3,799 matches
-
din minister. Noaptea a fost una agitată, cu somn În reprize, cu pauze În care scria versuri cu o adresă ușor de ghicit. Rică Olaru a bătut la ușa biroului și aceasta a fost deschisă de domnișoara contabilă. L-a poftit să ia loc, a primit termoplonjonul reparat și plină de naturalețe a Întrebat: Cum se face că nu v-am văzut niciodată? Din hârtiile noastre cunoșteam acest nume, dar ... Aflați că nici eu nu v-am văzut până ieri, ceea ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fără reținere și s-a repetat scena de mai Înainte doar că rolurile au fost inversate și când toată lumea a fost mulțumită și obosită, fericită și În al nouălea cer, nepământeana amfitrioană și strălucită regizoare a acestui grandios specatacol rosti: Poftește, ma princese!, apoi către Rik al ei: Te las cu cea mai bună prietenă a noastră! Da, da, prietena mea și a ta, demonstrează-mi că ai fost elevul meu cel mai bun, nu te sfii, este un dar și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cinste de cetățenii din Fermo, Oliverotto s-a instalat în casa lui. Aici, după câteva zile, în care timp pregătise tot ceea ce îi trebuia pentru nelegiuirea pe care o plănuise, el a dat un mare ospăț, la care l-a poftit pe Giovanni Fogliani, împreună cu oamenii de frunte ai orașului. După ce sfârșiră de mâncat și după ce se încheiară toate jocurile și distracțiile care se obișnuiesc la asemenea ospețe, Oliverotto, într-un fel dinainte pregătit, aduse discuția asupra unor chestiuni mai grave
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu sunt un vagabond care a citit vreo două mii de cărți din scoarță În scoarță...și cerșesc pentru că așa am eu chef. Dumneata Îmi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te afli În apropierea unei cabane turistice modeste, dar curată și primitoare. Pe verdele țipător, al magherniței, proaspăt Întins cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești, ai un salariu și o cămăruță curată, În care să te poți odihni. ,,Un veteran al cerșitului, a intrat În rândul lumii,,. Ar fi un titlu demn de o țară proaspăt intrată În Uniunea Europeană!,, Răspuns ,,Iar, Uniunea Europeană? M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el. El era neamț, nu înțelegea decît cîteva cuvinte <victor37>: zimbea fericit și o privea cu dragoste <victor37>: ea ne- a întrebat: credeți că puteți găsi dragoste la fiecare colț? <maya>: mda, avea dreptate <victor37>: acum era însărcinată, de aceea poftise mici <maya>: pare incredibil... <victor37>: pare. Una din fete a întrebat-o: și cum te poți uita la el? <victor37>: a zis: mie îmi pare frumos. Cel putin, nu s-a mai uritit. Eu în cîțiva ani voi fi urita
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
turiști,bârladenii sunt oameni primitori. In lucrarea sa, „Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir ne amintește: „...unii așteaptă cu masa de prânz până la al nouălea ceas din zi și,ca să nu mănânce singuri,își trimit slugile pe ulițe și le poruncesc să poftească la masă drumeții pe care îi întâlnesc”. Poetul Vasile Alecsandri amintește în versurile sale de un alt domnitor pământean,benefic pentru oraș: „Jos în vale pe Bârlad/Lânga-al Docolinei vad,/ Nemerit au,poposit-au/Zece care mocănești,/Cu boi albi
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
a oprit o limuzină argintie. A coborât o femeie elegantă,cu ten masliniu. Doi bărbați vânjoși o însoțeau.Probabil garda ei de corp.Dupa obicei,tata și socrul meu le ieșira în întâmpinare cu o sticlă cu vin și-i poftiră la petrecere. Femeia mulțumi;ură casă de piatră mirilor și adaugă:„Am venit doar să-l văd pe Cornel-mire”.Cornel a zărit-o și a rămas perplex. Musafirii necunoscuți au plecat grăbiți. Mai târziu am primit o frumoasă carte poștală
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fără obligații.Adresa: strada Brațul Borcea nr.15”. Poștașul m-a îndrumat aici.E liberă? Nelu(către Costel):A venit pentru cameră?! Coste:Da,e liberă! Nelu(către Costel):Popa a fost fair-play. (către Monica)Păi,să vă arătăm camera. Poftiți!E la etaj!(O conduce la etaj) Scena 2 Nelu șterge praful de pe mobilier.Costel citește o carte de bucate. Nelu:Predă istoria modernă.E cultă. Costel:Și ce ochi frumoși...ca marea. Nelu:Dacă te aude nevastă-ta,treci
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să controleze toate parcelele marcate pentru tăiere. Credeam că a terminat cu asta, spunea Pettersson din Hugnaden. Și trebuie să se întâlnească la Stockholm cu directorul general, continua mama. A, da, asta explică totul, zicea el. Dar Pettersson poate totuși pofti înăuntru, adăuga mama. Apoi se întorcea la pian. Iar eu și cu el ne așezam pe podea, unul lângă altul. Citești așa de mult, că a început să se rupă cartea, zicea el. Nu face nimic. Poți să citești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bune, fără părtinire, nefățarnică. 18. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace. $4 1. De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? 2. Voi poftiți, și nu aveți; ucideți, pizmuiți, și nu izbutiți să căpătați; vă certați, și vă luptați; și nu aveți, pentru că nu cereți. 3. Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gînd să risipiți în plăcerile voastre. 4. Suflete preacurvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai ai! M-ai ghicit înainte de ați spune o vorbă. ― Păi una-i Zaura solomonița, boierule. Mi-am dat sama că îi ceva însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că tare mă tem eu că ți-o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut dragi niște ochi peste poate de frumoși și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de rachiu, că ni s-o cam uscat limba-n gură - a apreciat aceeași voce. ― Dacă vouă, care ascultați, vi s-a uscat limba-n gură, ce să mai zic de mine, care vorbesc de... aseară. ― Ca să-ți dregi glasul, poftește de gustă din glaja asta și să-mi spui dacă ți-i pe plac - a răsărit din mulțime un bărbat cât un stâlp de înalt. Cel care povestea a întins mâna să primească „glaja”. A drămăluit-o, a adulmecat-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi băgat de seamă că lotrul și-a pipăit pistoalele înfipte în chimir când l-a văzut pe hangiu, iar acesta mergea cu mâna stângă sprijinită pe mânerul hangerului de la brâu... S-a oprit totuși la oarecare depărtare de masă. „Poftește de ia loc, să mai schimbăm o vorbă” - l-a îmbiat lotrul. După ce hangiul a privit cu asprime spre hangiță, s-a așezat. Lotrul a început să mănânce, furându l cu coada ochiului pe hangiu. Când a pus mâna pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a întâmpinat cu mare bucurie. După ce i-am mulțumit în numele domnului căpitan, omul ne-a poftit în casă și ne-a omenit cum se cuvine. La plecare, nevasta lui, cu lacrimi în ochi, se întreba: „Oare băietul nostru a întâlni oameni de treabă acolo pe unde umblă el?” „Da’ la ce armă e feciorul matale?” - am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avem musafiri. Poftim de intră>. Caii m-au recunoscut și m-au întâmpinat cu un nechezat gungurit, cum au obiceiul. M-am dus la ei și, mângâindu-i pe greabăn, îi cercetam să văd ce au pățit... Bătrânul m-a poftit în casă, să mă omenească. Deși eram mort de foame, nu am intrat. <Mă duc la cazarmă să duc caii, că altfel Curtea Marțială știe de mine. Nu știu cum să-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dus, treacă meargă, îți mai vine a te îmbarca. La întoarcere, însă, când o înghețat și sufletul în tine... ai să mergi pe lângă cal ca coteiul boierului. Și cu dinții clănțănind... ― Cum văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văd eu, tu îmi ții predici în loc să mă poftești colea la crâșmă, unde să văd și eu dinainte un țoi cu rachiu și o măslină-două acolo. Hrana rece s-o lăsăm pentru drum, fiindcă avem oleacă de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de așa ceva la un țoi de rachiu. ― Eee... Asta-i treabă boierească, măi Todiriță. N-ai de unde să știi tu așa ceva... ― Uite la el! I s-o urcat boieria la cap de când îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mârlanului prezidențial nu i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă să ciupească ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și râgâie acum ghiolbănește că i-a reușit și această mică ciupeală (mică după părerea lui, dar enormă după părerea noastră care trăim din acest puțin ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mulțumiți de actuala stare de lucruri, că președintele împreună cu guvernul, sunt cele mai iubite persoane publice și doar mormolocii ăia din opoziție încearcă să demonstreze contrariul. Văzând cum alde Ponta, Antonescu & Voiculescu, umblau cu căciula în mână pe la porțile moldovenilor, poftindu-i ca la nuntă, să vină în Piața Unirii și să strige Huoo, Băsescu și-a făcut milă și pomană de ei, închiriind pe banii de coșniță a nevestei sale, autobuze și plătind oameni ca să-l huiduie de ziua Unirii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă, mai mult lat decât înalt îi ieși zâmbind cu gura până la urechi în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule ofițer! Luați loc la noi! se aplecă servil acesta, de ziceai că se rupe de spate. Unde vă place, așezați-vă unde vă vine mai bine! Cristi îl privi încruntat, mirându-se că omulețul îl cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Pop, abia am cunoscut-o, până alaltăieri nici nu știam că există. Maricel era ușor descumpănit dar se vedea pe fața lui că nu credea nici o iotă din ce îi spunea Toma. Hai, gata! spuse Cristian. Am plecat. Mai poftiți pe la noi! spuse iarăși Maricel zâmbind complice. Și, fiți fără teamă, sunt mut. Nu scot o vorbă, pe cuvânt de onoare! Secretul dumneavoastră e în siguranță, nu mai știe nimeni. Îhm, mormăi Cristi în barbă, numai toată Baia de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]