3,204 matches
-
broasca de mlaștină ("Rana arvalis"). Situl adpostește și protejază doi pești din speciiile "Cottus gobio" (zglăvoacă) și "Misgurnus fossilis" (chișcar); precum și doi melci din speciile "Vertigo angustior" și "Vertigo moulinsiana". Vegetația arboricolă a sitului este constituită din specii de: mesteacăn pitic ("Betula nana"), salcie ("Salix pentandra L.") și pâlcuri de arin ("Arinus glutinosa"). La baza desemnării ariei naturale se află și patru elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
dumbrăviță de baltă ("Epipactis palustris"), bumbăcăriță ("Eriphorum vaginatum"), „Scara Domnului” ("Polemonium caeruleum"), ochii-broaștei ("Primula farinosa"), o garofiță (din specia "Dianthus superbus") cunoscută sub denumirea populară de "barba ungurului", ferigă de mlaștină ("Dryopteris cristata"), darie ("Pedicularis sceptrum-carolinum"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), vorniceriu pitic ("Euonymus nana"), cununiță ("Spiraea ulmifolia") sau trifoi de baltă ("Menyanthes trifoliata"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
are în componență arbori și arbusti cu specii de: fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quqrcus patrea"), gârniță ("Quercus frainetto"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus excelsior"), salcie căprească ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus pendula"), anin negru ("Aninus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), vornicer pitic ("Evonymus nanus"), soc negru ("Sambucus nigra"), soc roșu ("Sambucum racemosa") și păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: mărgică ("Melica uniflora"), păștiță ("Anemone nemerosa"), drăgaică ("Galium verum"), pupezele ("Lathyrus vernus"), brândușă de toamnă ("Colchicum
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), vidră de râu ("Lutra lutra"), pârșul de alun ("Muscardinus avellanarius"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), chițcanul de pădure ("Sorex araneus"), liliacul urecheat ("Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu ("Plecotus austriacus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Păsări protejate, enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Craiova, unde a studiat pana la vârsta de 7 ani. Pasiunea artistei pentru muzică a apărut în urma participării la emisiunea "Abracadabra", unde a obținut premiul 1. Timp de doi ani de zile, Radu a prezentat o emisiune pentru copii “Lumea Piticilor” la o televiziune locală din Craiova. Radu a studiat pian și teorie muzicală la "Școala Populara de Artă" din Craiova, unde a luat și ore de canto. Toată aceasta perioadă a fost presărată de participarea cu succes la festivaluri naționale
Oana Radu () [Corola-website/Science/336989_a_338318]
-
de circa , ea se află în momentul de față la de Terra și se deplasează pe o orbită polară la vreo de centrul Căii Lactee. Tipul său face obiectul unor dezbateri, fiind considerată ca eliptică și sferoidală, încât termenii de Galaxia Pitică Sferoidală din Săgetătorul sau Galaxia Pitică Eliptică din Săgetătorul sunt și ei menționați. Acest ultim termen posedă abrevierea SagDEG (din ) și ea folosită. Această galaxie nu trebuie confundată cu Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul, denumire abreviată SagDIG (din ). Descoperită în
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
momentul de față la de Terra și se deplasează pe o orbită polară la vreo de centrul Căii Lactee. Tipul său face obiectul unor dezbateri, fiind considerată ca eliptică și sferoidală, încât termenii de Galaxia Pitică Sferoidală din Săgetătorul sau Galaxia Pitică Eliptică din Săgetătorul sunt și ei menționați. Acest ultim termen posedă abrevierea SagDEG (din ) și ea folosită. Această galaxie nu trebuie confundată cu Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul, denumire abreviată SagDIG (din ). Descoperită în 1994 de către Rodrigo Ibata, , și , era
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
considerată ca eliptică și sferoidală, încât termenii de Galaxia Pitică Sferoidală din Săgetătorul sau Galaxia Pitică Eliptică din Săgetătorul sunt și ei menționați. Acest ultim termen posedă abrevierea SagDEG (din ) și ea folosită. Această galaxie nu trebuie confundată cu Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul, denumire abreviată SagDIG (din ). Descoperită în 1994 de către Rodrigo Ibata, , și , era considerată în epocă galaxia cea mai apropiată de a noastră — titlu pe care l-a pierdut în 2003, în profitul Galaxiei Pitice din Câinele Mare
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
confundată cu Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul, denumire abreviată SagDIG (din ). Descoperită în 1994 de către Rodrigo Ibata, , și , era considerată în epocă galaxia cea mai apropiată de a noastră — titlu pe care l-a pierdut în 2003, în profitul Galaxiei Pitice din Câinele Mare, odată cu descoperirea acesteia din urmă. Ea se situează pe un amplasament diametral opus față de Sistemul Solar în raport cu Centrul Galactic, ceea ce o face un obiect foarte dificil de observat, deși ocupă o largă regiune a cerului. Ea ar
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
deși ocupă o largă regiune a cerului. Ea ar trebui să traverseze discul galactic al Căii Lactee în următorii de ani și va fi cu siguranță absorbită de Galaxia Noastră. Se pare că ar fi vorba la origine de o "galaxie pitică sferoidă", dar ea a fost, în mod considerabil, "etirată" („întinsă”) de forțele mareice ale Căii Lactee, încât un mare număr din stelele sale și un curent de gaz par dispersate de-a lungul întregii sale orbite. Patru roiuri globulare care aparțin
Galaxia Pitică din Săgetătorul () [Corola-website/Science/337438_a_338767]
-
Galaxia Pitică din Carina este o galaxie pitică sferoidală care face parte din Grupul nostru Local. A fost descoperită în 1977 de către , și , în Constelația Carena. Aflată la o distanță de de Sistemul nostru Solar, este o galaxie satelit a Căii Lactee, relativ
Galaxia Pitică din Carena () [Corola-website/Science/337472_a_338801]
-
Galaxia Pitică din Carina este o galaxie pitică sferoidală care face parte din Grupul nostru Local. A fost descoperită în 1977 de către , și , în Constelația Carena. Aflată la o distanță de de Sistemul nostru Solar, este o galaxie satelit a Căii Lactee, relativ aproape. Diametrul galaxiei este de de
Galaxia Pitică din Carena () [Corola-website/Science/337472_a_338801]
-
sau DDO 208 este o galaxie pitică sferoidală situată la circa de ani-lumină, în constelația Dragonul.Este o galaxie satelit al Căii Lactee, descoperită în 1954 de Albert George Wilson de la Observatorul Lowell cu ajutorul plăcilor fotografice de la Palomar Observatory Sky Survey (POSS). Ținând cont de magnitudinea sa absolută
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
materie întunecată. Galaxia se găsește la aproximativ 80 ± 10 kiloparseci (kpc) de Terra și se întinde pe o distanță de 830 ± 100 pe 570 ± 70 parseci (pc). Analizând distribuția stelelor în 1964, Paul W. Hodge a conchis că elipticitatea Galaxiei Pitice din Dragonul era de 0,29±0,04. conține stele de tip gigantă roșie. Cinci stele de carbon în galaxie și probabil patru gigante asimptotice au fost și ele detectate. În 1961 Walter Baade și Henrietta Hill Swope au studiat
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
Dragonul era de 0,29±0,04. conține stele de tip gigantă roșie. Cinci stele de carbon în galaxie și probabil patru gigante asimptotice au fost și ele detectate. În 1961 Walter Baade și Henrietta Hill Swope au studiat galaxia pitică și au descoperit peste 260 de stele variabile în centrul său. Toate aceste stele, cu excepția a cinci dintre ele, au fost clasate ca fiind variabile de tip RR Lyrae. Galaxia Pitică din Dragonul conție îndeosebi o o veche populație stelară
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
Walter Baade și Henrietta Hill Swope au studiat galaxia pitică și au descoperit peste 260 de stele variabile în centrul său. Toate aceste stele, cu excepția a cinci dintre ele, au fost clasate ca fiind variabile de tip RR Lyrae. Galaxia Pitică din Dragonul conție îndeosebi o o veche populație stelară și o cantitate neglijabilă de materie interstelară. Între 75 % și 90 % din stelele galaxiei au fost formate în urmă cu peste 10 miliarde de ani. După o rată scăzută de formare
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
o rată scăzută de formare, a avut loc o creștere a numărului de stele care s-au format în urmă cu circa 2 până la 3 miliarde de ani. Recent, galaxiile sferoidale au devenit obiecte cheie pentru studiul materiei întunecate. Galaxia Pitică din Dragonul este una dintre cele care "s-au bucurat de o atenție specială". Calculele au scos în evidență o mare dispersie a velocității interne dând un raport al masei prin luminozitate de mai mult de 440 M☉/L☉, sugerând
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
evidență o mare dispersie a velocității interne dând un raport al masei prin luminozitate de mai mult de 440 M☉/L☉, sugerând mari cantități de materie întunecată. Marea dispersie a velocității ar putea fi explicată prin fenomenul cunoscut al galaxiilor pitice care suferă un efect mareic (curenți stelari nelegați virtual de galaxii pitice perturbate prin efect mareic al Căii Lactee). Totuși, slaba lărgime de 570 de parseci nu suportă această ipoteză. Aceasta face din materia întunecată un foarte bun candidat la fenomenul
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
prin luminozitate de mai mult de 440 M☉/L☉, sugerând mari cantități de materie întunecată. Marea dispersie a velocității ar putea fi explicată prin fenomenul cunoscut al galaxiilor pitice care suferă un efect mareic (curenți stelari nelegați virtual de galaxii pitice perturbate prin efect mareic al Căii Lactee). Totuși, slaba lărgime de 570 de parseci nu suportă această ipoteză. Aceasta face din materia întunecată un foarte bun candidat la fenomenul de dispersie și, prin urmare, din Galaxia Pitică din Dragonul obiectul cu
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
nelegați virtual de galaxii pitice perturbate prin efect mareic al Căii Lactee). Totuși, slaba lărgime de 570 de parseci nu suportă această ipoteză. Aceasta face din materia întunecată un foarte bun candidat la fenomenul de dispersie și, prin urmare, din Galaxia Pitică din Dragonul obiectul cu cea mai mare concentrație de materie întunecată cunoscut (2007).
Galaxia Pitică din Dragonul () [Corola-website/Science/337465_a_338794]
-
Continuărilor în franceza veche ale lui cronicii lui Guillaume de Tyr", cunoscute și drept "Cronica lui Ernoul". Majoritatea sugerează că o fereastră cu zăbrele sau balcon l-a lăsat să alunece pe când se sprijinea de ea. Un servitor, posibil un pitic pe nume Scarlet, a căzut și el, după ce a încercat să îl salveze pe Henric apucându-l de mânecă. O altă versiune sugerează că Henric urmărea de la fereastră o paradă, când o parte dintre trimișii din Pisa au intrat în
Henric al II-lea de Champagne () [Corola-website/Science/328513_a_329842]
-
din limba greacă: "pygmaios", care are semnificația „înalt de un cot” și din ; acest cuvânt își trage originea din alt cuvânt grecesc, "pygme", care desemnează o măsură de lungime, „cotul elenic”, estimat la 31,6 cm. Acest termen, pigmei („oameni pitici”, în traducerea lui George Murnu), apare, pentru prima dată, în literatura greacă, în Iliada de Homer: Aceste versuri din Iliada se pare că fac aluzie la o enigmatică populație având o talie excesiv de redusă care ducea o luptă continuă de
Pigmei (mitologie) () [Corola-website/Science/328524_a_329853]
-
populație de oameni de talie mică. Dificultățile de efectuare a unor săpături în aceste locuri greu accesibile nu au permis, se pare, descoperirea deocamdată a unor oseminte ale veritabililor pigmei, deși a fost demonstrată existența, în paleolitic, a unor rase pitice în Europa, de cercetătorii elvețieni Jakob Nüesch și Julius Kollmann. Descoperirea unei noi specii de oameni, înalți de doar un metru, în insula Flores, în apropiere de Java, în septembrie 2003 , "Homo floresiensis", aruncă o lumină pertinentă asupra existenței acestei
Pigmei (mitologie) () [Corola-website/Science/328524_a_329853]
-
Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), gârliță mică ("Anser erythropus"), gâscă-cu-gât-roșu ("Branta ruficollis"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc de noapte ("Nycticorax nyctricorax"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), cresteț cenușiu ("Porzana parva"), chirighiță neagră ("Chlidonias niger"), chirighiță-cu-obraz-alb ("Chlidonias hybridus"), chiră de baltă ("Sterna hirundo") sau pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), precum și specii cuibăritoare, dintre care: rața roșie ("Aythya nyroca"), lopătar ("Platalea leucorodia"), erete-de-stuf
Bistreț (sit SPA) () [Corola-website/Science/330025_a_331354]
-
Somnul pitic ("Ameiurus nebulosus") este un pește teleostean răpitor din familia ictaluride, originar din America de Nord, lung de 20-30 cm, greu de circa 200-300 g, cu capul lat, gura mare cu patru perechi de mustăți. Pe spate are o înotătoare adipoasă. A fost
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]