3,697 matches
-
urmă, ușa casei de la Arbore mi-a deschis-o Magdalina. Nu știam că-i complet surdă; suferise de tifos în 1945 și, de 30 de ani, n-auzea deloc. Rămăsesem în cerdac, împreună cu Florența Albu; Magdalina întreba, din ochi, ce poftesc cei doi orășeni și, când ne-a citit pe buze numele Toader, s-a dat la o parte, poftindu-ne în casa-muzeu. A apărut și Toader Hrib desigur, în costum național bucovinean. Parcă văd și acum ochii lui mari, albaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în 1945 și, de 30 de ani, n-auzea deloc. Rămăsesem în cerdac, împreună cu Florența Albu; Magdalina întreba, din ochi, ce poftesc cei doi orășeni și, când ne-a citit pe buze numele Toader, s-a dat la o parte, poftindu-ne în casa-muzeu. A apărut și Toader Hrib desigur, în costum național bucovinean. Parcă văd și acum ochii lui mari, albaștri, ochi de cine-vedetă, ușor osteniți, totuși, luminoși și pătrunzători. Meritul descoperirii țăranului autodidact în postura de scriitor (ținea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vorbesc? Stati: "Și moldovenii dintre Carpați și Prut vorbesc moldovenește. Limba lor uzuală are aceleași caracter lexicografic și fonetic ca la noi." Fără să știu, vorbesc limba... altora! Aferim! D egeaba stăm cu Dicționarul Academiei pe masă: fiecare vorbește cum poftește! Ce ați zice despre următoarea scenă: unei persoane i se face rău, se clatină, se sprijină de ziduri, cade, se ridică, iar cade și nimeni nu-i acordă un strop de atenție, nimeni nu-i întinde o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
trecerea, cu atât aș fi căpătat un avans bunicel, încât să mă strecor, iute de picior înaintea lor, s-o iau la fugă direct spre casă... iar lupul? El n-are decât: oprească-se între ele! Aleagă-și ce-o pofti și ce i-o ieși mai lesne în cale! Înșface-și o stearpă bună, grasă, ori chiar berbecele, că-i mai dolofan, mai ortoman și-are singur carne cât două oi bune! N-am să-i dau prilejul să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am mers împreună la casa colegei la care stătea în gazdă prietena mea. Ne-a ieșit în întâmpinare tatăl colegei din Sirețel, Vasile Baciu, un bătrânel pleșuv, adus de spate, știrb și hâtru, cam fudul de-amândouă urechile; ne-a poftit în casă, spunându-ne că baba a rămas în sat la o rudă și el a prins a ne cântări din ochi, a ne lua la rost și a ne descoase de unde suntem, cu ce ne ocupăm, ce vânt ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
terminat de-aproape o jumătate de secol și facultatea și uneori, când una dintre fetele de-atunci, consoarta mea, Veronica, colega Lenuței Baciu de la Sirețel, mă întreabă: Ascultă, măi omule, mâine-i sărbătoare, am mai mult timp liber: ce-ai pofti să mănânci? Mă uit la dânsa și, prin aburul anilor, care s-au dus, o revăd pe învățătoarea sfioasă, rușinoasă, de la Sirețel, și-i răspund zâmbind: Tare-aș mai vrea niște turtă dulce ca aceea făcută de mătușa Paraschiva de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
toate merseseră strună. Sala unde urma să aibă loc examenul era la parter, în capătul coridorului, în partea opusă a catedrei de Psihologie-Pedagogie. Profesorul a venit prompt, la ora 8 fix, împreună cu lectorul Ienceanu, cu care făcuserăm seminariile. I-a poftit pe primii cinci în ordinea în care erau înscriși în cadrul grupei. A scos din servietă biletele de examen, le-a amestecat de câteva ori și le-a așezat, tacticos și încet în șir la capătul catedrei. Ni s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
putea zice că nu i se potriveau versurile lui Arghezi: "toate bunătățile / i-au mânjit mustățile!". Însă mustăți n-avea, părul îi era negru și des negru, deși după câte-am aflat, încă nu-l cănea. Tovarășul Miu l-a poftit pe profesorul Loghin să se așeze. A așteptat câteva clipe. Apoi s-a așezat în fața acestuia, la dreapta doamnei, făcându-mi semn și mie să iau loc lângă oaspetele ieșean. -4 Profesorul Loghin care era de istorie contemporană fusese invitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Miu aprobarea ca echipajul nostru să fie format dintr-un lector universitar, adică dumitale, și doi elevi din clasa a XI-a, unul de la Colegiul Pedagogic "Mihai Eminescu" și altul de la Colegiul "Petru Rareș". Bucureștiul a avizat favorabil propunerea noastră... Poftim fișele și hârtiile ce trebuie completate! Aveți pașaport? Cum, n-ați mai fost niciodată în străinătate? Se poate una ca asta? Aduceți-mi mâine actele necesare! Le facem în regim de urgență, prin curierul Comitetului Județean! E bine? Dumitale vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am tot plimbat pe câteva străzi lăturalnice și-am încercat să-mi ordonez gândurile la orele zece fără câteva minute am bătut la ușa secretarului cu propaganda. Mi-a deschis secretara din anticameră. Mi-a zâmbit ușor și m-a poftit în încăperea din dreapta, însoțindu-mă cu o tavă cu trei cafele. Am intrat într-o încăpere largă, spațioasă, elegantă, cu o mochetă vișinie. La biroul din mijlocul încăperii ședea Panaiotache, "omul negru", îmbrăcat într-un costum de tergal, de culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Am învârtit și sucit această idee, când pe-o parte, când pe alta. Am stat și am comentat diverse uimiri și clevetiri ale prietenilor și neprietenilor. Și într-un final: ce-am hotărât? "Ascultă, măi omule: n-au decât să poftească și să te vorbească, cine-o vrea și ce-o vrea! Cine-ți cunoaște hatârul știe prea bine că n-ai fost și nu ești un lingău!... Dar, dacă-ți stă în putință, calcă-ți ușor pe inimă și fă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
toată în negru și îmbrobodită pe sub bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia monahală. Se repede spre "șerif" și dă să-i sărute dreapta, ca unui preot dar el și-o retrage. Fiți bineveniți în Casa Domnului! Poftiți, vă rugăm în odaia de oaspeți în sala de mese sunt măicuțele vă rugăm, să mergem, să gustați ceva. Nu avem vreme, Cecilia, ne grăbim, îi răspunde "șeriful". Ei îs din Suceava, vin pentru prima oară aici, dar se grăbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de bagaje ale celorlalți. Și, în sfârșit, am scos din buzunarul din interiorul hainei, portofelul. Acest blestemat de portofel, pe care-l burdușisem la plecare și pentru care îl privisem cu atâta suspiciune pe el, acest om bun, care ne poftise în mașină, ne oferise o excursie plăcută și ne povestise o mare parte din viața lui. Poftiți, vă rog, domnule Emilian Neda și i-am întins o hârtie nouă de 1 milion de lei, deși știam că e de vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de portofel, pe care-l burdușisem la plecare și pentru care îl privisem cu atâta suspiciune pe el, acest om bun, care ne poftise în mașină, ne oferise o excursie plăcută și ne povestise o mare parte din viața lui. Poftiți, vă rog, domnule Emilian Neda și i-am întins o hârtie nouă de 1 milion de lei, deși știam că e de vreo 3-4 ori mai mult decât prețul ce-ar fi trebuit să i-l dau unui taximetrist. I-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu lemne pentru iarnă. Să plătească angaralele către stat. S-aducă apă proaspătă zilnic de la izvorul din vale, de la cișmeaua de pe râul Deea. După ce Bițu s-a mutat la ei în gazdă, Costel Ursan trebuia să aducă și ceea ce mai poftea "domnu inginer șef", ca "lichide", din când în când la masă: o țuică de prună sau o afinată și câteva sticle de vin natural de la depozitul din târg. Văzând că Bițu era, ca și el, un om blând și molcom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
posibile nepotriviri într-o nouă căsătorie. Și-a procurat cărți și rețete pentru bucătărie. S-a inițiat el însuși în arta culinară. A devenit, cu timpul, el însuși, propriul său bucătar iscusit, la care era o sărbătoare aleasă să fii poftit. Și-a păstrat un cerc intim și restrâns de prieteni, cu care se-ntâlnea, îi primea acasă, ori mergea la ei, rămânând demn, puternic, echilibrat, statornic și pasionat de ceea ce făcea la serviciu și acasă. Evenimentele din decembrie 1989 l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
averea maistrului Victor Gomoiu și a Cooperativei, chiar așa, să-l jefuiești și unde să dispari și anume cu ce bunuri mobile sau imobile sau bani? Era o casă de bani acolo. Da, o văzusem sub afișul cu tarife și poftisem și io la ce bunătățuri s-or fi găsit În frigiderul ăla, dar tot părințelul a catadicsit să-mi spună că are Încuietoarea stricată ori a pierdut moșu’ cheile, drept pentru care ține acolo doar un teanc de fișe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În gura lăcomiei și a cumpărat hainele astea care le văd pe el, raiații și geaca și pantofii, pe care n-a dat mare lucru: câștigul pe trei zile de alergătură pe plajă cu avem nămol de la Techirghiol, cine mai poftește, cine mai dorește nămol de dat pe cap și pe picioare pentru doamne domni și domnișoare. Asta-i oricum o treabă pentru putința hipopotamului de Gilbert, care n-are cum să se descurce pe crepetul de soare cu cele o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
capete cutii de carton cu banane și portocale, cu biscuiți și pungi cu alue, tăvi cu tot felul de prăjituri și coșuri cu covrigi și găleți cu piersici și porumb fiert. Ei aveau de-acum tot ce ți-ar fi poftit sufletul și erau mai negri și mai supți decât Îi pomenisem cândva. De-a lungul a șase veri soarele le-a scormonit prin căutături desărnându-le, dar ei continuă să are neosteniți plaja În sus și-n jos, strigând ce au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai bine ca orinde. Aicea-i de noi. Încă o văd și-o aud. Briza Îi aduce strigătele Încoace: Avem nămooool de la Techirghioool, avem nămoool! Laur rage acompaniind-o și Întărindu-i spusele: Avem nămoool! Cine mai dorește cine mai poftește, avem nămoool! Vindecă și oblojelște, pentru dureri de cap și picioare, perntru doamne, domni și domnișoare, avem nămoool! E ca un strigăt de luptă și un semnal de Încolțire a prăzii. Acuma, da, acuma e momentul! În dreptul gardului solarului Neli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țăndări, apele se vor roși de sângele victimilor, codrii vor arde ca torțe aprinse și, cum scrie în Apocalips: „... oamenii se vor ascunde în peșteri și în stâncile munților și căuta-vor moartea și nu o vor afla, și vor pofti să moară, moartea însă va fugi de ei...”. După o clipă, cât să-și tragă sufletul, continuă. Duhul pustiirii va trece peste noroade, peste orașe și sate prefăcând în praf și cenușă tot ce a reușit să creeze eforturile milenare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nopții, eram dus să admir constelațiile. Niciodată n-am mai văzut un cer atât de limpede și de strălucitor, un cer atât de apropiat, încât dacă aș fi vrut aș fi putut să-l ating cu mâna. Când m-au poftit să mă culc în odaia cea mai frumoasă din locuința lor, așa-zisa cameră a oaspeților, eram beat de atâta frumusețe, ca în extaz. Pământul îmi dăruia nemeritat toate bunurile sale și toată căldura sa. Nu întâmplător numele lui Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un alt respect, altfel era privită armata, care era considerată a poporului pentru că era din el, de acolo. Se spunea atunci că cine n-a făcut armata nu-i om
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
scrisă la jumătatea secolului al XIX-lea, dar care nu-și arată vârsta, " Haina mai mult e privită decât persoana cinstită", surprinde moravurile balcanice: "toți privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc" cum spune cu amărăciune Nastratin Hogea, care, poftit la o nuntă, nu a fost așezat la masă la loc de cinste decât atunci când a venit îmbrăcat cu haine scumpe (împrumutate de la un prieten), după ce mai înainte, purtând haine sărace, nimeni nu-l băgase în seamă. Constatarea "toți privesc
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
două ori pe săptămînă. Tot subt aceeași condiție făgăduim cum că vom începe o foiță cu litere lătinești, o dată sau de două ori pe lună după stările împrejur, și materiile de tipărit încă ne vom strădui a le îmbunătăți. Totdeodată poftim pe d.d. prenumeranți să binevoiască a ne ajuta la jărfele noastre cele împovorătoare trimițându-ne banii de prenumerație cît mai în grab. Prenumerația să poate face în toate provințiile la toate deregătoriile de postă. "Foaie pentru minte, inimă și literatură
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]