4,088 matches
-
și nu de dorul meu". Era plecat, așa că m-am întors și, cu spume la gură, am smuls toată instalația din priză. Am luat-o în brațe, am sărutat-o și nu m-am oprit decât câteva secunde să-mi potolesc respirația, că gâfâiam după ce coborâsem și urcasem în fugă treptele și știi că nu te poți săruta gîffind. A fost destul. Am adormit fără să-mi dau seama. Și eu, și ea. Ne-am mai trezit din când în când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ieșit din cameră m-am repezit la ușă și am încuiat-o. Cred că și-a dat seama că-i doar în chiloți când a auzit cheia în broască. A început să bată în disperare. Îi dispăruse și râsul. "Dan, potolește-te, trece lume pe coridor, dă-mi drumu'." "Te rog să ne ierți, avem puțină treabă, tu mi-ai sugerat", am îngînat, după care, liniște. Am mai stat câteva secunde, să-i mai aud puțin disperarea, dar nimic. Am deschis
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
acesta e charter." Tăticu', cum să fie charterul mai scump decât curzsa regulată, asta o știu și copiii, mi-a venit să-i zic, bașca vorbești cu unul care lucrează în turism și făcea trei zboruri pe zi în India. "Potolește-te", mi-am zis. "Vrei să pleci, plătești și lași circul deoparte, nu vrei să pleci, omul ăsta amabil îți dă motive să terăzgîndești, unul după altul. Fii bărbat! Decide-te." "Și cât trebuie să-i dăm pilotului?" întreb șmecher
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
faptul că acum relația noastră este perfectă, indiferent de cu cine ne împărțim viața. Ne plângem unul pe umărul celuilalt când e rău și ne împărtășim bucuria când ne e bine. El vânează în continuare, sau poate s-o fi potolit, că tare bună e fata cu care umblă în ultima vreme. Independentă și pe cât de frumoasă, pe atât de inteligentă, care m-a atras încă dinaintea relației ei cu trăgaciul iubitei mele Roses, dar pe care niciodată nu am atacat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dar cu vremea s-a acoperit de bolovani și pămînt... Nu vedeți? Dacă ar fi date deoparte lespezile astea, intrarea ar părea mult mai mare. Dar așa... Are dreptate Vlad, intră în vorbă Virgil, dîndu-și seama că, dacă n-o potolește de la început pe Ilinca, e-n stare să-i înfricoșeze pe toți și să nu mai intre nimeni în peșteră. Eu cred că hruba asta a avut un rol foarte important în trecut și că nici într-un caz intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te scoată... — Dar și David e tot al ei... — Nu, David e al amândurora. Și e adevărat că e un preț mare... — Ce vrei să spui? Aproape că-i trântisem ceainicul de pe masă. Lea a aștep tat până când s-a potolit învolburarea din ceașcă, a strâns cu grijă firmiturile de brioșă de pe fața de masă și mi-a răspuns fără să-și ia ochii de pe porțelanul chinezesc. — Tu ești altfel, Alex. Ca ea și ca mine. David e în siguranță cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe Gosseyn și zise . ― Gosseyn, ne pui în fața unei dileme. Noi suntem pregătiți să declanșăm o acțiune de proporții nemaivăzute de la al Treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ia viața, uite așa, din senin. Fără să mai spună nimic, se întoarse, ieși din cabină și se îndepărtă de Mașină. Tot restul zilei fu un om chinuit de disperare și uluire. Abia către seară înfierbântarea agitației sale se mai potoli. Se simțea obosit și nefericit, dar în același timp, și mult mai capabil să se concentreze. Mașina nici măcar nu-i sugerase să încerce să pună mâna pe distorsor; poate nici măcar nu concepuse că ar fi putut reuși. În timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ordinul argumentând că i-a fost distrus cel de-al treilea corp? Dintre toate materiile organizate existente în univers, corpul lui Gosseyn al treilea ar fi meritat în mod deosebit să fie protejat împotriva unei eventuale descoperiri. Furia i se potoli puțin câte puțin. Calmându-se în cele din urmă, analiză situația. "Mai întâi ― gândi ei ― trebuie să recuperez distorsorui. După aceea, să învăț să mă servesc de creierul secundar." Era oare așa ceva posibil! Va reuși el singur vreodată ― el, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai enervez ― zise el. Acest atac a avut loc în prima noapte și altele asemănătoare s-au produs împotriva tuturor taberelor organizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
grație indolentă și căscă. ― Nu s-ar putea spune că ne plimbăm, nu-i așa? ― zise Patricia Hardie. 31 Gosseyn se lăsă brusc să cadă pe celălalt pat. Ușurarea cc-o resimțea era imensă, dar, după ce emoția i se mai potoli, își aminti de spusele lui Prcscott și rosti cu încetineală: ― Presupun că te vor ucide dacă voi încerca să evadez. Ea încuviință, devenind mai serioasă. ― Cam așa ceva. Și adăugă: ― Ideea i-a venit lui Crang. Gosseyn se întinse în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
zi întreagă. Către seară, l-a salvat conductorul care l-a hrănit, l-a adăpat și l-a țesălat în vederea unei deplasări dis-de-dimineață la moara de la Zvoriștea, cu o căruță bine vârfuită cu saci. Și așa războiul s-a mai potolit, dar nu s-a sfârșit. Calul a avut și în continuare parte de un regim de teroare, cu bătăi și înfometări ori de câte ori se ivea prilejul... Că doar el era chiaburul nr.1 din toată herghelia de gloabe bătute de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
gândurilor tale... Că iubirea nu-i un fel de ciulama pe care s-o mănânci pentru a-ți stâmpăra foamea... Ție ți s-a urât cu binele! Dar nici ciulamaua ta nu-i un fel de iubire care să-ți potolească arșița din suflet! Dintre cele două, eu am ales iubirea! Iar tu păstrează-ți soiul ăsta de bine pentru tine. Bună alegere!.. Nimic de zis!.. Ți-aș fi totuși recunoscător dacă mi-ai spune care-i persoana, cine-i alesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii. Nu există o altă nație pe pământ să-și hrănească focul ce arde în ființa oamenilor săi cu atâtea vise; să le potolească sau să le dea aripi. Ei își oglindesc chipul în lumina lunii și culeg stelele de pe bolta înaltă și când bântuie furtuni, își iau țigăncile, le duc în cort și le pun sub perne stelele adunate în taină, în nopțile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l înțeleg ce vrea să spună. - Și la școală? - Și la școală se întâmplă, nu prea des, dar mai scapă câte un termen din vocabularul deprins în anii petrecuți în șatră. - Și copiii, copiii ce zic? - Se distrează, dar se potolesc repede pentru că intervin profesorii care le cer să fie înțelegători, că nu e nimic de râs în ceea ce spune. El face progrese vizibile în fiecare zi și ei, ca buni colegi, trebuie să-l ajute. * Tergiversarea procesului prin stabilirea mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu-și potolise setea și ar fi vrut ca acest sărut să țină până în zorii zilei, lăsă ființa dragă încet, pe pământ, cu grijă ca pe un bibelou de preț, de frică să nu-i producă vreo stricăciune. Își dădură mâna și începură
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a dori ceva. Fără vre-un rost, ca fără de Dumnezeu. Întoarcerea Elenei mi-ar fi însemnat, V. Tînăr, sfîrșitul. V. pe patul de spital îi observ pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Căci sinuciderea poate veni atît din refuzul eternității, cît și dorința de a o fundamenta și din refuzul revelației, cît și ca la martirii creștini, chiar din fruptul acesteia. ...Cumva, din dragoste sau ură, făcînd-o sau renunțînd conștient, omul mai potolește viața care știe că acesta nu poate trăi continuu în cutremur și vrea să-l scuture de zeu. Așa gîndește și V. tînăr minținduși sinuciderea adevărată în care, pînă la urmă, va ajunge să creadă. Știu că hotărîrea cu care
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și aș alerga înnebunit de lună să-mi schimb bucuria în vreo nenorocire care să-i dea iubirii veșnicie.” Tînărul Doctor se ridică de pe scaun și umplîndu-și un pahar cu apă îl bea pe nerăsuflate. În Tenotihuacan zgomotele s-au potolit. Bărbații tineri cîntă și mîngîie femei. Alături, lîngă mine Netzahalcoyotl recită: „-Ni-e soarta veșnicia beznei/și doar o scurtă clipă lumina 3.” Numai durerea îți dezvăluie strălucirea clipei de sănătate, temeinicia vieții ca grînă. „-Ai înnebunit la abatoare, acolo”-îmi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a făcut plăcere să chinuiești și-n delirul perversiunii tale, te-ai strivit. Pînă și lucrurile pe care le-ai atins s-au destrămat cuprinse de gangrenă. Caută mai bine!” Îngenunchez și îmi apăs pumnii pe piept încercînd a-mi potoli spaima și bătăile disperate ale inimii. Nici moartea nu m-ar putea scăpa de Judecătorul nemilos. N-am unde să fug căci dezvăluirea vine din interior. Abia rostind cuvintele, sugrumat de emoție, răspund: „-Știu, știu. Oh, cum de-am fost
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tinere, unele cu copii, altele fără. Când au auzit propunerea făcută de popă, au început să strige : - Bravo, părinte! Așa părinte! Și aplauze ca la spectacol. Popa le-a făcut semn cu mâinile ridicate spre cer ca la o rugăciune, potolind entuziasmul enoriașelor sale. - Dacă sunteți de acord, cum e duminică frumoasă, mergeți la casele voastre, mai puneți-vă treburile la punct în gospodării și ne întâlnim pe maidan peste vreo două ore. Eu vorbesc cu lăutarii care au mai rămas
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în gazdă la una Irinuca ce avea o fată balcâză și lălâie, un elev glumeț din bancă a strigat: ”Păi, Beșleagă Marița seamănă cu fata Irinucăi. ”. Clasa de elevi s-a pus pe un râs care cu greu l-am potolit. Până la urmă, le-am explicat că și ea este fată ca toate fetele, chir dacă ei spun că nu e frumoasă, tot se va găsi un flăcău care să o scoată la horă și care să-i spună că-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe Tălângă, că știe să numere doar oile, să le pască și să le mulgă!”. Clasa a răsunat de un clocot de râs. Eu am rămas țeapăn în picioare în ultima bancă, unde era mereu locul meu. Atunci, dumneavoastră ați potolit clasa, ați venit la mine, v-ați uitat cu o blândețe pe care nu o pot uita niciodată, m-ați mângâiat pe cap și ați spus clasei de elevi: În catalog este trecut Ciobanu Ionuț și nu Tălângă. Vă interzic
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
tare: De ce, doamne Dumnezeule, m-ai lovit așa? Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu aveau iarbă suficientă. Noroc că buruienile cresc și în vreme de secetă și acestea suplineau lipsa ierbii. În toate satele din Moldova se organizau procesiuni religioase, rugându-l pe Dumnezeu să sloboade și asupra acestui pământ ploi care să potolească setea de apă a Pământului. Îmi aduc aminte că noi, copiii, ne făceam din boz un arbust care crește unde vrei și unde nu vrei, fuste din lăstari cu frunze și duminica formam cete de 5-10 copii și umblam pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]