4,003 matches
-
dumneavoastră. — Fratele meu... (Ceva din felul cum folosea Cabrera acel cuvînt mă neliniștea.) Vă referiți la Frank? — Mai aveți vreun frate În Spania? Oricum, nu În Închisoarea Zarzuella. — Sigur că nu. (Mi-am pus amîndouă mîinile pe birou, Încercînd să potolesc camera care se Învîrtea cu mine.) N-am primit niciun mesaj recent de la Frank. Domnul Hennessy și doamna doctor Hamilton Îl vizitează săptămînal. — Bun. Atunci, se cheamă că nu-i abandonat. (Continua să mă măsoare cu privirea, Încercînd să identifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frînat cu putere, Învîrtind mașina pe carosabil și oprindu-mă cu o zdruncinătură la cîțiva centimetri de trunchiul masiv al unui eucalipt care domina aleea. — Doctor Sanger... era să vă lovesc. (Am oprit motorul și m-am străduit să-mi potolesc tremuratul mîinilor.) Domnule doctor, arătați foarte obosit... vă simțiți bine? Cred că da. Domnule Prentice? Îmi pare rău. Se sprijini de aripa mașinii, apoi se Îndepărtă, Întinzînd mîna În lumina soarelui. Era clar că-l tulbura mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plecat. — Așa ceva e imposibil! - și am bătut mărunt cu pumnul În parbrizul Paulei. Am vorbit cu Crawford acum o oră. Nimeni n-ar fi putut să plănuiască nimic atît de repede. — Ei știu asta de cîteva săptămîni. Încercă să-mi potolească tremurul mîinilor, lipindu-și-le de piept. Vorbi clar, pe un ton tensionat, dar nedeformat de emoție: — Totul e aranjat - petrecerea e doar o acoperire. Au pregătit explozibili, un fel de bombă cu petrol acționată de niște detonatori acvatici. Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
eu am văzut-o la fel. Am ajutat la uciderea acelor oameni și aproape că m-am Împăcat cu ideea. Charles, trebuie să oprim petrecerea de diseară. A ridicat brațele spre mine și am Îmbrățișat-o scurt, Încercînd să-i potolesc tremurul umerilor. Îi simțeam inima bătînd pe sternul meu. Se scuturaseră toate ipocriziile ultimelor luni, rămînÎnd În urma lor această tînără doctoriță agitată și temătoare. — Dar cum, Paula? Ar putea fi dificil. Trebuie să-l avertizăm pe Sanger. Ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
departe! Vino înapoi! Dar ea îi zâmbi, fluturând o mână albă, și se avântă mai de parte în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu mișcări ample de bras și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr-odată freamătul și Edo căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcnetele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Edo continua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra sa plutirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că și-ar dori să audă de la mine. Povestesc zâmbind, în timp ce mintea mea zbârnâie în continuare și gândurile mi se ciocnesc dureros în creștet. Când, în sfârșit, consider că le-am potolit curiozitatea, cer voie să mă retrag. Atunci mama își pune mâna ei catifelată peste mâna mea, într-un gest atât de bine cunoscut, și îmi spune, cu surâsul ei îndepărtat: — Draga noastră Clara, am așteptat și tata, și eu această
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o să-mi facă portretul! Când sosise Edi, târziu în noapte, Bobo îi aruncase în față scena penibilă, dar unica reacție a lui Edi fusese izbucnirea într-un râs de nestăvilit. — Nu-i vina mea, dăduse el din umeri, când se potolise din râs, da’ lasă-i să creadă ce vor, la un moment dat o să găsim noi prilejul să restabilim adevărul. încă nu-i momentul! Singura urmare pozitivă pentru Bobo fusese că, începând de atunci, Edi îl lăsa și pe el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu-i era foame. Pe ceilalți îi fărâmiță când se așeză pe banca lui din parc, aruncându-i la porumbeii în căutare de cină pe alei. Se simțea mult mai bine. Tensiunea excitantă a infracțiunii îi consumase iritarea și îl potolise dintr-odată. Rămase în parc până când se întunecă de-a binelea, apoi se ridică și o porni înapoi spre casă. Pe stradă treceau cete de copii pălăvrăgind fără grijă - doar intraseră în vacanța de primăvară! Nimeni nu se uita la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înapoi! Dar ea îi zâmbi, liniștitor, fluturând o mână albă, și se avân tă mai departe în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu miș cări ample de bras, și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr odată freamătul și Eduard căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcne tele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Eduard conti nua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că Anda ținea strâns într-o mână o sticlă de vin roșu. — Hai, nu mai sta, adu niște pahare să sărbătorim! repetă ea, cu o privire sticloasă. — Ce să sărbătorim, Anda? Nu avem nimic de sărbătorit! încercă Eduard să o potolească. — Ei, na! Sărbători sunt câte poftești dumneata! Sărbătorim ploaia de-afară, sărbătorim Ziua Tineretului, sărbătorim că ești o cârpă! Câte altele nu sunt de sărbătorit! Hai, adu pahare, nu mai sta! îi porunci, cu ochii strălucind amețiți. — Mai bine-ți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oamenii de afară, care luptaseră atâtea zile, au ajuns la apa cea bezmetică, au scos molozul care se înțepenise, cu vagonete și cu bușteni și traverse de sprijin, ca un dop, ce înfunda beton galeria și atunci, apa s-a potolit și s-a dat învinsă, retrăgându-se Și noi, cei șapte, ne-am coborât de pe sondă, măsurat, cu grijă, ca și cum am fi fost de sticlă, așa înțepeniserăm de tare și așa slăbiserăm în energie și în putere Atunci, salvatorii ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
revolver Nagan. În mijlocul tăbliei jegoase a mesei trei cartușe stau frumos aliniate ca soldații la paradă. Ia nu-mi mai suflați în ceafă! strigă brusc locotenentul, cu voce aspră. Rapid, în jurul său se formează un gol respectabil. Curând, vacarmul se potolește și clicul sec al percutorului lovind în gol răsună puternic în liniștea încăperii. Darie privește uimit fața locotenentului. Nu arată de loc crispată, dimpotrivă, afișează indiferența unui om care parcă nici nu se află acolo. La fel de nepăsător, rusul învârte butoiașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Deznodământul e aproape, dar rusul simte fiecare clipă ce trece ca o eternitate. Tensiunea așteptării se revarsă în valuri prin vene, aproape să-l sufoce. Își încleștează pumnii în buzunarul pantalonilor. Uimit, constată că nu are nici o putere să-și potolească tremurul ciudat din mâini si picioare care urcă spre pântec unde-i transformă mațele în gelatină. "Haide odată! Renunță! Sau trage! Oricum șansele să scapi sunt aproape nule. Dar să se termine odată!" Cling! Nimeni nu mișcă, parcă incapabili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scoate batista și începe să șteargă frenetic petele ruginii. Duce pumnul la gură și mușcă din el cu ochi suferinzi. E sângele lui! Viața lui! Cu un gest iute, Marius îl prinde de guler și îl trage brutal către el. Potolește-te sublocotenente! Aici nu se poartă crizele de nervi. Ai făcut ce trebuie. Dacă nu îl omorai tu, te achita el pe tine. Simplu. Uită-l și mergi mai departe. Este cel mai bine așa, nu uita că ești ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
timpul. Încercați cu tact și diplomație să rezolvați astfel de incidente. Eventual motivați că dotarea noastră hipo este necesară pentru diferiți comisari sau grade înalte din N.K.V.D. Clipește scurt și se încruntă. De regulă, la astfel de cuvinte, sovieticii se potolesc imediat. Da, comandantul lor are dreptate și aflase acest lucru printr-o îngrozitoare experiență personală. În urmă cu aproape o lună de zile, fetița lui de nici paisprezece ani, fusese violată de câțiva mongoli beți. Tocmai se repeziseră și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puțini sunt cei care încearcă, inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând pe rând. Doi sau trei dispar în pădure, dar nimeresc exact în fața oamenilor lui Mâțu care-i anihilează rapid. Cât durase totul? Exact 12 minute. Încet, încet, ninsoarea se potolește. Ieșită dintre nori, luna luminează cu raze reci corpurile a douăzeci și trei germani și doi români așa cum fuseseră surprinse de coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-o obscură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ordinul primit a rămas în vigoare. Nu ne mai rămâne decât să ne conformăm și noi. Ca locțiitor la comandă îmi fac datoria să vă informez că hrana oamenilor este terminată, apa la fel, de mult. Noroc de zăpadă, mai potolește setea și amăgește foamea. Cât despre muniție... Știu, Darie, cunosc situația. Cum, de altfel, o știm toți foarte bine. Cu un gest scurt, își ascunde sub căciulă firele de păr lipite pe fruntea transpirată. Tușește puternic și sec de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca sigur evacuează echipamentele odată cu apropierea frontului. Am înțeles că aici este un centru de transmisiuni foarte important. Iar asta nu o pot face decât noaptea, când sunt mai puțin vulnerabil în fața atacurilor aviației. Oricum, nu pornim decât atunci când se potolește agitația. Hai înapoi! Se retrag târâș până la o distanță sigură și atunci când se ridică pornesc grăbiți, scrutând cu priviri atente înainte sau împrejur. Zăpada înaltă până la genunchi este neatinsă. Nici o urmă de om sau animal, cât vedeau cu ochii. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un miracol dacă reușim asta până mâine la prânz." Întins pe o parte, rămâne gânditor cu ochii ancorați în întunericul dușmănos, acolo de unde inamicul poate declanșa oricând un atac prin surprindere. Înghite puțină zăpadă, într-o zadarnică încercare de a potoli arșița chinuitoare a temperaturii. O pușcă mitralieră latră scurt și câteva gloanțe trasoare își desenează liniile peste ei. Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la rațiunea ei,... - iubirea, zice, nu e cum ai bate din palme, trebuie timp, timp, - și ea râde ce timp, când arzi de dorință, cum ardea dânsa, ... în loc să (și spune verde ce), iar el spune calma, calma, calma, - să se potolească. De unde!... Am spus că amicul meu este atent cu femeile, caută să le intre în voie - îi reproduc argumentele: că el nu poate să se îndrăgostească oricum, repede, așa-i făcut el, se roagă de ea să fie crezut (minte
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
să-i răspundă, cum auzea că se întîmplă în alte case. Îi ajungeau, se pare, acele clipe când mama, încă în casa părinților ei, îl întîmpina plină de viață și de afecțiune. Afecțiunea rămăsese, dar strălucirea ei de atunci se potolise. Într-un fel, îi lăsa lui libertatea de bărbat, putea face ce vrea, să-i dea doar atâția bani cât avea el chef, să lipsească de-acasă, să întîrzie în bodegi la aperitive cu prietenii, să n-o îmbrace luxos
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
știa bine cine sânt a întors la un moment dat capul înapoi spre mine în timp ce o iubeam țiindu-i spinarea în brațe s-a holbat: Cine ești tu, zice, de unde vii?" Szekely izbucni într-un râs subțire, pițigăiat, înalt... Asanache îl potoli: "Șandor, mai încet, nu uita unde sîntem..." Totuși, nu se clătina nimeni când am plecat, iar eu am făcut bine că i-am ascultat și n-am mai băut. Au luat-o toți trei înainte, discreți dar hotărâți, spunîndu-mi (Asanache
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mi-a răspuns într-o șoaptă minunată: "Nici nu se va spulbera". Și s-a apropiat de mine, m-a înlănțuit și început să mă sărute într-adevăr fără grabă, dar cu o patimă pe care nu i-o bănuiam, potolindu-mi bătăile prea puternice ale inimii, care mă paralizau. Și abia astfel trupul ei gol care îmi păruse brusc inaccesibil în primele clipe când ea se desbrăcase deveni tangibil și trezi în mine, cu violență, dorința care mă torturase atâția
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puteam să-mi revin din vraja primei îmbrățișări care, dacă s-ar fi petrecut altfel, poate că ar fi fost ultima pe care aș mai fi trăit-o cu ea. Știam și de ce, dar asta îmi sporea și nu îmi potolea adânca turburare. Nineta se purtase cu mine cu simplitate, dar nu pentru că era simplă, ci pentru că își purta sufletul desgolit. Desigur, o să spun o banalitate, dar ea era femeie cum un izvor e un izvor. Ai să spui: ei, ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]