originii înrudirii noastre dinspre mamă. De la el făceam rost de niște bețe din trestie și de restul necesar pentru a merge la pescuit. De fiecare dată, după partida de pescuit, nu uitam să înapoiez uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și să-mi ia prada pescuită pe canal, mai ales că la internat nu aveam ce face cu peștele. Într-o duminică de dimineață, cum stăteam
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
uneltele și peștele prins, ca să nu mi le confiște pedagogul și să-mi ia prada pescuită pe canal, mai ales că la internat nu aveam ce face cu peștele. Într-o duminică de dimineață, cum stăteam conectat la partida de pescuit, așteptând carasul să muște din momeală, am văzut că în spatele meu s-au amplasat vreo trei-patru vlăjgani tineri și mușchiuloși. - De unde ești, bă? mă întrebă unul, care părea șeful găștii. - Din Constanța - zic eu, ca să nu-l derutez cu numele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
care erau bani de urgență, sau forță majoră. Acest caz de forță majoră tocmai sosise, căci hotărâsem să plec din oraș. M-am dus direct la așa zisul unchi, cum îi ziceam eu, cel care îmi împrumuta mereu sculele de pescuit. Când i-am povestit ce am pățit și m-a văzut în ce hal arăt, după descrierea pe care am făcut-o individului, mi-a spus că acela era unul dintre țiganii de care era plină Medgidia la acea vreme
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
atât cea de elev, cât și cea de viitor pescar, mai ales că acum locuiam în centrul orașului, la sora mamei, căsătorită în Constanța cu un bucătar de pe nava-pasager de croazieră internațională “Transilvania”. Aici puteam să merg în voie la pescuit, mai ales că aveam un verișor de vârsta mea, și el elev la școala profesională de la I.M.U Medgidia , de unde ieșea strungar sau frezor. În fiecare sâmbătă după-amiaza, când sosea el de la Medgidia, ne pregăteam pentru a doua zi de
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
mai ales că aveam un verișor de vârsta mea, și el elev la școala profesională de la I.M.U Medgidia , de unde ieșea strungar sau frezor. În fiecare sâmbătă după-amiaza, când sosea el de la Medgidia, ne pregăteam pentru a doua zi de pescuit și mergeam, ori la Ghiolul Mic de la Mamaia, ori la mare, la guvizi. Când ajungeam acasă, mereu aveam pește suficient pentru a o bucura, mai ales, pe bunica sa Suzana, o unguroaică neaoșă din Transilvania, fostă barmaniță într-un birt
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
meu de i-a sucit mințile și a adus-o la mare, în calitate de soție de vaporean. Poate a cucerit-o cu meseria aceasta, căci, atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara pescuitului, găseam tot felul de posibilități să ne petrecem timpul liber. Uneori ne alăturam și noi tinerilor, care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
Pentru că aceste specii sunt protejate iar el, un pescar sportiv demn de acest nume, nu va încălca niciodată regulile scrise sau nescrise ale breslei. Pentru ei legile și regulile sunt sfinte! Mai puțin legea aia tâmpită cu posesia permisului de pescuit. O idioțenie despre care nici nu merită să mai vorbim! Dar soția pescarului sportiv!? Și ea este o ființă cu totul și cu totul deosebită deoarece nu are voie să spele, niciodată, vasele fiindcă astfel omoară viitoarele momeli, respectiv atât
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
foarte versat. Prin urmare, există chiar o politică, foarte subtilă, de ignorare a lor. Dar, precum bine știm, bărbații, mai ales atunci când au la bord o cantitate de trăscău nu rezistă să nu-și povestească aventurile. Și cum cele despre pescuit sunt deja în domeniul banalului, inclusiv chestia cu peștișorul de aur, intră în scenă cele de domeniul miticului. Abia acum se pot afla ce iubiri se produc în sistem cu diferite zâne ale lacurilor, cu ispititoarele rusalce sau știme, ca să
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
pe Marea Neagră, nu cu mult timp în urmă. Mai bine spus, anul trecut pe la sfârșitul lui septembrie. Dimineața care se prefigura nu anunța nimic din ce avea să se întâmple după câteva ore de la răsăritul soarelui. Când am plecat la pescuit, luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-și buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniștea mării, scrijelind cu chila oglinda-i de cleștar. Trăgeam vârtos la rame, să ajung cât mai curând în zona de
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-și buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniștea mării, scrijelind cu chila oglinda-i de cleștar. Trăgeam vârtos la rame, să ajung cât mai curând în zona de pescuit. Doar câte un pescăruș ce-și spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
am putut de tare să fiu auzit de cei din barcă. Norocul mi-a surâs. Erau trei vecini ai mei și unul dintre ei mi-a zărit barca. O cunoștea că doar a fost de atâtea ori cu mine la pescuit. Au ajuns la mine în câteva minute și după mai multe peripeții cu aruncarea parâmei de remorcare, am putut fi recuperat dintre valurile mării și dus în port, dar nu la locul meu de acostare al bărcii, unde nu se
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
Rătăciți pe mare Într-o zi de duminică a lunii iunie anul trecut, eram pe malul mării la bărci, cu intenția de a ieși la pescuit pe mare. Vremea nu era una dintre cele mai favorabile. O ceață densă acoperea totul. Nu se distingea nimic mai departe de zece metri distanță. Cum era zi nelucrătoare, l-am luat în barcă și pe amicul meu mai tânăr
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
mai mult de un metru șaizeci ca înălțime, să-mi țină de urât. Avea și el barcă dar nu-i mergea motorul. Încă era noapte. Ajutându-ne toți cei care aveam bărci la malul mării dispuși să plece totuși la pescuit și pe o asemenea vreme, am dat bărcile la apă. Gogu trăgea ușor la rame iar eu pregăteam motorul pentru pornit. Luminile falezei se vedeau ca niște gheme mici galbene învelite într-un strat gros de ceață ce pătrundeau prin
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
rătăcim de la început. Așa puteam aprecia când ne-am deplasat vreo milă după ceasul telefonului. Știam ca facem cam trei km într-o jumătate de oră pe mare liniștită. Marea nu era agitată, era doar ușor ondulată, tocmai bună de pescuit. Până se lumina de ziuă tot mai erau vreo trei sferturi de ceas. Nici nu am făcut cred două sute de metri că motorul s-a oprit instantaneu. Era a doua oară când se întâmpla, motorul fiind nou și încă în
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
în pupa, astfel să ne îndreptăm spre larg. Motorul torcea frumos. Parcă nici nu existase incidentul care ne-a dezorientat de nu mai știam încotro mergem. După timpul parcurs ar fi fost normal sa fi ajuns în zone bune de pescuit. Nici vorbă. Lăsam motorul la ralanti să putem auzi și alte motoare după care să ne ghidăm încotro să ne îndreptăm. În prova văd că apare umbra unui dig. Când am ajuns la mai puțin de zece metri de el
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
s-a risipit spre mal. Spre larg încă mai persista dar vedeai la aproape o sută de metri distanță. Când am văzut că suntem deasupra zonei prezidențiale din Neptun, ne-am îndreptat spre Cap Aurora unde veneam de obicei la pescuit, fiind zonă cu multă piatră și scoică. Așa ne îndreptam și spre casă. Am mai încercat în câteva locuri, dar aveam ghinion. Nu avea guvidul chef de masă, așa că am abandonat pe la ora unu pescuitul. Mai mult am rătăcit pe
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
unde veneam de obicei la pescuit, fiind zonă cu multă piatră și scoică. Așa ne îndreptam și spre casă. Am mai încercat în câteva locuri, dar aveam ghinion. Nu avea guvidul chef de masă, așa că am abandonat pe la ora unu pescuitul. Mai mult am rătăcit pe mare decât am pescuit. După vreo câteva ore de orbecăit pe mare în necunoscut, cu teama în suflet că ne putem rătăci spre larg îndepărtându-ne atât de mult încât să nu vedem malul chiar
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
la ora stabilită pentru plecarea pe mare, am parcat mașina sub salcia de pe faleză, din fața bufetului Semiramis, ca de obicei, pentru a o feri de canicula zilei și mi-am cărat grăbit bagajul la barcă. O parte dintre colegii de pescuit își trăseseră bărcile la apă până la sosirea mea și așteptau să apară toți proprietarii de bărci, dornici de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se face colectiv, de către cel puțin două persoane, fiecare barcă fiind
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
o feri de canicula zilei și mi-am cărat grăbit bagajul la barcă. O parte dintre colegii de pescuit își trăseseră bărcile la apă până la sosirea mea și așteptau să apară toți proprietarii de bărci, dornici de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se face colectiv, de către cel puțin două persoane, fiecare barcă fiind de peste 100 kilograme și ridicată pe plajă la 5-6 metri distanță de apă. Pe cer, mai străluceau palid câteva stele, rătăcite printre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
și pe el în barcă. Moșul avea deja 72 de ani, însă mai fusese cu mine și nu avea rău de mare, era de baștină de pe malul Dunării, din Galați. De multe ori, atât eu cât și alți colegi de pescuit, la insistența cunoscuților sau turiștilor, mai luam în larg câte un însoțitor. Când sunt doi în barcă, este uneori mai plăcut de ieșit pe mare. Mai stai de vorbă, mai povestești, oricum nu ești singur cu gândurile tale. Fiecare trage
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
lungit, are grețuri, dureri de stomac și de cap, nu-ți mai poate fi de folos. Nu mai poate lansa sau recupera parâma. Ai fi un criminal să-l lași să se degradeze fizic tot mai mult, așa că renunți la pescuit, vii cu el la mal și-l duci la doctor să-și revină. Inlăturând cauza, legănatul continuu și amețeala, disconfortul îi dispare după o jumătate de oră, însă parcă nu mai ai nici tu curajul să te întorci la locul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
cu el la mal și-l duci la doctor să-și revină. Inlăturând cauza, legănatul continuu și amețeala, disconfortul îi dispare după o jumătate de oră, însă parcă nu mai ai nici tu curajul să te întorci la locul de pescuit. Încă o jumătate de oră de tras la rame? Cât mai poți sta pe mare și cât pește mai poți prinde? Iți faci toate aceste calcule și ajungi la concluzia că trebuie să renunți. Astfel, ai ratat o zi de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]