3,246 matches
-
456. Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Centrul pentru Studii Românești, Iași, 1999, p. 101. David Floyd, op.cit., p. 108. „Cum a venit la putere Nicolae Ceaușescu”, Magazin istoric, vol. 29, nr. 7, 1995, pp. 3-7. Wu Leng-xi, 10 years polemic: a reminiscence of sino-sovietic relations, 1956-1966, Central Literature Publishing House, Beijing, 1999, vol. II, pp. 778-824 și 826. Dennis Deletant, op.cit., pp. 102-103. Stephen Fisher-Galați, op.cit., p. 77. Yang Shang-Kun Diary, Central Literature Publishing House, Beijing, 2001, pp. 604 și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un evanghelist povestește un eveniment personal la persoana a treia sunt șanse să nu fie el autorul; 6. Apariția aceluiași verset în două contexte diferite este semn că autorii au lucrat asupra textului; 7. Contextul istoric determină sensul unui verset polemic. Din aceste reguli se poate deduce care e corpusul de texte și care e partea sacră valabilă din Noul Testament. Este vorba despre: Marcu 1,1, Prologul Evangheliei după Ioan, predicile lui Iisus din Evanghelia după Matei, crucificarea după Luca și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
la Universitatea de Arte din Iași prezentând filmul "Înainte de tăcere". Urmărind-o minute bune, nu am văzut-o potrivită pentru rolul soției hangiului. Evident, e o impresie pur personală. A.V. Da, acolo era și un anumit tip de gândire polemică. În primul rând, acțiunea se petrece în mediul rural, iar eu n-am vrut să construiesc personajul unei țărănci. Am vrut să aduc în discuție un personaj straniu în care feminitatea e parte a tainei. Personajul straniu poate exista și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acest spațiu? Concurent? Nu. Mai degrabă o cooperare economică ar fi, practic, în interesul tuturor statelor din zonă? Mihai-Răzvan Ungureanu: Dați-mi voie să fac un raccourci la ceea ce a spus și domnul deputat. Eu n-am dorit să fiu polemic, nu vreau să fiu înțeles așa, dar repet: circumstanța nu a avantajat o gândire proiectivă asupra Mării Negre, o gândire care, după ce imaginează desenul, să aibă și rezultat. Aceasta a fost situația, aceasta era România. Era o Românie diminuată, cu posibilități
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
și uragane, la noi n-a iscat decât o simplă bulă de aer. Am spus-o de mai multe ori: Traian Băsescu nu e politicianul meu preferat și nu mă identific cu stilul său ŕ la Cuțarida de-a face polemică. Dar nu pot să nu admit evidența: peste tot pe unde a trecut, Băsescu a făcut treabă. Operația de reabilitare a drumurilor a fost un succes, după cum cei patru ani de primar general n-au rămas chiar fără urme. Felul
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
de șarmul și de misterul său. A obține drepturile de editare de la doamna Lyggia e, acum, o afacere, mă rog, la toate acestea a contribuit (destul) și entuziasmul Simonei Popescu. În loc să recupereze niște hârtii, scriitoarea a "prins" omul viu, suspicios, polemic și a scos tot ce era mai bun din experiența acestei întâlniri. A creat, s-ar zice, un muzeu kinetic, cu panouri pe care rulează filme și casete care pot fi ascultate, pentru posteritate. Așa stau, însă, în realitate, lucrurile
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
a se sustrage sensului comun, Marin Mincu e o personalitate bine reliefată a criticii noastre actuale. Riscul detașării conținut în saturația cerebrală e depășit de fibra-i suplimentar combativă, iute inflamabilă și, firește, incomodă, care-l împinge către o conduită polemică și o figură permanent cabrată, precum spre note caracterizante. Contemplativ constrîns lăuntric de aspirația orientativă a principiului, exegetul e constrîns din afară de adversitățile pe care sîngele d-sale meridional pare a le provoca atunci cînd ele întîrzie, precum o condiție
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
elucida, atunci când se poate, aspectele controversate sau de a specula amănuntele culese cu atâta osteneală. Mircea Coloșenco are, în editarea lui Bacovia, un fel de satisfacție ciudată de a lăsa intacte lucrurile încurcate sau complicate de alții, fără a interveni polemic în vreun fel, livrându-le într-un pachet nou, cu ambalaj schimbat. Vulnerabilitățile acestei ediții Bacovia vin din această direcție și sunt imediat evidente pentru oricine. Editorul nu rezistă tentației de a demonstra că opera lui Bacovia e mult mai
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
cărțile de critică și de istorie literară apărute, în speranța că nu mi-a scăpat nici una (Mircea Coloșenco, în bibliografia critică a ediției sale, este extrem de superficial și lacunar): ciudata broșură Posteritatea lui Bacovia și Istoria" lui G. Călinescu (eseu polemic) de optzecistul americanizat Alexandru Buican, Ed. Științifică, 1994; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Ed. Dacia, 1994; Ioan Milea, Lecturi bacoviene, Ed. didactică și pedagogică, 1995; Daniel Dumitriu, Bacovia după Bacovia, Ed. Junimea, 1998 (a doua carte pe același
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
și cuceritoare instalații de muzeu, fără egal în muzeele din România și în felul ei singulară în lume. ș...ț Te poți descurca cu această moștenire în diverse moduri: prin integrarea istoriei muzeului în devenirea lui; prin dialogul - chiar unul polemic - cu concepția muzeistică a inițiatorului; prin configurarea unor discursuri alternative față de cel deja conturat. Cea mai simplă și comodă soluție - și una care nu necesită efort, fantezie, dedicație - e să distrugi." Nu altceva spune și Anca Manolescu, care demontează rând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
încărcătură epifanică. Spațiul evocării devine asemenea unui paradis regăsit, de o luminozitate intensă și omogenă, unde eu sînt singurul nomothet". Dincolo de aceste mărturisiri, pe jumătate jucate, pasajele encomiastice sînt contrabalansate de un constant efort analitic și de un (prim) impuls polemic al cărții. Nu numai oamenii sînt cei care trezesc glasul memorialistului, ci și locurile. Petru Poantă știe să întoarcă subtil evocarea apreciativă în (blîndă sau tăioasă) ironie. Ne rămîne în minte după lectură evocarea Clujului intelectual, dar ea capătă contrast
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
toată atenția). Conceptele delicate le abordează fără teamă de anacronisme: naționalismul, problema universalității și a importanței traducerilor, a boemei (din perspectiva valorii și din cea a disidenței politice) ș.a.. Primul impuls al cărții a fost, cum ziceam și mai sus, polemic: împotriva acestei "uitări" a valorilor fundamentale și a deformărilor pe care noile clișee, cele anti-comuniste, le operează asupra trecutului apropiat. Dar există și un al doilea motor al cărții, memorialistic și evocator: "Efectul ŤEchinoxť este, ș...ț o reverie eseistică
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
componentă a limbajului propriu-zis, ca material din categoria culorii înțeleasă ca pastă, ca substanță, artistul folosește de multe ori obiectul, obiectul oarecare, determinat de o anumită funcție, care poate ulterior, prin preluare integrală, prin citare, prin intervenție sau prin referire polemică, să devină artistic, să se reconstruiască formal, expresiv și moral. Astfel, toate obiectele din această categorie sînt identificabile simultan în două realități: într-o realitate a memoriei, a contextului funcțional, și într-una a gratuității, a jocului formal care le
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
dincolo de orice vanitate sau juvenilă cochetărie artistică, un poet extrem de personal. Apariția plachetei Fata din brazi, poem (Buzău, 1941), e în măsură să confirme pe deplin dorința unui tânăr poet de a se impune într-un context literar atât de polemic și agitat. Cu mult mai concludent prin expresie poetică și tematică se dovedește însă volumul Ora 25, tipărit la Editura Publicom, în 1946 (desene: Dina Stavăr), după ce în prealabil manuscrisul fusese distins cu Premiul "Ion Minulescu" pentru anul 1945, de către
Vechi poezii de Alexandru Lungu by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12628_a_13953]
-
lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete. Brâncușian matur și responsabil în gîndirea formei, fie că este solidar, fie că este polemic față de lumea lui Brâncuși, Peter Jacobi este interesat, în egală măsură, de suprafață și de volum, de stabilitate și de mișcare. Și atunci cînd formele sale se aștern pe orizontală, ca niște semne geologice sau ca repere ale unui timp
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
se uita că, în acest caz, ca și în acela al filozofiei politice, noile orientări sînt împrumutate, aproape integral, din spațiul anglo-saxon. ...și televizorul... Pentru Toussaint, televiziunea, televizorul sînt o temă inepuizabilă. Perspectiva lui nu este însă una neapărat violent polemică. Indulgența de care dă dovadă romancierul belgian față de cerințele receptării literaturii se vădește începînd de la al patrulea roman, primul din anii ’90: La Reticence. Este primul adevărat roman al său. Fragmentele dispar, ca și elipsele, atmosfera se încălzește, personajele puține
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
ar trebui să îi fie aliați de idei, Alexandru George are, în lumea literară românească, reputația unui tip doldora de cultură, dar singuratic, ursuz, cusurgiu, îmbufnat, rece, stîngace, nesociabil, gafist, degrabă vărsătoriu de sînge nevinovat. Degeaba încearcă omul prin articole polemice ( adunate ulterior în volume) în care își argumentează cu asupra de măsură afirmațiile să schimbe această părere cvasi-generală. Imaginea de "om sucit", "morocănos", s-a lipit de el ca marca de scrisoare ajungînd pînă și în foarte succintele și teoretic
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
apare ea în romanul lui Mircea Cărtărescu, Orbitor), uitînd că un roman nu este un studiu de istorie ci o operă de ficțiune care își poate permite unele abateri de la realitatea pură și nudă. În multe privințe exemplar pentru eseistica polemică a lui Alexandru George este studiul După vreo douăzeci de ani și, în cadrul acestuia, rîndurile care se referă la Constantin Noica: "M-am mărginit să-i critic încercarea sa aberantă de a valorifica pe Eminescu ( Necesitatea unei valorificări, 1977, în
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
referă la perioada 1948-1950 din cariera literară a lui Crohmălniceanu, iar Nicolae Manolescu la rolul său, benefic pentru literatura română, din anii următori. De altfel, titlul eseului lui Alexandru George, Cu două fețe (pp. 213-218) este pe deplin edificator. Vehemența polemică a eseului este însă greu de înțeles. Alexandru George nu are foarte mulți prieteni printre scriitorii români. În lunga sa carieră literară și publicistică el s-a comportat ca un arbitru intransigent care nu a trecut cu vederea nici măcar prietenilor
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
o sumă de izvoare" (De mai multe ori am observat...). În același articol Eminescu îi socotește pe Filip al II-lea și pe Alexandru Macedon traci, datorită aversiunii sale funciare față de greci; este de remarcat faptul că articolul este scris polemic fata de ziarul grec Messager d’ Athenes. La cam atât se reduce în publicistica politică eminesciană discuția despre geto-daci. Când pomenește Dacia antică (a existat și un proiect rus care preconiza întemeierea unei Dacii, proiect față de care poetul reacționează vehement
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
teologice atât de diferite. În acest context, M. Vulcănescu are o identitate duală: fin analist, erudit în probleme de religie și filosofie, pe de o parte, un intelectual obnubilat de poziția ortodoxiei, de "iraționalismul ei, pe de altă parte. Subliminal, polemică se concentrează în jurul luptei dintre idealism și raționalism, dintre esse est percipi și cogito ergo sum. Desprins din placenta naista, Vulcănescu evoluează chiar împotriva maestrului, atunci când accepta mântuirea evreilor convertiți. Discuția este destul de complexă și nu voi zăbovi acum asupra
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
-i broască" (p. 17-18). Este de-a dreptul impresionantă toată această galerie de maniaci, obsedați de tot felul, sadici, monomani, piromani, care se perindă prin fața cititorului-spectator, "omuleți de sticlă" pe care autoarea îi aduce în scenă cu un scop vădit polemic; miza existențialistă și agresivitatea tehnicii literare se îmbină armonios și confirmă pe deplin această dublă vocație polemică (la nivel estetic și "estetic"). În ceea ce privește esteticul, piesele Iuliei Petrescu ne trimit cu gândul la o întreagă tradiție a genului (este vorba de
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
felul, sadici, monomani, piromani, care se perindă prin fața cititorului-spectator, "omuleți de sticlă" pe care autoarea îi aduce în scenă cu un scop vădit polemic; miza existențialistă și agresivitatea tehnicii literare se îmbină armonios și confirmă pe deplin această dublă vocație polemică (la nivel estetic și "estetic"). În ceea ce privește esteticul, piesele Iuliei Petrescu ne trimit cu gândul la o întreagă tradiție a genului (este vorba de teatrul absurd), ilustrată de dramaturgi celebri, de la Eugène Ionesco la Harold Pinter și Edward Albee. Eroii ei
Ithaca, estetica și "est-etica" by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16629_a_17954]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi M-aș fi așteptat ca un titlu precum Psihanaliză și societate postmodernă să introducă o abordare sistematică, bine argumentată, a unei teme incitante. Cu totul altceva își propune însă Roland Brunner. Stilul său este polemic, avântat-sceptic, ornamentând din loc în loc fraza cu trimiteri docte (dintre care de-a dreptul obsedantă prin repetiție este cea la Don Juan și Zerlina ca subiecte metafizice), dar și cu unele mai "populare" (care căutate cum sunt, devin de asemeni
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
seamă de probleme delicate - aș observa, mai mult, că le caută, cu arțagul unei expresii de-acum mature și sigure - precum miturile contemporane ale sexologiei, locul femeii în societate și în profesie, ori ceea ce el numește "strategia fericirii". Aceste meditații polemice depășesc cu mult, îndeosebi prin judecățile de valoare lansate, cadrul psihanalizei. Posibil tocmai din acest motiv - și amintindu-și mereu, s-ar putea crede și asta, de titlul parvenit pe care s-a ambiționat să-l prescrie acestei cărți (din
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]