14,286 matches
-
ca și cum caravanele oficiale ar fi fugit în mod ridicol de nimic, ca și cum forțele armatei și ale poliției, inclusiv mașini blindate și tancuri cu apă, ar fi fost disprețuite de inamic și acum nu aveau pe cine să combată. Încă un pic năucit de lovitură, dar deja cu plasturele lipit pe bărbie și după ce refuzase cu stoică nerăbdare injecția antitetanică, prim-ministrul își aminti brusc că prima sa obligație era să telefoneze șefului statului, să-l întrebe în ce stare era, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sigur că, după ce a examinat rapid ipoteza, a dat-o deoparte, fiind prostesc de naivă și periculos de nerealistă. Se ridică de pe scaunul unde rămăsese așezat după conversația cu ministrul și se apropie de fereastră. Nu o deschise, dădu un pic la o parte perdeaua și se uită afară. Piața avea aspectul obișnuit, oameni care treceau, trei persoane așezate pe o bancă la umbra unui pom, terasele bodegilor cu clienții lor, vânzătoarele de flori, o femeie urmată de un câine, chioșcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu știu în legătură cu ce, Chiar dacă aș vrea, n-aș ști să vă explic, Atunci mi-am pierdut vremea aici, Scuzați-mă, vă așteaptă prietenul, Nu mă așteaptă nici un prieten, voiam doar să plec, Atunci vă mulțumesc că ați rămas un pic mai mult, Domnule primar, Spuneți, spuneți, nu vă formalizați, Dacă sunt în stare să înțeleg ceva din ce se petrece în mintea oamenilor, atunci cred că dumneavoastră aveți o mustrare de conștiință, o remușcare, Remușcare pentru ceva ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aveam ocazia să plecăm de aici, nu-i e rușine să ne închidă ușa-n nas. Existau crize de nervi, copii plângând, bunici palizi de oboseală, bărbați exaltați cărora li se terminaseră țigările, femei istovite care încercau să facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Începe tu, îi ordonă comisarul agentului, Imediat ce am intrat în casă, spuse el, mi-am dat seama că n-o anunțase nimeni pe femeie, Sigur că nu puteau, stabiliserăm să ajungem toți la zece și jumătate, Eu am întârziat un pic, era zece și treizeci și șapte când am bătut la ușă, mărturisi agentul, Asta nu mai interesează acum, mergi mai departe, să nu pierdem timpul, Mi-a cerut să intru, m-a întrebat dacă putea să-mi ofere o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă duc să mă culc, Comisarul poate să aibă nevoie de tine, Ca să dea din nou cu capul de un zid, nu cred, Cred că ai dreptate, spuse inspectorul, îți urmez exemplul, mă duc și eu să mă odihnesc un pic, dar las aici o notiță spunând să ne cheme în cazul în care ar avea nevoie de vreunul dintre noi, Bine. Comisarul își scosese pantofii și se întinsese pe pat. Stătea culcat pe spate, cu mâinile încrucișate sub ceafă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Da, albatros, dar nu toate grupurile sunt bande, Nu vă știam atât de preocupat de corectitudinea definițiilor, văd că folosiți bine dicționarele, papagal-de-mare, Vă rog să mă scuzați pentru faptul că v-am corectat, albatros, încă-mi simt capul un pic buimac, Dormeați, Nu, albatros, mă gândeam la ce aveam de făcut pentru mâine, Ei, acum știți, persoana care vă va aștepta la postul șase-nord este un bărbat mai mult sau mai puțin de vârsta dumneavoastră și poartă o cravată albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu un milimetru această realitate. Inspectorul împinse pachetul în față, Adusesem asta, spuse el, Ce e înăuntru, Păi ce ne-au lăsat aici pentru micul dejun e atât de groaznic că ne-am hotărât să cumpărăm alte fursecuri, proaspete, un pic de brânză, unt de calitate, șuncă și pâine albă, Ori luați, ori lăsați, spuse comisarul zâmbind, Mâine, dacă sunteți de acord, o să luăm micul dejun împreună și ceea ce prisosește rămâne, zâmbi și inspectorul. Zâmbiseră cu toții, agentul ținându-le companie celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
probabil, așa cum se prezintă, nimeni nu le spusese înainte, aceste cuvinte au avut norocul de a nu se pierde unele de altele, au avut pe cineva care să le pună împreună, pe cineva care știe că lumea ar fi un pic mai decentă dacă am ști cum să reunim câteva cuvinte care umblă pe aici răzlețe, Mă îndoiesc că sărmanele disprețuite se vor întâlni vreodată, Și eu, dar să visezi e ieftin, nu costă bani, Să vedem ce vor spune ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de a-și pierde timpul. Când ajunse în parc, se așeză pe banca unde stătuse cu soția medicului și-l cunoscuse cu adevărat pe câinele lacrimilor. De acolo vedea lacul și femeia cu găleata înclinată. Sub pom era încă un pic răcoare. Își acoperi picioarele cu poalele pardesiului și se așeză comod suspinând de satisfacție. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru ea un motiv de amuzament, dar nu-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da, e ceva prin City. Presupun că e agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații bune? — Se adoră pur și simplu. Dacă te invită la cină ai să-l cunoști. Dar ea face invitații doar la prânz, rareori la cină. E un tip foarte liniștit. Nu-l interesează câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic, indignat și necruțător; dar ce naiba face un mentor când păcătosul nu se sfiește câtuși de puțin să-și mărturisească păcatul? N-aveam pic de experiență, întrucât propria mea atitudine în astfel de situații fusese întotdeauna să neg totul. — Ei, mai e ceva? m-a întrebat Strickland. Am încercat aă mă arăt plictisit și dispreșuitor: Păi, dacă recunoașteți asta, nu pare să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
răspuns. Am încercat clanța și am constatat că ușa nu era încuiată. Am intrat înăuntru urmat de Stroeve. Era întuneric în cameră. Am putut vedea că e un fel de pod cu acoperișul mansardat și o licărire slabă, doar un pic mai puternică decât în bezna cea mai adâncă, venea de la o lucarnă. — Strickland! am strigat. Nici un răspuns. Totul, era într-adevăr teribil de misterios și mi s-a părut că Stroeve, aflat la un pas în urma mea, tremura din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acesta nu-l puteam înțelege. Îmi era imposibil să cred că Strickland s-a îndrăgostit de Blanche Stroeve. Nu-l credeam nici măcar capabil de dragoste. Aceasta este o emoție în care tandrețea joacă un rol esențial, iar Strickland n-avea pic de tandrețe - nici pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere altuia - dacă nu chiar mărinimie altruistă, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
S-a oferit s-o ducă într-o călătorie. I-a spus că Strickland o să se plictisească foarte curând de ea. Când mi-a repetat toată această scenă dezgustătoare, m-a scos din sărite. Nu manifestase nici înțelepciune, nici măcar un pic de demnitate. Nu omisese nici un amănunt care-o putea face pe nevastă-sa să-l disprețuiască. Nu există cruzime mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de demnitate. Nu omisese nici un amănunt care-o putea face pe nevastă-sa să-l disprețuiască. Nu există cruzime mai mare decât aceea a unei femei față de un bărbat care o iubește pe când ea nu-l iubește. N-are nici un pic de îndurare atunci, nici măcar îngăduință. Are doar o iritare nebunească. Blanche s-a oprit brusc și l-a pocnit pe bărbatu-său în obraz cât de tare a putut. A profitat de năuceala lui ca să fugă și a urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șovăie, iar apoi spuse: — Știi că am fost să-l văd pe Strickland? Eram uluit. Eu credeam că n-ar fi fost în stare să-l mai vadă în ochi. Stroeve zâmbi firav. — Doar știai deja că n-am nici pic de mândrie. — Ce vrei să spui? Îmi relată o poveste foarte ciudată. XXXIX Când l-am părăsit după ce am îngropat-o pe biata Blanche, a intrat cu inima grea în casă. Ceva îl îndemna să intre în atelier, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și confortul, și banii pentru tine. Te-a smuls din ghearele morții. Strickland dădu din umeri: — Omului ăstuia absurd îi place să facă lucruri pentru alții. Asta e viața lui. Mă rog, să zicem că nu i-ai datora nici un pic de recunoștință. Dar erai neapărat obligat să-ți dai osteneala să-i răpești nevasta? Până ai apărut tu pe scenă erau fericiți. De ce nu i-ai lăsat în pace? Ce te face să crezi că erau fericiți? — Era evident. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-a părut că ai putea găsi eliberarea în Dragoste. Cred că sufletul tău obosit și-a căutat odihna în brațele unei femei, și când ai constatat că nici acolo nu ți-o găsești, ai urât-o. N-ai simțit pic de milă pentru ea, deoarece n-ai milă nici pentru tine. Și ai omorât-o de frică, pentru că mai tremurai încă în fața primejdiei de care abia-abia scăpaseși. A zâmbit sec și s-a tras de barbă: — Bietul meu prieten, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mea dintotdeauna, reflectă căpitanul Nichols, dacă tot îl pocnești pe un ins, lovește-l cât mai zdravăn. Asta îți dă niscaiva timp să te uiți în jur și să te gândești care ar fi mișcarea următoare. Apoi Strickland avu un pic de noroc. Un vas cu destinația Australia se interesase la căminul marinarilor de un fochist care să-l înlocuiască pe cel care se aruncase peste bord la Gibraltar pradă unui acces de delirium tremens. — Ei băiete! Ia, pas alergător până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu viața pe care văzusem că o ducea Strickland la Ashley Gardens, când se ocupa de vânzarea și cumpărarea acțiunilor la bursa; dar îmi dau seama că acest căpitan Nichols era un mincinos fără pereche și presupun că nu e pic de adevăr în tot ce mi-a spus. Nu m-ar mira să aflu că nici nu l-a văzut în viața lui pe Strickland și că toate cunoștințele lui despre Marsilia le datorează lecturii vreunei reviste ilustrate. XLVIII Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
intrase și se furișa În tăcere prin biserică. Noul venit nu părea să Își fi dat seama de prezența lui. Dante se ghemui și mai abitir Înapoia tabernacolului, Însă celălalt se Îndrepta cu hotărâre către el. Dinspre ușă venea un pic de lumină: poate că mai era cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzut-o, răspunse meșterul Arnolfo. Părea ofensat, de parcă observațiile lui Dante i-ar fi minimalizat munca. - Când mărești suprafața, trebuie să mărești și grosimea plăcii, Începu pe un ton răbdător, ca și când ar fi stat de vorbă cu un lucrător un pic Întârziat. Pentru că, altminteri, În timpul răcirii, sticla se crapă. Dar, atunci când Îi mărim grosimea, e cu neputință să păstrăm transparența perfectă a materialului. Și apoi, ar fi prea dificil să menținem placa perfect plană, astfel Încât să evităm defectele de reflecție, odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina groazei că acel cortegiu de spectre era acolo pentru el. Abia după ce Îl recunoscu pe poet, tremurul ce pusese stăpânire pe dânsul se mai domoli un pic. - Pânzeturile negustorului Fabio dal Pozzo. Trebuie să le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr, și Grosspeil, un alsacian a cărui familie se expatriase cu patruzeci de ani în urmă, care îl supravegheau din apropierea malului. Un pic mai în spate venea flăcăul Brăchut, un voinic burtos, cu părul țeapăn ca o mătură, care-și mototolea vesta neștiind ce trebuia să facă, să plece sau să rămână. El era cel care descoperise cadavrul în apă în timp ce mergea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]