KorAP: Find »[drukola/base=plănui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...134 >

3,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

soțul meu, pur și simplu, să-l ucidă pe sir Robert Floyd. - Și dumneavoastră, doamnă Cocondy, ați putut fi de acord cu toată această sângeroasă schimbare de nume? - Spre regretul meu, recunosc, eu i-am propus-o... Prin octombrie 1922, plănuiam să mă căsătoresc, pentru a doua oară, cu un demnitar mahomedan... Demnitarul mahomedan, bărbat aspru, gură împleticită. Limbă nepricepută la mlădiat diftongi și triftongi indo-europeni... Cum să mă cheme Patricia?!... Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
pe Andrei? Mă săturasem de șmecherii ăștia. Unul, odată, ca să-i plătesc telefonul, a venit c-o bunică și mă amenința tot pe mine că de-acuma, gata, l-am pus în situația să și-o arunce pe scări. Ăstălalt plănuise, desigur, să-și strângă de gât puradelul, numai pentru că se întîmplase să n-am bani la mine decât de metrou. - Nu știu ce fel de oameni sînteți, ce fel de inimi aveți, zic. Nu mă bag. Dar, dacă dumneata ai să consimți

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

nu le miroase. Dacă idioții ar putea să zboare, s-a gândit Alison înfuriată, atunci sala asta ar fi un adevărat aeroport. Mireasa s-a lăsat să cadă pe scaun. Abia atunci a realizat că petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm, încât nu se mai gândise la realitatea situației în care intra, la bărbatul ei care avea o fostă soție hotărâtă și amară ca fierea și doi copii care fuseseră deja otrăviți cu idei preconcepute în ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
nu-și dau seama că răzbunarea cea mai cruntă înseamnă să-și vadă de viața lor și să-și găsească fericirea în altă parte. Asta e o chestie cu mult mai sexy decât să pândești prin colțuri întunecate și să plănuiești cum să te răzbuni pe fostul soț. Toate celelalte femei au tăcut, digerând, preț de câteva secunde, spusele Juliei. În sfârșit, Fiona a zis: —Ei, nu știu dacă e chiar așa. Ceea ce spui tu e foarte logic, dar dacă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
să lase copiii acasă pe neașteptate, diverse dureri de stomac care apăreau, în mod misterios, exact în serile importante. Pretextele erau variate, dar era limpede că momentul în care interveneau era întotdeauna același: serile în care Alison și Luca aveau plănuit ceva special. De fiecare dată, Alison încerca să discute cu Luca, să-l facă să înțeleagă că era manevrat ca o marionetă de fosta soție, numai că întotdeauna el tăcea, iar în final spunea: Sunt copiii mei. Ce pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
telefon panicată peste poate. — Dar nimeni nu te-a ascultat, nu-i așa? Alison o înțelegea. Știa, din proprie experiență, cât e de greu să te faci auzit atunci când e vorba de copiii vitregi. Fiona a dat din cap. Da. Plănuisem să petrecem o zi minunată împreună cu Jessica, dar tot planul ni s-a dus pe apa sâmbetei datorită nenorocitului de Jake. Așa că da, aș vrea să-l omor... dar cu drăgălășenie? Eu mă gândisem la ceva un pic mai dureros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
am gândit să începem cu Tate Modern-ul, a anunțat Fiona veselă, după care putem să mergem undeva să mâncăm. Cu alte cuvinte, s-a gândit ea furioasă, o să încercăm să petrecem o zi frumoasă, ca aceea pe care o plănuisem week-end-ul trecut, înainte ca tu s-o dai în bară înscriindu-te pe lista celor dispăruți în misiune. —Urraaa! Nu mai pot de fericire. Vocea lui Jake mustea de sarcasm, dar, din păcate, David trecuse în bucătărie și nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a plecat grăbită din cafenea. A coborât scările către parter, fără să dea atenție oamenilor care treceau pe lângă ea. Mintea îi stătea în altă parte. În principal, la discuția pe care tocmai o purtase. Se întreba dacă excursia pe care plănuia avea să-i schimbe în vreun fel viața de acasă. Ea așa spera. Susan scotocea prin geantă. A dat cu degetele peste un pieptene de voiaj, apoi peste amenda de parcare neplătită pe care voia s-o pună la poștă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
după încă vreo câteva ședințe de fizioterapie. În plus, Susan își făcea cu religiozitate exercițiile de-acasă. Era nerăbdătoare să-și întărească piciorul astfel încât acesta să poată susține greutatea sarcinii. Susan era gravidă în opt săptămâni. Peste încă patru săptămâni plănuiau să-i spună și lui Milly, iar Susan abia aștepta momentul ăsta. Știa că fetița avea să primească vestea cu inima deschisă, iar femeia voia s-o implice în tot ceea ce însemnau pregătirile de dinainte de naștere. Ca toate femeile gravide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

ea un nou Vultur-în-Zbor. Virgil îi ascultă povestea, apoi spuse: — Știi, trebuie să faci ceva cu imaginația ta. E al naibii de sinistră. Cu ajutorul lui Virgil Jones, lui Vultur-în-Zbor nu i-a fost greu să scape din păienjenișul febrei Dimensiunii. Și-au plănuit scăparea într-un mod simplu: în timp ce Virgil a dansat Dansul Putinței, Vultur-în-Zbor a închis ochii și și-a folosit voința ca să se trezească. într-atât de simplu a fost totul în final, după ce bătălia se terminase, iarVultur-în-Zbor devenise mai puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Virgil nu mai avea puterea să se apropie de Grimus. Și-o recăpătase în pădure, dar o pierduse din nou în lupta cu gorful. Acum totul depindea de Vultur-în-Zbor. Virgil găsea un motiv de amuzament sumbru în faptul că el plănuia exact ceea ce și-ar fi dorit Deggle. Era ceva ce l-ar amuza și pe Maestrul Nicholas dacă ar afla. în caz că n-ar exista nici un zeu, ar trebui să inventăm unul, își aminti Virgil și răsturnă acel aforism: din moment ce există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
explicabil, căci traversda ceața și se îndrepta către Elbaroom. Vultur-în-Zbor l-a bătut ușor pe spate pe bietul măgar nedumerit. — Sărmane măgar! a zis el încălecând. Se întâmplaseră destule în seara asta. Nu se mai simțea în stare de confruntarea plănuită cu Virgil Jones. într-un fel, se simțea la fel de sodomizat de evenimente ca și nefericitul său armăsar. în Elbaroom Vânătorul îi povestea lui Peckenpaw: — Oraș de ignoranți. Dacă vrei să-ncerci ceva nou, n-ai altceva de făcut decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
el. O s-o fac oricum. De ce nu? Virgil Jones avea din nou același zâmbet trist, dar care acum era ușor iluminat de triumf. Momentul acțiunii anulează procesul de evaluare. Virgil Jones, campion al îndoielii, nu avea acum timp pentru așa ceva. Plănuia ascensiunea lui Vultur-în-Zbor spre Grimus. — Poarta către Grimus este asemănătoare cu cea prin care ai intrat în Marea Calf. Deși e mai puțin rudimentară. E imposibil s-o găsești dacă nu știi unde este. întâmplător, eu știu. Acolo îți va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
iubit. Nu era o întrebare. Era o afirmație sumbră. — Totul s-a schimbat, spuse el amărât. Trebuie să plec. — O curvă, îi aruncă ea. Asta crezi că sunt: o curvă. Nu vorbesc cu curvele. Tu și cu ea. Tu ai plănuit totul: să mă faci să te iubesc, să mă faci geloasă, să mă distrugi. — Nu, răspunse Vultur-în-Zbor. — Curva. Elfrida curva. Da, de ce nu? Da, de ce nu? Dacă iubitul meu mă crede curvă, trebuie să mă conformez. Da, de ce nu? O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
trăgea cu urechea, auzi discuția și se simți încântată. în bucătăria Casei Fiului Răsare, printre oalele și tigăile părăsite, bărbatul numit Piatră, singurul oaspete al nopții, cel care nu putea fi alungat, mânca. Virgil Jones l-a văzut și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
o altă dimensiune potențială nu ai fi ajuns niciodată pe insula Calf. în alta, eu n-am găsit niciodată Trandafirul. în alta, eu continui să trăiesc, prizonier etern al propriilor mele idei. Dar aici totul trebuie să fie așa cum am plănuit. Mâinile i se agitau acum nebunește. Vocea îi era pătrunzătoare și ascuțită. — Și dacă n-aș fi rezistat febrei Dimensiunii? întrebă Vultur-în-Zbor. — N-ar fi fost cu putință, răspunse Grimus. Ionii tăi erau prea puternici. Observă modalitatea pe care ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
l-ai propus. Ești atât de departe de durerile și chinurile lumii pe care ai părăsit-o și ale lumii pe care ai creat-o, încât până și moartea o vezi tot ca pe un exercițiu academic. Poți să-ți plănuiești propria moarte ca pe un fel de partidă de șah perfectă. Dar la final totul depinde de mine, Grimus - într-un fel pe care încă nu mi l-ai explicat. Totul atârnă de opțiunea mea și îți spun de pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ai pregătit muntele Kâf să se întoarcă împotriva lui Simurg. Și tu vei fi noul stăpân, pentru că îți voi fi arătat deja cum. Chiar vrei să mori așa, în mâinile gloatei? întrebă Vultur-în-Zbor. — Bineînțeles, răspunse Grimus de-a dreptul nebunește. Plănuiesc asta de secole. Este ceva satisfăcător și în plan psihologic, și în plan simbolic. Răstimpul de stabilitate ce conține semințele propriei prăbușiri. Cataclismul urmat de o nouă ordine, una foarte asemănătoare. E estetic. E corect. Grimus traversă camera în grabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Și în cele din urmă cei patru au ajuns față-n față, știind ce trebuia să se întâmple. Grimus a spus: — Am aflat tot ce am vrut să aflu. Am fost tot ce am vrut să fiu. Sunt desăvârșit. Am plănuit asta. E timpul. Dar în vocea lui subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
rost să tărăgănăm lucrurile. Ți-aș fi recunoscător dacă te-ai așeza aici. L-a pus pe Grimus să se așeze chiar sub cea mai groasă ramură a copacului. Grimus a spus: — Nu am nici un motiv să trăiesc. Totul este plănuit. O’Toole a zâmbit. — O, bun! a spus el. Sunteți foarte cooperant, domnule Grimus. Broboane de transpirație rece se amestecau cu sângele închegat de pe fața lui Grimus. — Măi să fie, domnule Grimus! a spus Flann O’Toole. Cred că ți-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

japoneză Vă aducem la cunoștință că clientul dvs. urmărește cu destulă Îngrijorare mișcările de teren continue din Orientul Îndepărtat. Din câte am Înțeles, Banca Origami și-a Împăturit taraba, Banca Sumo a eșuat cu burta-n sus, iar Banca Bonsai plănuiește să taie câteva dintre ramurile sale mai mici. Îmi puteți oferi sfaturi În acest sens, doamnă? xxxxx De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Subiect: Criza bancară japoneză Stimate domn, nu aveți un imperiu financiar de condus? Glumele despre situația dezastruoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
mai tare! —Eu, onorată instanță. Într-adevăr, am lăsat-o pe Emily singură, dar am făcut-o știind că primește tratamentul de care are nevoie, lua antibiotice și am vorbit cu ea În fiecare zi cât am fost plecată și plănuiesc să organizez o petrecere la piscină de ziua ei și chiar cred că femeile trebuie să fie modele pentru fiicele lor și... o iubesc foarte mult. Doamnă Shattock - avocatul acuzării e acum În picioare și o arată cu degetul - acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
după aceea, a văzut cum Îi erau luați o parte din cei mai mari clienți, dar a lăsat de la ea. Va veni timpul pentru ripostă, și-a zis ea, când Ruby și Felix vor fi mai mari. Eu și Deb plănuim un weekend Împreună la un salon de frumusețe. Până acum nu l-am contramandat decât de patru ori. Winston și-a continuat studiile de filozofie la University of East London, iar dizertația sa, pe etică, având subiectul: „Cum știm ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
eczema, dar mă dureau obrajii de la cât mă străduiam să-mi păstrez pe față o expresie prietenoasă și interesată. Stând la coadă la bancă, mă surprindeam uitându-mă pe furiș la cursul de schimb. Am senzația că mă bănuiau că plănuiesc un jaf. Apoi, acum câteva zile, am primit un telefon de la Julie. De pe un mobil la care se-auzea prost, dar Îmi dădeam seama că plângea. Pentru o clipă am crezut că mama... și am simțit un gol imens În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

ușurat. Cu toate schimbările lui bruște de direcție și cu toată energia risipită, n-avea În el nici urmă de răutate, niciun grăunte din violența Întunecată și tăinuită ce se găsea În genul de psihopat care fusese În stare să plănuiască uciderea familiei Hollinger. Dacă era ceva În el, ingenuitate era, o nevoie aproape ardentă de-a fi pe plac. — E vremea să plecăm, Charles. Ai nevoie să te duc cu mașina? mă Întrebă, apoi observă Citroënul parcat vizavi. Nu... mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]