21,807 matches
-
un standard foarte înalt pentru participanții care i-au urmat. În ceea ce-l privește pe Michel Deguy, autor al comunicării "Eclipse: jocul prezență-absență", de remarcat că registrul pe care l-a ales a fost, cum era de așteptat, unul mai poetic, care i-a servit la o variațiune spectaculoasă pe ideea de faire la présence, într-un discurs alunecos și iubitor de capcane. Vocea poetului a rezonat la vocea filozofului, ambele cu o apetență specială pentru sfera abstractului. Poezia și-a
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
urmat, în mod direct, legitim spațializarea și stereofonizarea (re)surselor orchestrale ori corale (în Gruppen, Carrč, Momente), torturarea ambianței prin exerciții și tatonări eufonice de multe mii de herzi (în Microfonie 1,2), calofiliile și mixturile sonore (în Hymnen), rafinarea poeticii și sensibilității împregnate de un puternic erotism a spiritualității hinduse (în Stimmung) ori plonjarea în oniricul premeditat și auto-monitorizat (în Trans). Toate au însemnat fie exaltarea raționalismului, a formalizării excesive, fie, din contră, îmbrățișarea sufocantă a empirismului și intuiționismului, ambele
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
arsenalul inepuizabil vizual, sonor al spectacolului în cea de a doua parte a sa. Este punctul vulnerabil acolo. Performanța Ofeliei Popii este încărcată de har și nebunie. De un ludic grav, sobru. De patima neliniștitoare a profesiunii sale. De expresivitatea poetică a corpului său, care vorbește cu mult dincolo de cuvînt. De felul în care se dăruiește pînă la capăt, însumînd șoaptele gnomului, ale spiritelor ce se multiplică și se grăbesc să-l alcătuiască pe diavol. Ochii încercănați ai acestui Mefisto mă
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga își încheie sub pana lui Ioan Alexandru periplul poetic prin figura satului catastrofic. În ciuda elanului său proaspăt, a vitalității elementare, pe cartea căreia părea a jura, autorul Vămilor pustiei ni se prezintă, în ipostaza sa de bard al subiectului rural, drept un necrofor. Epuizînd pesemne resursele dialectice ale acestuia
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
al artei prefigurând sfârșitul universal, ce cară noroios, precum furtuna arbori smulși, chipurile celor morți, resuscitate: "îmi răsări/ în față imaginea mamei mele moarte, c-un ochi/ vag întredeschis și alb, cu șuvițe de vată/ în amândouă nările". Această modalitate poetică e adusă la perfecțiune în Simple ecouri, unde subtextul tragic dinamitează așezarea părelnic liniștită a cuvintelor ce compun relatarea unui fapt divers. Atunci când poetul enunță: "Cer de septembrie. Starea de sfâșiere,/ aparent nejustificată" și încheie, asemănător: "Dar nu de aici
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
periodice ale românilor din Italia, oglindă a problemelor de actualitate ale comunității. Afrodita Carmen Cionchin s-a referit tot la formele de expresie ale comunității românești, în context intercultural. Iar Dan Cepraga a susținut o incitantă comunicare despre meandrele limbajului poetic românesc, pornind de la poezia lui Asache. Marinella Lorinczi (Universitatea din Cagliari) a făcut o superbă analiză a Columnei Traiane, Marco Barato (Asociația culturală "Dacia") s-a referit la problema conceptualizărilor identitare prin mediumul lingvistic, iar Gheorghe Carageani (Universitatea din Pisa
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
nu purismul estetic a dat nota dominantă (cu atât mai mult cu cât alegerea poemelor a rămas la latitudinea autorilor), nu programul teoretic (adesea tacit și neasumat), nu o prietenie cenaclieră (veche sau nouă), ci mai degrabă o anume temperatură poetică a vremii noastre, un spirit difuz al timpului, la care scrisul celor cinci pare a se fi adaptat din mers de minune. Nu știu câți optzeciști lăsați pe dinafară vor subscrie la această nemiloasă parcelare, dar sunt convins că ea va fi
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
mezalianțe cu tot ce-i va urma. Formula acestei varietăți rezidă nu în stilistică și nu în program, ci în atitudine. Departe de a fi senin și liniștitor, cosmopolit și postmodern, doldora de teorie de ultimă oră și isteț-ludic, optzecismul poetic care supraviețuiește cu adevărat - dacă urmărim raționamentul lui Bogdan Crețu - își poartă disperarea cu sine, exploatează până la macerare criza și ia doar act de prezența limbajului, pe care - însă - nu-l investește cu atribute soteriologice. Astfel modelat, cu teză, după
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
aceste pagini, să nu iasă învingător la o atare discuție în paralel. E clar că redefinirea pe care o propune Bogdan Crețu nu conține nici măcar germeni de obtuzitate sau de partizanat. Unitatea de măsură a criticului par a fi universaliile poeticului, iar algoritmul derulării istoriei are, la el, o matrice organică sau chiar mai mult, ereditară. Meritoria scuturare de clișeele beligeranței duce, uneori, la utopii neverosimile. Ca aici: Cine încearcă să confrunte teoria cu practica poeziei observă că optzecismul de azi
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
să confrunte teoria cu practica poeziei observă că optzecismul de azi nu mai are multe în comun cu cel de atunci, cel puțin așa cum fusese el planificat. Nichita Danilov, Ion Mureșan, Liviu Ioan Stoiciu, Mariana Codruț, Aurel Dumitrașcu nu respectă poetica dogmatică a grupării. Dimpotrivă, ei nu s-au supus teoriilor vehiculate în epocă, nu și-au irosit energiile contestând tendințele anterioare. Dacă avem în atenție asemenea autori, teamă îmi e că s-ar putea să fim nevoiți să constatăm că
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Calabria, aș dori să le menționez aici ca adevărate evenimente de cultură care pun încă o dată un accent deosebit pe ceea ce reprezintă pentru cultura europeană, valori ca Eminescu și Petru Creția. Antologia de studii asupra lui Eminescu "plutonicul" și a "poeticii fantasticului", cuprinzînd și o selecție din poezia acestuia, cu scopul de a ilustra ideile enunțate în cele treisprezece studii semnate de Gisčle Vanhese ("Sur Eminescu plutonien. Poetique du fantastique", cu variantă și în italiană - "Su Eminescu plutonico. Poetica del fantastico
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
și a "poeticii fantasticului", cuprinzînd și o selecție din poezia acestuia, cu scopul de a ilustra ideile enunțate în cele treisprezece studii semnate de Gisčle Vanhese ("Sur Eminescu plutonien. Poetique du fantastique", cu variantă și în italiană - "Su Eminescu plutonico. Poetica del fantastico - care dă și titlul cărții apărută sub egida Universității din Calabria, anul acesta -, "Sotto il segno della bellezza tenebrosa. Călin e Luceafărul di Mihai Eminescu", în capitolul "Eminescu plutonico" și " Su un sentimento sconosciuto: la promessa della morte
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
Călin e Luceafărul di Mihai Eminescu", în capitolul "Eminescu plutonico" și " Su un sentimento sconosciuto: la promessa della morte. Echi di una leggenda albanese in Gottfried Burger, Marguerite Yourcenar e Ismail Kadare", în cea de-a doua secțiune a cărții, "Poetica del fantastico"), Rodica Zafiu ("Fantastico, ironia e destrutturazione dell'io: transizioni e rotture testuali nella novella Sărmanul Dionis"), Giovanni Magliocco ("Tra angelismo lunare e vampirismo plutonico. Strigoii di Mihai Eminescu"), Katia Stabile ("Tradurre l'immaginario fantastico: Luceafărul e Călin di
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
di lettura"), Yannick Preumont ("Foyer et folie. Quelques parametres linguistiques du fantastique") și Annafrancesca Naccarato ("Amore e morte ne Le coup de grace di Marguerite Yourcenar. La cavalcata notturna di Eric et Sophie") - în cea de a doua secțiune intitulată "Poetica del fantastico". Traducerile din operele eminesciene sunt și ele relevante: "Strigoii/ I vampiri" , semnată de Giovanni Magliocco; "Călin - file din poveste(Călin - pagini de una leggenda", semnată de Katia Stabile; "Luceafărul/ L'Astro", semnată de Katia Stabile și o traducere
Dublu "atac" italian by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8998_a_10323]
-
două ipostaze, biografică și artistică, urmează calea de la luciditate, alienare uimită și plăcută, spre ideala și inefabila tăcere. Din Calitatea de martor, 1970 (volum reeditat și augmentat în 1972, apărut și în noul regim), urma lui Blaga, prezentă în neoexpresionismul poetic, se constată că rămâne și în proza reflexivă. Ea persistă în încrederea în taina adevărului ori adevărul tainei. Încrederea se fixează printr-o înțelegere emoționată și adesea emoționantă. Voința de inteligență o subordonează pe aceea de persuasiune directă și concretă
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Scriitoarea, simțindu-se expusă agresivității realității, a captat contextul, l-a sustras poeziei și l-a dirijat spre epic, păstrând o minimă puritate generică, proprie unui modernism esențial. De aceea, poate, Ana Blandiana n-a mers în poezie spre o poetică a prozaicului. A preferat, pentru o altă epocă, să dea o extensie poetică prozei. A procedat așa, urmând tradiția unor poeți însemnați, ca Al. Philippide, Emil Botta, A. E. Baconsky, și ei ajunși, dinspre poezie spre proză. Spre proza - îndeosebi
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
și l-a dirijat spre epic, păstrând o minimă puritate generică, proprie unui modernism esențial. De aceea, poate, Ana Blandiana n-a mers în poezie spre o poetică a prozaicului. A preferat, pentru o altă epocă, să dea o extensie poetică prozei. A procedat așa, urmând tradiția unor poeți însemnați, ca Al. Philippide, Emil Botta, A. E. Baconsky, și ei ajunși, dinspre poezie spre proză. Spre proza - îndeosebi - fantastică. Ficțiunea devine la Blandiana captare a realității reale, care era și utopia
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare, aceeași poetică a transgresiunii, ca și în poezie, a substituirii, a reproiecției realității în imaginație, prin metoda firească a memoriei transformatoare. Transformarea este idealizată și "afectată", prin emoție și conștiință vizionară, libere, fără urme de înstrăinare ideologică. Teleologia estetică circumscrie în mod
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
încurajat prostia). Totul e explicit, totul curge armonios în acest pasaj, nici pomeneală de tropi deghizați, nici urmă de vreo deturnare a limbajului în afara câtorva jocuri - amuzante - de istorie lexicală. S-ar zice că Gabriel H. Decuble nu respectă norma poeticului. Sau așa-zicând nu pe aceea în vigoare astăzi. Că se revendică dintr-un strat gros, demult apus, al retoricii clasice. Că vine dintr-un ev rece, rectangular și privat de emoție. Și totuși, aerul fanat al poeziei din Eclectica
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
pe primul plan, dar cititorii vor avea și șansa unor ilustrări de excepție, menite să deschidă apetitul pentru poezia cu adevărat valoroasă. Genul acesta de critică tematică are o vizibilă finalitate didactică. Schimbând ce este de schimbat, prezentările de eșantioane poetice operate de Ilie Constantin seamănă cu faimoasele lecții ale lui Leonard Bernstein de înțelegere a muzicii clasice. Firește, fiind vorba de prezentări tematice, comentariile lui Ilie Constantin nu conțin, în chip explicit, judecăți de valoare. Aceeași temă (a mării, să
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
în discuție. În cartea de față profit de o selecție preliminară a valorilor. De altfel, ea nu aparține criticii tematice - sau prea puțin!" (pp. 6-7). Trecând în revistă modul în care au fost ilustrate în perioada comunistă câteva importante teme poetice (aplicația se referă în special la ceea ce s-ar putea numi resurecția esteticului, declanșată în poezia românească la mijlocul anilor '60, moment de care partea cea mai solidă a liricii lui Ilie Constantin nu e deloc străină, dimpotrivă, chiar dacă, pentru a
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
declanșată în poezia românească la mijlocul anilor '60, moment de care partea cea mai solidă a liricii lui Ilie Constantin nu e deloc străină, dimpotrivă, chiar dacă, pentru a da deplină coerență demersului său critic, autorul pune în discuție și două produse poetice din vremea realismului socialist pur și dur, de la începutul anilor '50), criticul de circumstanță readuce în actualitate numele unor colegi de generație (prea repede trecute într-un plan secund, accesibil unui cerc tot mai restrâns de specialiști) și mostre relevante
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
Inteligent și atent, exegetul trece uneori dincolo terenul îngust al criticii tematice, face observații de ordin general, de luat în considerare și dintr-o persepctivă mai pretențioasă de istorie literară. În câteva rânduri, Ilie Constantin reușește să traseze toată evoluția poetică a Constanței Buzea: În mod paradoxal, poemele elocvente (s.a.) ale Constanței Buzea (născută în 1941) constituie, prin ani, un drum spre tăcere. În placheta sa de debut din 1963, De pe pământ, discursul e nestăpânit; respinsă în viață, vorbăria dă năvală
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
lume, literar: gata, fără preocuparea de a-și ameliora mijloacele de expresie, deja singuri față cu destinul lor..." (p. 190). Entuziasmul melancolic, de Ilie Constantin este simultan un eseu critic și o minunată antologie de poezie. Este cartea unei generații poetice de excepție, nevoită să facă față unei perioade istorice, deloc prietenoasă cu adevăratele valori ale literaturii. Cum ar fi arătat poezia românească dacă această generație ar fi beneficiat de libertatea de creație specifică unui regim cu adevărat democratic? Aceasta este
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]