5,084 matches
-
liber, ci unu misterios, concret, ca și cum lumea fusese reinventată doar pentru mine. A doua zi am găsit o scrisoare. Sosise cu vaporul de sâmbătă și era din Grecia. Ea îmi comunica succint că este tristă, însingurată, că se plictisește și că a devenit o bețivă notorie. Scrisoarea ei a picat într-un moment destul de prost și m-a făcut să-mi dau seama că nu mai simțeam absolut nimic pentru ea. Începusem să mă gândesc doar la Linda, figura
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
În slujba țării mele, de fapt, pe care o iubesc mult. -Linda, ești o fată inteligentă,f oarte inteligentă chiar, dar eu am un simț al realității care ție îți lipsește cu desăvârșire. Am în mine sângele unui voiajorist. Mă plictisesc imediat într-o țară și trebuie să plec numaidecât într- alta... -Dar e groaznic, observă ea. Doar nu suntem pioni pe o tablă de șah. -Nu trebuie să mă iei prea în serios. -Am început să-mi dau seama de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
i-am zis. Urmă iarăși o scurtă tăcere, apoi privirile ni se întâlniră.A m tras-o încet spre mine. I-am sărutat deget cu deget. M-am uitat atent la ea. Avea o față de care nu puteam să mă plictisesc niciodată. Deschise ochii și mă privi cu blândețe. -La ce te gândești? -La cât ești de frumoasă! I-am sărutat iarăși degetele, am strâns-o în brate. În ochii ei mai citeam încă incertitudinea.C ontinua să mă privească ca și cum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Oița Pentru a face brânză bună Trebuie să stea la stână, Sus în vârful muntelui, Fiind în grija baciului. Iar când iarna s-a ivit De pe munte-au coborât Așteptând la primăvară Pe munte să urce iară. Zbiară când se plictisește... Ghiciți voi cum se numește!?
Oi?a by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83606_a_84931]
-
ar putea face ca gazetar. Incapabilă de profunzime în gândire și de sentimente puternice, Emilia nu-și dă seama de răul pe care i-l face lui Ladima, considerându-se miloasă pentru că nu-l aruncă afară din casă, deși o plictisea cu grija lui exagerată, o obosea cu atitudinea lui sentimentală, din care cauză George Călinescu o numește "bestie incultă". Perpessicius nota: Pe de altă parte <ref id="26"> 26 Perpessicius , op. cit. , p . 283. </ref> George Demetru Ladima este personsjul absent
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
o mare prietenie..." Răspunde mașinațiunilor lui Nae Gheorghidiu și Tănase Vasilescu Lumânăraru cu demnitate și nu acceptă compromisurile. Pentru Emilia el este un nătâng, un "haloimăs", "cu figuri", care îi stârnește mila: "Săracul, era mereu necăjit...". În compania lui se plictisește căci: Nu era om de înțeles, cum era să mi-l iau de pe cap? Penciulescu, disprețuitor și arogant, îl consideră „dobitoc", "imbecil", poet "cretin" și lipsit de talent. Imaginea finală, după cum o surprinde Fred , este: În notele din subsolul paginii
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Emy scumpă", reiese mândria lui Ladima pentru "logodnica" lui, așa cum o prezintă pe Emilia celor mai buni prieteni ai săi, Bulgaru, Ciobănoiu și Penciulescu, invitându-i pe toți într-o seară la masă, dar Emilia pleacă mai devreme pentru că se plictisise îngrozitor, deși unul era mare savant, altul teozof și celălalt un mare om de cultură. Dintr-o altă perspectivă narativă, Fred rememorează toate întâmplările legate de Ladima, în care se implicase în mod direct și își amintește faptul că îl
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ani, m-a rugat să le spun o poveste din gura mea. A fost o dată o poveste care locuia într-o gură. Se născuse acolo, se plimba, visa și se hrănea în gura aia, dar într-o zi s-a plictisit și a început să gâdile gura să o povestească. Gura a povestit-o și povestea a ajuns într-o ureche. I-a plăcut poveștii în ureche și a ascultat multe vorbe și cântece acolo, dar a început să se plictisească
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
plictisit și a început să gâdile gura să o povestească. Gura a povestit-o și povestea a ajuns într-o ureche. I-a plăcut poveștii în ureche și a ascultat multe vorbe și cântece acolo, dar a început să se plictisească și iar s-a dus în gură și a gâdilat limba să o povestească. Și gura a povestit-o. S-a plimbat povestea mult prin guri și prin urechi, până a ajuns în gura unei scriitoare. Dar ea nu a
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Ar fi bine să iei cu tine o carte, niște șosete groase, o păturică, un elastic de prins părul, filmul preferat pe tabletă sau laptop, o sticluță de apă.“ Așa, ca într-o mică excursie, să nu riști să te plictisești. Am fost parcată într un pat, mi se rupe inima când mă văd, într-o cameră cu alte cinci paturi, era un pat înalt, pentru că nu puteam să ating podeaua cu vârfurile, eram eu, albă ca varul, în cămeșoiul de
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
casă, deci treaba mea erau cozile. Am terminat romanul și l-am predat editurii când Maria împlinea un an. Trebuia să apară în 1989, dar s-a amânat pe 1990 ; și tot așa încă vreo șapte ani, până m-am plictisit și l-am luat acasă, cu BT-ul pe el. Maria, zveltă, frumoasă, nărăvașă, cântând ca un înger, a plecat de lângă noi, în urma unui accident de mașină, înainte să împlinească opt ani. Actul trei : Des choses cachées depuis... Am dus
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
După ce transmise informația În această manieră delicată, se Întoarse spre Însoțitorul ei - un marinar voinic și zîmbitor, Îmbrăcat În uniforma Flotei Navale a Statelor Unite - și-l Întrebă cu un umor vioi, dar cam provocator: — Ei, ce spui, flăcăule? Te-ai plictisit? Ei, hai, că nu mai avem mult... Ăștia termină imediat și pe urmă-i rîndul nostru. — Măcar de-ar termina! răspunse marinarul cu o brutalitate glumeață. Că, dacă nu, sparg porcăria asta de dugheană! Dumnezeule! exclamă el pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ha!... Absolut deloc!... Ha, ha, ha! Hai, spune, e-n regulă!... Ha, ha, ha! Fiul orașului: Că dacă te superi, te rog să mi-o spui... Îmi Închipui că ți-au mai pus mulți Întrebarea asta și te-oi fi plictisit s-o tot auzi... Mulți se plictisesc să tot audă aceeași Întrebare de-o sută de ori. (Are un aer Încurcat, ridică din umeri În chip grăitor și rostește cu optimism.) Pricepi? Străinul cel Înalt: Cum să nu!... Ha, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spune, e-n regulă!... Ha, ha, ha! Fiul orașului: Că dacă te superi, te rog să mi-o spui... Îmi Închipui că ți-au mai pus mulți Întrebarea asta și te-oi fi plictisit s-o tot auzi... Mulți se plictisesc să tot audă aceeași Întrebare de-o sută de ori. (Are un aer Încurcat, ridică din umeri În chip grăitor și rostește cu optimism.) Pricepi? Străinul cel Înalt: Cum să nu!... Ha, ha, ha!... Cred că pricep... Adică, hai, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avem de făcut. Bine? - Bine. Cât dură discuția aceasta Dan Lyttle nu făcuse nici o mișcare. Acum, însă, spuse: - Înainte să-ți pregătesc micul dejun, cred că ar fi mai bine să mă asigur că tânărul tău prieten n-o să mă plictisească în timp ce mănânci tu. Spunând acestea, se-ndreptă spre peretele de lângă ușa de la ieșire și dădu la o parte husa de pe un aparat strălucitor, care nu fusese acolo înainte ca ei să meargă la culcare. Era ușor de ghicit că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la steaua fericirii colective și dăi cu pedesereul, și cu cedereul, și cu teteleul, și cu pepeleul, grav trebuie să fiu, în tranșee să mă mențin, cu un bocanc ac și cu altul pac îmi fierb degetele picioarelor, nu mă plictisesc nicidecum, bonetă am, chipiu am, pantalonii și ei au pe margine o dunguliță, la luptă mă prezint, în tranșee cu pieptul am stat printre șrapnele pereme, printre obuze de 30 mm fesene, din ambuscade pedesere am strigat către națiune din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
practică consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate comunitățile de credincioși din lume”. Dincolo de lupta interioară, care are loc între naturala și instinctiva înclinație față de fascinația sunetelor și remușcările morale care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
afirme și de cei pasionați de muzică. Congregația Riturilor, în anul 1643, denunța abuzul că în „misele solemne sunt introduse execuții muzicale care nu se potrivesc actului liturgic; sunt așa de lungi, încât preoții, trebuind să aștepte prea mult, se plictisesc și își distrag atenția; cursul ceremoniilor este întrerupt, încât nu muzica este cea care slujește liturghia, ci liturghia este în serviciul muzicii”. Exhibiția și abuzurile muzicale în lăcașurile de cult nu au reușit să fie estompate nici măcar de numeroasele atenționări
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
test cu detectorul de minciuni am fost plasat ca persoană dubioasă, și avertizat. Dar am fost lăsat în viață pentru că nu mă împotriveam în nici un fel. Restul a fost destul de simplu. Practic, cariera a încetat să mă mai intereseze. Mă plictisea. Și când mi-am dat seama ce însemna această călătorie spre Yalerta, mi-e teamă că am scăpat din mâini disciplina la bord. Aveam impresia că prezicătorii vor asigura victoria lui Enro. Când v-ați prezentat, timp de câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Unele clici erau strînse în jurul unor anumiți oameni, cea mai mare fiind dominată de Sludden. Clica lui ocupa de obicei o canapea de lîngă ușa balconului. O clică apropiată era formată din oameni care aparținuseră clicii lui Sludden, dar se plictisiseră de ea îdupă cum pretindeau) sau fuseseră excluși îdupă cum pretindea Sludden). Clicile se detestau între ele, și nici uneia nu prea îi plăcea cafeneaua. Devenise un obicei ca un client să-și pună jos ceașca de cafea și să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-ai zice de Nan? E liniștită, așa, genul fata tatei. — Dar Nan e nebună după tine! — Știu, și e o mare pacoste. M-am plictisit s-o văd plîngînd într-un colț de cîte ori îmi atingi genunchiul. Să i-o dăm lui Lanark. Nu. Am o idee mai bună. Eu o s-o iau pe Nan, iar Lanark poate să te aibă pe tine. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tandrețe neașteptată. — Despre ce-a fost filmul? o întrebă el. — Despre oameni care se dezbrăcau nu mult după generic și apoi făceau tot ce le trecea prin minte în împrejurările alea. — îți plac asemenea filme? — Nu, dar nu mă plictisesc. Pe tine te plictisesc? — N-am văzut nici unul. — De ce? Mi-e teamă că or să-mi placă. — Mie îmi plac, zise Sludden. Extrag o reală plăcere imaginîndu-mi-i pe actori în izmene din lînă și jupoane groase din tweed. — Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce-a fost filmul? o întrebă el. — Despre oameni care se dezbrăcau nu mult după generic și apoi făceau tot ce le trecea prin minte în împrejurările alea. — îți plac asemenea filme? — Nu, dar nu mă plictisesc. Pe tine te plictisesc? — N-am văzut nici unul. — De ce? Mi-e teamă că or să-mi placă. — Mie îmi plac, zise Sludden. Extrag o reală plăcere imaginîndu-mi-i pe actori în izmene din lînă și jupoane groase din tweed. — Și mie îmi plac, spuse Nan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Numeric, sîntem deja mai mulți. Fata cu chitara își ridică privirea și zise: — Cred că ești prea dur cu clasa capilor. Și ei simt că sistemul e nedrept și se mișcă greu, așa că aceia dintre ei care sînt inteligenți se plictisesc de moarte și ni se alătură. Asta am făcut eu. Taică-meu e comandant de brigadă. Acceptăm opinii de tot felul, zise femeia cu păr alb aprinzîndu-se, dar am căzut de acord asupra unui lucru: nevoia de soare. Și dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
medical. Neprofesioniștii, ca mine și ca tine, o numesc înțepenire. — înțepenire convulsivă? — N-am convulsii. Dar am resimțit-o ca pe-un șoc. După toate aparențele, căzuse pe gînduri, iar Lanark adormi. Se trezi cînd bărbatul strigă: — Ești acolo? Te plictisesc? — Sînt aici. Te rog, continuă. — Știi, iubeam imaginea omenească și detestam modul în care oamenii o înjosesc, dezvoltînd exagerant unele fragmente pentru a obține un avantaj temporar, rupînd altele pentru a-și domoli dureri obișnuite. Mi se părea că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]