37,949 matches
-
aveau ei motivele lor. Și mai spune domnul prezident: „E un accident care se petrece de regulă în viață...”. Adică regula e ca inși în uniformă să lovească civili fără apărare. Acum 5 ani, un Volkswagen al Poliției, plin cu polițiști beți, s-a năpustit peste trei femei care vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, și le-a făcut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit asta „o culpă normală, obișnuită”. Iar subsemnatul l-am numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ore stînd În Balconul meu și privind În jos la magazin și afară, pe fereastra din față. Văzusem cîte ceva din lume pe fereastra aia - oameni și mașini trecînd și o parte din clădirea de peste drum. Odată am văzut un polițist călare pe un cal și altădată a plouat. Însă acum, cînd pășeam efectiv afară, pe strada Întunecată, În urma Luweenei și a mamei, am știut imediat că imaginea mea despre lume, așa limitată și decupată geometric cum era, nu semăna aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la Rialto se dădeau filme vechi, poate vreo patruzeci În total, pe care le proiectau alternativ, pentru a-și menține fațada de respectabilitate precară. Apoi, la miezul nopții, cînd cetățenii decenți și păzitorii bunelor moravuri erau deja În pat și polițiștii Își puteau Întoarce liniștiți privirea În altă parte, o dădeau pe filme porno. CÎnd bătea ora douăsprezece noaptea, imaginea cu Charlie Chan sau Gene Autry Îngheța brusc, se auzea un hîrșîit strident, filmul mai pîlpîia scurt cîteva fracțiuni de secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Ce-ar face atunci ? M-ar lua de coadă și m-ar arunca În găleata de gunoi din metal ? Și ce altceva ar fi putut face ? Să mă Îngroape În Grădina Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă Îmbibată de melancolie, pot să spun că erau totuși vremuri frumoase, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În următoarele cinci zile a fost haos curat. După ce Globe a publicat un articol pe această temă, atît de mulți oameni au apărut ca să dea iama În magazin În cele cinci minute alocate Încît a fost nevoie să fie chemați polițiști călare pentru a ține În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cam mare, Împodobită cu o mustăcioară blondă. Va să zică, dumneata ești domnul Rowe? spuse omulețul, cu asprime În glas. Ne bucură că ai venit, În sfîrșit, să ne vezi. Apăsă pe un buton, și peste cîteva clipe În Încăpere intră un polițist În uniformă. — Beavis e de serviciu? Îl Întrebă grăsunul. Spune-i să vină-ncoace. Apoi se așeză Încrucișîndu-și picioarele grăsuțe și-și privi unghiile, foarte bine Îngrijite. Le cercetă cu luare-aminte și păru Îngrijorat de o pieliță a degetului gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl Întrebă individul cu melon, pornind pe urmele lui. Îndată, Îndată, poate... răspunse domnul Prentice În neștire, parcă dezmeticindu-se adăugă: Pe cine să arestăm? După ce străbătură În grabă curtea, ieșiră pe larga Northumberland Avenue, salutați de o mulțime de polițiști, și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vedea un blazon. Rowe nu o recunoscu: se uita, afară, la un edificiu pe care-l privise numai dinăuntru. Coroana unui cedru profilat pe cer nu seamănă cu umbra aruncată de același cedru pe pămînt. LÎngă portiera mașinii apăru un polițist. — Numele dumneavoastră? Întrebă el. Domnul Prentice Îi arătă o legitimație. — Pe-aici totul e În regulă? Întrebă el. — Nu prea. Îl găsiți pe domnul comisar Înăuntru. Coborîră din mașină și intrară pe poarta cea mare, ca doi conspiratori suspecți. Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca doi conspiratori suspecți. Înfățișarea lor n-avea nimic impunător; erau amorțiți de atîta drum și cam abătuți. Ai fi zis că sînt niște vizitatori năuci, conduși de un valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu lanterna, deși nu există decît un singur drum. CÎt de ciudat i se părea lui Rowe să se Întoarcă În felul acesta! Uriașa clădire era tăcută; pînă și fîntîna amuțise - pesemne că cineva Închisese robinetul ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viața de care-și amintea era ascunsă aici. Îi era rușine că se Întorcea În locul acesta ca un dușman. Nu vă supărați, dar aș prefera să nu-l văd pe doctorul Forester, spuse el. — Să n-aveți grijă, domnule, zise polițistul cu lanterna. Acum e liniștit. — A cui e mașina aceea? Întrebă domnul Prentice, care nu auzise ce spusese polițistul. Pe alee se vedea un Ford V8, dar nu de mașina asta Întreba domnul Prentice, ci de o rablă cu parbrizul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu vă supărați, dar aș prefera să nu-l văd pe doctorul Forester, spuse el. — Să n-aveți grijă, domnule, zise polițistul cu lanterna. Acum e liniștit. — A cui e mașina aceea? Întrebă domnul Prentice, care nu auzise ce spusese polițistul. Pe alee se vedea un Ford V8, dar nu de mașina asta Întreba domnul Prentice, ci de o rablă cu parbrizul spart și murdar - una din acele vechituri părăsite pe cîmp, În marginea șoselei, pe care le poți căpăta pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aici, o serată? se burzului domnul Prentice. — A, nu, domnule! Dar cum unul dintre ei mai este Încă În viață, ne-am gîndit că n-ar strica să chemăm preotul. — Evenimentele par să se fi precipitat, mîrÎi domnul Prentice, posomorît. Polițistul căuta să lumineze calea, ca să-i călăuzească printre băltoacele rămase pe alee după ultima ploaie. Ajunseră, În sfîrșit, la treptele de piatră ce duceau spre ușa de la intrare. În salonul cu reviste ilustrate, unde Rowe se obișnuise să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l Împuște! Zărind apoi sus pe scară mutra vicleană și umerii diformi ai lui Poole, trăsese și În el, cu o furie sporită de sentimentul că ajunsese prea tîrziu ca să-l mai salveze pe Stone. După aceea, apăruseră, firește, polițiștii. Johns le ieșise În Întîmpinare, căci toți servitorii erau liberi În seara aceea, detaliu cît se poate de banal, Întîlnit În numeroase romane polițiste, dar care-l făcuse să priceapă adevărul În toată grozăvia lui. Cum doctorul Forester respira Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Colțul acesta de rai devenise de nerecunoscut Într-o singură seară: nici o escadrilă de bombardiere n-ar fi putut face mai multe ravagii decît făcuseră acești trei oameni. Începu ancheta. Sanatoriul era cercetat Încăpere cu Încăpere. Apoi chemară și alți polițiști În ajutor. În odăile de la etaj, luminile erau aprinse și stinse fără Încetare. — Dac-am găsi măcar o amprentă! exclamă la un moment dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gata să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
barată, așa că se văzură nevoiți să facă un ocol; pe o frînghie atîrnată deasupra străzii fîlfîiau cîteva afișe proaspăt scrise de mînă: „Banca Barcalys. A se adresa la...“, „Lăptăria Cornwallis. Noua adresă...“, „Pescăriile Marquis...“. Pe trotuarul pustiu și liniștit, un polițist se plimba cu un paznic de bloc, discutînd pe Îndelete, ca doi pădurari Întorși de la vînătoare. CÎțiva pași mai Încolo, o pancartă anunța: „Bombă neexplodată!“ Strada - aceeași pe care trecuseră cu o seară Înainte - era de nerecunoscut. „Ce activitate uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
hrănind pescăruși, un funcționar trecînd cu o valiză sub braț... Simți că-i fuge pămîntul de sub picioare. — A fost un cortegiu funerar? Întrebă el. — Da, și a venit multă lume - colegii de la Apărarea Civilă, toată echipa. Au venit și cîțiva polițiști. Da, da... Nu mă puteam duce la bancă să-mi Încasez cecul. Îmi Închipuiam că poliția mă crede un criminal. Dar trebuia neapărat să fac rost de bani, ca să pot fugi. Așa că am venit la tine. Nu știam de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum, auzi el un glas, și zări silueta unui om care rîdea, lîngă o chiuvetă, Învăluit Într-o lumină albăstruie. Ea spera că n-ai să-ți amintești niciodată... Rowe Își aduse aminte de un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
într-un parapet de ciment al autostrăzii, cu corpu-i supraponderal aruncat prin parbrizul spart, cu pelvisul menopauzal sfârtecat de sigla cromată de pe capotă. La ceas de seară, sângele ei ar traversa cimentul albit al terasamentului, bântuind pe veci mintea unui polițist tehnician care-i purtase bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coridorului de coliziune de sub podul rutier aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase undeva deasupra capetelor spectatorilor plictisiți care se întorceau la mașinile lor, deasupra polițiștilor obosiți care adunau valizele și gențile de mână rupte ale turiștilor din autobuzul liniilor aeriene. M-am gândit la corpul lui Vaughan, acum rece, temperatura sa rectală urmând aceiași gradienți descendenți ca ai celorlalte victime ale accidentului. Prin aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care o văzusem odată jucând într-o piesă de Crăciun la un sanatoriu. Am strâns volanul cu ambele mâini, încercând să rămân nemișcat. Un tremur continuu îmi zguduia pieptul și aproape că mă împiedica să respir. Mâinile puternice ale unui polițist mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de Crăciun la un sanatoriu. Am strâns volanul cu ambele mâini, încercând să rămân nemișcat. Un tremur continuu îmi zguduia pieptul și aproape că mă împiedica să respir. Mâinile puternice ale unui polițist mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de portieră. Impactul frontal comprimase secțiunea din față a compartimentului pentru pasager, împingând puternic ușile în încuietori. Un infirmier de ambulanță se întinse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vicleană pe care le-o stârnea Vaughan. Pacienții lor mureau în intervalul dintre un pas și altul al pantofilor cu talpă de gumă, în contururile schimbătoare ale coapselor lor când se atingeau una de cealaltă în ușile sălilor de urgență. Polițiștii m-au ridicat din mașină și, cu brațele lor vânjoase, m-au așezat pe-o targă. Mă simțeam deja izolat de realitatea acelui accident. Am încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit la bărbatul mort. Întregul accident părea eternizat de acele urme de neșters, de polițiștii, spectatorii și personalul de pe ambulanță încremeniți în diferite posturi în vreme ce eu stăteam în mașina zdrobită. Am auzit din spate sunetul unui radio cu tranzistori. Omul de serviciu, un bărbat tânăr cu păr aproape până la brâu, se întorsese la biroul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent decât sperma care i se răcea în testicule. Doi polițiști traversară curtea însoțiți de un câine alsacian negru. Mă priviră cum mă plimb alene pe lângă mașina mea ca și când nu le-ar fi convenit prea mult că o atingeam. După ce plecară, am deblocat portiera șoferului și, cu efort, am deschis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]