4,496 matches
-
de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-am părăsit, dar regret că Serghei a trebuit să-și bălmăjească nedumerirea față de un portar indiferent. Știu puține lucruri despre viața lui În perioada războiului. La un moment dat a fost angajat ca traducător la un birou din Berlin. Fiind un om franc și curajos, a criticat regimul În fața colegilor, care l-au denunțat. A
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
preocupări ale mele, cum erau entomologia, farsele, fetele și, mai ales, sportul. Dintre jocurile pe care le-am practicat la Cambridge, fotbalul a rămas o oază măturată de vânt În mijlocul unei perioade destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oază măturată de vânt În mijlocul unei perioade destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lungit acolo unde a căzut, În cadrul porții Încă intacte. Dar În Anglia, cel puțin În Anglia tinereții mele, repulsia națională față de oamenii care-și dau aere și preocuparea prea Îndârjită pentru solidaritatea de echipă nu Încurajau Înflorirea excentricei arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe care am găsit-o pentru slabul succes Înregistrat de mine pe terenurile de joc de la Cambridge. Ah, desigur, aveam și eu zile În care simțeam că prind aripi - mirosul plăcut al gazonului, bucuria de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Zidurile Sucevei nu vor crăpa! declară cu credință nestrămutată Șendrea. Câtă vreme rezistă Cetatea Sucevei, va dăinui și Moldova! întărește Ștefan. Dă-mi-o mie s-o apăr, Doamne! răcnește Șendrea eroic. Ești vrednic s-o aperi, hatmane! Te pomăzuiesc "Portar de Suceava"! S-o păstrezi întreagă! Întreagă!! Jur!! Și eu?! Mie ce-mi rămâne! protestează Mihail. Tu?! Partea ta nu e mică! Vei fi sarea bătăliei! "Harța!" Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac! De "Marele Spătar Mihail", ce să mai vorbim?! Un coate-goale! Un sărăntoc! Un măscărici obraznic!... Auziți: "Moșia mea e spada!" Unde s-a mai pomenit boier fără moșie?! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
afecțiunii pe care le-o purtam profesorilor noștri adevărați, la care ne gândeam tot timpul, pe care îi aveam mereu în cap. În general, „interpretam” orice figură. La un meci internațional de polo, desfășurat în bazinul din incinta stadionului „Tineretului”, portarul olandezilor, foarte agitat, zbierând tot timpul, numai cap firește (în sensul că atâta se vedea din el, restul era în apă), un cap ce ne amintea, datorită caschetei specifice respectivilor sportivi, de fețele parașutiștilor hitleriști din filmele de război, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
El se retrăgea foarte des în aceasta grădină. Grădină este împrejmuita cu zid de piatră de vreo 3 m înălțime. Batem în poarta de metal foarte înaltă prin care nu se zărește nimic. Iată, că se deschide poartă. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie să intrăm. Lângă zidul de piatră, în interiorul grădinii, este aleea pe care merg toți vizitatorii. Între copaci și alee mai este un gard protector din fier forjat prin care privești
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a murit, așa cum o prevenise pe soția lui, s-a dus la „steaua lui”. Am fost la serviciul funebru, apoi la masa oferită generos. Erau toți vecinii de față, s-a vorbit mult despre Sigurd, care împreună cu Ebba au fost portarii casei noastre, îngerii păzitori, cei care ne spuneau bună ziua și bună seara, întrebându-ne de sănătate. Melancolia separării, dragostea mea pentru oamenii bătrâni, pentru timpul conținut în persoanele lor inefabile. Sunt atașată acum de toți - ca pasagerii unui vapor, care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de cei ce nu iubesc. Și, bineînțeles, voi da ceva și amabilului soldat al Armatei Salvării, cel care mă cunoaște deja și-mi zâmbește, atât de frumos îmbrăcat în uniforma lui de înger travestit. Apoi voi spune o vorbă plăcută portarului de la Centrul de Presă, îi voi saluta pe toți colegii, voi încerca să răspândesc puțină căldură din inima mea tânjind după iubire. Prin asta voi încerca, în amintirea lui Josua, să fac să stea timpul, deoarece știu din propria mea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mătase", după repetatele sale trădări și intrigi). Astăzi nu mai e un secret pentru nimeni că toate ministerele de externe și toate ambasadele din lume sunt "împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE, de la portar la ministru, și ambasadele, de la șofer la ambasador, aveau "irizări" mai mult sau mai puțin intense din ceea ce șlagărul la modă citat numea "un albastru infinit"! (Îmi amintesc, în acest context, de o întâmplare plină de tâlc trăită la Parlamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe care aveam să le impun colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine înzestrată cu "cadre": consilier, atașat de presă, de protocol, consul, secretar economic, plus personalul "de specialitate" și "tehnico-administrativ": cifrori, administrator, secretară, portari, șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau cei de la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sindicale, funcție pe care am onorat-o cu tot felul de acțiuni: reuniuni "tovărășești", excursii în afara Berlinului, activitatea mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea, în curtea din spatele clădirii ambasadei, a unei popicării, fiind ajutat "logistic" de nea Vereș, portarul ambasadei, de meserie "la bază" zidar. După program și în zilele de sărbătoare, în frunte cu ambasadorul, încingeam niște partide pe cinste, cu berea suportată de cei ce dădeau mereu bila pe alături. În vara lui 1973 aveam să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
delațiunii, falsei acuzări funcționa perfect, aidoma celebrei scene din "Timpuri Noi", în care Chaplin, strivit de automate, funcționează și el, în final, ca un automat. "Banda rulantă" și "malaxorul" Cooperativei "Ochiul și Timpanul" funcționau permanent, "pe verticală și orizontală", de la portar la ministru, de la adjuncți la directori generali și directori, până la diplomații cu cel mai mic grad, caracatița întinzându-și tentaculele și la misiunile diplomatice ale României. Cum "peștele de la cap se împute", și în MAE responsabili de "albăstrirea" practic a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
maeștrilor Ardeleanu și Secăleanu, știind că prima impresie este uneori decisivă. După cum am mai spus, și "băieții", și "fetele" erau tineri, colectivul fiind compus din secretar III atașat cultural, secretar III atașat de presă, secretar III atașat comercial, operator cifru, portar și șofer, toți cu respectivele "tovarășe", și atașații culturali, de presă și comercial având și copiii cu ei. (Peste un an aveam să rămân pentru un timp fără atașat de presă. Acesta, un tânăr la locul lui, era "de dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Expedierea "efectelor" predecesorului cu "ochi albaștri" a fost de tot hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merită", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămadă oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv exemplare din desu-urile familiei, sobre ale tovarășului și colorate, cu desene și floricele, ale dumneaei. Administratorul, lua cu un băț fiecare "piesă" și, înainte de-a o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cine, deosebirea fiind că El avea doar un singur vânzător, pe când în cazul meu toți mă doreau "scos la licitație", așa cum a reieșit ulterior din Notele și Rapoartele redactate "olograf" de cei în cauză: atașatul cultural, de presă, atașatul economic, portar, șofer, cifror și soțiile adiacente. Parcurgând paginile Dosarului CNSAS aveam să exclam și eu, ca Iulius Cezar, cel asasinat în Senat: "Și tu, Brutus"? Brutus, în cazul meu, nu-mi era fiu adoptiv, ci șofer, "trestia gânditoare" de 2 metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
preluați de serviciul "VIP" al aeroportului, ne-am recuperat bagajele și cu un taxi am plecat spre Consulatul General al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am sunat de mai multe ori până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a făcut-o marele diplomat Pacepa și alți "clienți" ai Cooperativei (din câte cunosc, în perioada cât am activat în MAE, nici un diplomat de carieră nu a "excursionat", "excursioniștii" fiind "ofițeri acoperiți" care ocupau la ambasade posturi diplomatice sau administrative portari, șoferi...). Ca "lucrător" în domeniul turismului ONT-ul făcând parte din categoria întreprinderilor de comerț exterior se adăuga la "pericolele" de mai sus și posibilitatea obținerii unor "beneficii ilicite în valută, a încheierii de contracte cu încasarea unor comisioane sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lux". Care milionar ar fi fost interesat de atare programe la noi, când, conform unei confesiuni a directorului marii firme turistice Neckerman, România, care datorită serviciilor sub orice critică era nevoită să practice prețuri mai reduse, era destinația pentru șomeri, portari și femei de serviciu!) Contractele încheiate de noi cu o firmă străină nu se deosebeau ca text cu nimic de contractele încheiate de aceeași firmă străină cu parteneri din Franța, Italia, Spania, Grecia, Turcia etc., respectiv, noi asiguram partenerii că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de mine, sunt orfan"! Așa și eu, la sfârșitul lui 1988, puteam spune: "Halal de mine, sunt șomer, cu imputație și vot de blam!" Situația de mai sus îmi amintește și de o vorbă a unui colaborator de-al meu, portar de ambasadă, un tip simpatic și șugubăț: "Când vrea Domnul cu săracu', dintr-o bubă-i umple capu'!" Rezon!) În situația de mai sus, dorind s-o feresc pe tovarășa mea de viață de avalanșa de necazuri, documentele privind demisia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii Ion Ariciuc și Vasile Ciocoiu; fundași, frații Cozaru și Erdic, interi Nepivoda, Aruști; extreme și inaintași Buzincu Paul, Cozaru Constantin, frații Cozmanciuc și alții și cu timpul s-au ridicat alți tineri. Despre toți am amintiri frumoase și pe lângă faptul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii Ion Ariciuc și Vasile Ciocoiu; fundași, frații Cozaru și Erdic, interi Nepivoda, Aruști; extreme și inaintași Buzincu Paul, Cozaru Constantin, frații Cozmanciuc și alții și cu timpul s-au ridicat alți tineri. Despre toți am amintiri frumoase și pe lângă faptul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
piață, unde fac mereu mofturi. Și doar li se fac aluzii numeroase... Dar să nu divaghez. La ora zece mă plimbam într-un loc în care locuiesc mulți pensionari. Nu știu de unde a apărut domnul Cioacă. Domnul Cioacă dublează, voluntar, portarii spitalului unde lucrez. Este, ca să zic așa, un funcționar "asociat", fiind dat afară din slujbă de vreo zece ani. Rolul său este să înlocuiască un titular în cazul în care se întâmplă ca acela să fie foarte beat. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mult mai aproape de grijile femeilor. Ținta principală o reprezintă „femeile de serviciu”, în sens generic, iar de acolo pot merge spre toate celelalte. Să-ți spun ceva despre reacțiile lor; ele îmi zic: nu înțelegem de ce câștigăm la fel ca portarii, când portarii nu fac nimic toată ziua, iar noi muncim de ne spetim. Numai pentru că sunt bărbați? Alt exemplu, tot de la aceste femei care îmi spun: nu înțelegem de ce când ajungem acasă trebuie să ne apucăm de mâncare, spălat, copii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]