7,887 matches
-
familiei. Tatăl, setos de avere, o mărită cu Sima, negustor bogat din Brăila, ins meschin, profitor. Minca urmează porunca tatălui ei, dar nu-și poate dărui iubirea. Va fugi ca să trăiască cu Mincu. Setea de viață, dorința de a împlini porunca inimii o absolvă de vina imoralității. Dar nu poate ajunge la fericirea dorită. Iubitul ei, pentru care a fost gata de orice jertfă, o dezamăgește amarnic. Ajuns om cu avere, bărbatul alunecă pe calea pierzaniei, se dedă beției și desfrâului
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
REVISTA ȘCOALEI, publicație apărută la Craiova, lunar, între noiembrie 1891 și septembrie 1892, sub direcția unui comitet condus de G. T. Buzoianu. În aprilie 1892 la R.ș. colaborează cu poezia Cele trei porunci Al. Macedonski. Mai scriu Traian Demetrescu, Petru Vulcan, N. Burlănescu-Alin, G. T. Buzoianu, C. D. Fortunescu, P. Andreescu și I. Culescu. Gh. Țițeica, viitorul matematician, își continuă aici activitatea de recenzent literar inaugurată, înainte de 1890, în câteva efemere reviste editate
REVISTA SCOALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289259_a_290588]
-
cer (1966), Prea cald pentru luna mai (1967), De ce văd invers? (1970), inclusiv polițiste și de aventuri: Moartea manechinului (1970), Un biet bunic și o biată crimă (1970), Bunicul și păcatele lumii (1971), Detectiv la paisprezece ani (1971), Bunicul și porunca să nu ucizi (1972), Bunicul și doi delincvenți minori (1974), Bunicul și o lacrimă de fată (1976) ș.a. Și-a cucerit însă o poziție centrală pe tărâmul prozei abia în 1980, cu Biblioteca din Alexandria (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul „Ion
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
1967; Prea cald pentru luna mai, București, 1967; De ce văd invers?, București, 1970; Moartea manechinului, București, 1970; Un biet bunic și-o biată crimă, București, 1970; Bunicul și păcatele lumii, București, 1971; Detectiv la paisprezece ani, București, 1971; Bunicul și porunca să nu ucizi, București, 1972; Bunicul și doi delincvenți minori, București, 1974; Un bunic și o biată aventură, București, 1974; Ucenicie printre gloanțe, București, 1974; Bunicul și o lacrimă de fată, București, 1976; „Munții în flăcări” - Transilvania 1849, București, 1978
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
să le schimbe soarta. Întrebarea care rămânea, pentru fiecare creștin, era cum vom ști dacă am fost salvați prin grația lui Dumnezeu. În timp ce nimeni nu poate să știe vreodată, Calvin credea că cei care au fost mântuiți vor satisface toate poruncile Domnului cu zel, nu pentru că le va asigura mântuirea, ci pentru că aceasta este dorința Sa. În plus, fiecare dintre noi are obligația să creadă că am fost aleși și să se comporte În mod corespunzător. O Îndeplinire constantă a Îndatoririlor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
omorurile inevitabile, dacă toate femeile ar fi comune, dar care ne interzic În mod expres să furăm sau chiar numai să dorim bunul altcuiva”8. Bodin le reamintea cititorilor săi că furtul este interzis de Dumnezeu. De ce ar include Dumnezeu porunca „Să nu furi” dacă el nu intenționa să Îmbrățișeze conceptul de proprietate privată? se Întreba Bodin. Bodin continuă să remarce că familia - o instituție naturală - este clădită pe proprietatea privată iar statul, la rândul său, este clădit pe familie 9
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
noțiunile noastre curente de moralitate, cel puțin În Vest, este că sunt prea liniare și localizate pentru a condiționa un comportament ale cărui efecte sunt adeseori Îndepărtate, cu rază mare de acțiune și sistemice. Moralitatea occidentală derivă dintre cele Zece Porunci. Iudaismul, creștinismul și islamismul toate subscriu la ce am putea numi o moralitate bazată pe prejudicii intime, verificabile și cauzale. Omorul, tâlhăria, mărturia falsă și adulterul sunt acte ușor de identificat, comise de o persoană sau de un grup, Împotriva
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tradițional în afara științei - axiologia se ocupă de ele, dar nici ea nu poate răspunde la întrebarea de ce ceva este mai de dorit decât altceva -, ar fi explicabile prin știința comportamentului. Astfel, propoziția normativ-axiologică „Nu trebuie să furi”, prezentată ca o poruncă supranaturală sau, oricum, ca ținând de domeniul eticii pure, poate fi ușor transpusă în termenii: „Dacă vrei să eviți pedeapsa, să nu furi”. Mult înainte de a fi formulată ca normă - insistă Skinner -, oamenii îi pedepseau pe cei care furau. La
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
are o „țiitoare” săsoaică, Ermina, care i-a dăruit un copil; o sacrifică spre a-și lua soață legiuită potrivit datinii. Pe uneltitori îi stârpește fără cruțare. Știind că nu se poate împotrivi sultanului decât sprijinindu-se pe popor, dă porunci prin care relațiile țăranilor cu boierii sunt precizate cu strictețe. Spre a-și întări autoritatea, consolidând prin aceasta puterea statului centralizat, „taie creasta” multor boieri veliți, ca să nu fie „prea mulți cocoși” care să cânte pe glasuri diferite. În schimb
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
a-l ajuta să depășească unele dificultăți, intitulat Spiritul și litera (De spiritu et littera), unde Augustin, reluînd opoziția dintre spirit și literă (2 Cor. 3, 6), aplicată frecvent în cadrul exegezei Scripturilor, interpretează legea literei, care se rezolvă într-o poruncă, și legea spiritului, care implică invocarea harului; fără har, voința omului nu e în măsură să urmeze voința lui Dumnezeu. Aceleași probleme sînt abordate și în unele epistole, cum e nr. 140, ce poate fi considerată un tratat cu titlul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
reconcilierii cu Dumnezeu. în răspunsul pe care Chiril îl dă imediat, el afirmă că noua Scriptură este „sora și apropiata” Legii lui Moise și că viața în Cristos nu e deloc străină de comportamentul prescris de Lege, cu condiția ca poruncile destinate oamenilor din vechime să fie interpretate în sens spiritual (pros theôrian... pneumatikên); într-adevăr, Legea este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nostru. în sfîrșit, în cartea a IX-a Chiril ajunge să vorbească despre instituțiile veterotestamentare văzute în lumina principiului închinării în duh și adevăr: simboluri ale lui Cristos sînt altarul de pămînt pe care Moise trebuie să-l ridice la porunca lui Dumnezeu (Ieș. 20, 24-25), ca și chivotul înțelegerii, jertfelnicul, sfeșnicul cu șapte brațe, altarul tămîierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sînt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condiția evreilor, oprimați de babilonieni și apoi eliberați prin voința milostivă a Domnului, și aceea a lumii întregi, supuse tiraniei Satanei și apoi eliberate grație intervenției lui Dumnezeu prin intermediul lui Cristos. Agheu 1, 7-9 aduce un mesaj de speranță, cu porunca de a construi Casa Domnului: Chiril îl consideră ca o profeție a construirii Bisericii; această decodificare e completată de o interpretare morală, pentru că fiecare din noi poate fi definit drept templu și casă a lui Dumnezeu deoarece în noi sălășluiește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Iulian din Atramiția, episcop al unei dioceze subordonate Efesului. Din ele s-a păstrat un singur fragment (ceva mai mult de două pagini tipărite) în care Ipatie îi răspunde lui Iulian, care se temea să introducă imagini în biserici, că porunca biblică privitoare la imagini poate fi aplicată cu moderație acolo unde nu mai există pericolul idolatriei, pentru a-i ajuta pe oamenii simpli să se instruiască. Această atitudine deschisă față de adorarea imaginilor corespunde unei poziții, dacă nu unanim, oricum larg
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monahală în împărăția lui Dumnezeu (I, 129), iar filozofia ucenicilor Domnului (I, 63) și fecioria sînt superioare căsătoriei așa cum cerul e mai presus de pămînt, iar sufletul e superior trupului (IV, 192). Totuși, viața de călugăr nu deplină fără respectarea poruncilor, fără dragostea față de aproapele nostru, fără umilință (I, 25, 286 etc.). Isidor e foarte îngrijorat de corupția din sînul Bisericii, și din acest motiv îi atacă fără menajamente pe episcopul Eusebiu de Pelusium și pe unii dintre clericii săi, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în readucerea ființei umane de la starea nenaturală la cea naturală. Activitatea omului trebuie să fie așadar o continuă renunțare la poftele trupești, pervertite prin păcat, pentru a se putea întoarce la condiția inițială, sănătoasă. De aici necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. Calea mîntuirii constă în imitarea lui Cristos și mai ales în urcarea pe cruce, de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat pus în evidență de Draguet insistă asupra „liniștii”, stare de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care o are în vedere Dorotei este cea dusă în mănăstire. Caracteristică doctrinei lui Dorotei este și insistența asupra conștiinței, un fel de scînteie divină sădită de Dumnezeu în ființa umană în timpul Facerii; aceasta e aprinsă și însuflețită prin respectarea poruncilor (învățătura 2). Scrisorile, adresate unor călugări sau unor grupuri de călugări, se ocupă de probleme concrete de viață spirituală, bazîndu-se în mare măsură pe tradiția apoftegmatică Părinților. O operă ce nu-i aparține lui Dorotei, dar a fost inspirată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe diverse teme de viață spirituală, după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred indreptățiți prin faptele lor este tot o culegere de sentințe, care se încheie cu o expunere destul de lungă consacrată celei mai importante porunci, aceea a iubirii, care constă „în îndepărtarea de realitățile materiale și în tăcerea gîndurilor”; (3) Penitența: e necesară pînă la moarte, chiar și pentru cei puțini care au atins desăvîrșirea; (4) Botezul: răspunsuri la șaptesprezece întrebări puse de un călugăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
șaptesprezece întrebări puse de un călugăr care, influențat de messalianism, se îndoiește că botezul ar fi desăvîrșit și crede că după botez ar fi încă necesară lupta spirituală pentru a ne elibera de păcatul originar și pentru a putea îndeplini poruncile. Din punct de vedere teologic, este unul din textele fundamentale ale lui Marcu; bazîndu-se pe multe trimiteri la Apostolul Pavel, el afirmă că botezul ne dă libertatea, însă o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, care este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putea îndeplini poruncile. Din punct de vedere teologic, este unul din textele fundamentale ale lui Marcu; bazîndu-se pe multe trimiteri la Apostolul Pavel, el afirmă că botezul ne dă libertatea, însă o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, care este îngreunată nu de persistența influenței păcatului originar, ci de lipsa de credință a oamenilor. (5) Lui Nicolae, învățături pentru mîntuirea sufletului, este un itinerar de viață ascetică pentru un tînăr care abia și-a început viața de călugăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mod normal trebuie înțeles ca „procurator legal” sau chiar „jurist”. N-a aparținut cu siguranță clerului din capitală, chiar dacă imboldul de a scrie opera i-a fost dat de un „om al lui Dumnezeu” numit Teodor, căruia îi atribuie „porunca” de a-și scrie istoria și care e pomenit de mai multe ori. După cum presupun unii cercetători (Chesnut și, ceva mai prudent, Mazza), acest Teodor ar fi fost un însărcinat oficial al împăratului, un fel de supraintendent al arhivelor, desemnat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
își autosuspendă colaborarea din 22 aprilie 1943. Și asta în semn de protest pentru publicarea, la 2 mai 1943, a unui atac nedemn al violentului huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și Porunca Vremii a lui Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd în ziarul oficios Viața (director Liviu Rebreanu) următoarea notiță: "Binevoiți, vă rog, să înștiințați pe cititori că dat
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DE NECLINTIT... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1752 din 18 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Nu poate nimeni măslui Obârșia-ncrustată-n bunul nume, Ni-i felul nostru de a fi Porunca Ziditorului de lume. * Vin alții de aiurea să ne spună Că ni-i vetustă marca, și cu-ndemn Că-i potrivit ca nația Română Să poarte, după vremi, un alt însemn. * Ni-i prea adâncă, prea umilă, Zic ei, mătania
DE NECLINTIT... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381273_a_382602]
-
ajuns de neclintit. * Deschisă-i poarta mea străine, De-mi ești prietenul cinstit, Te ospătez și azi, și mâine, Dar nu îmi cere să mă mint. * Nu poate nimeni măslui Obârșia-ncrustată-n bunul nume, Ni-i felul nostru de a fi Porunca Ziditorului de lume. Referință Bibliografică: DE NECLINTIT... / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1752, Anul V, 18 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DE NECLINTIT... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381273_a_382602]
-
De ce? De ce? se întreba-n surdină. De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise, Deși cu fire slabe-n speranțe-l împletise? -Ia-mi inima! N-o vreau! și în genunchi se-aruncă. Nu îmi mai trebuiește. Asta e o poruncă. A sărutat pământul ce încă mai purta, Pe umezeala rece, o umbră. -Umbra ta... Și nu știa ce-o doare: sufletul hăituit Sau carnea ce-l dorea ,cum n-ar fi trebuit. -De ce să mai privesc cum soarele răsare
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]