3,904 matches
-
care veneau cu mașinile din sens invers. Dacă ar fi fost mașina mea aș fi riscat chiar și vreo două-trei zgîrieturi. Așa însă trebuia să merg cu patru roți pe o singură sîrmă. Orele erau lungi și kilometrii interminabili. În fundul prăpăstiilor, sate minuscule, prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie. De pe unde se aduna atîta apă în măruntaiele muntelui nu știu, dar ciudatul șuvoi crea o imagine de coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de secundă, dar mi-ajunge pentru o zi. Mă învîrt în cerc, în spirală, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de secundă, dar mi-ajunge pentru o zi. Mă învîrt în cerc, în spirală, în elipsă, pe un hiperboloid, pe un paraboloid, pe un cilindru, pe curbe inexistente încă în matematică. Pe buza prăpastiei fac exerciții de existență efemeră, care depinde de prețul unei miimi de secundă. Bucurii sau necazuri, a fi sau a nu fi. Pe un monticul prăpăstios ca naiba apare castelul Queyras. Sub noi, cam la opt sute de metri. Nu pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o pace pe care de mult n-am mai cunoscut-o. Nu vreau cafea, nu vreau apă, de fapt n-am nevoie de nimic. Afară, un izvor umple un bazin care la rîndul său sloboade o șuviță de apă în prăpastie. Se creează o muzică perpetuă, monotonă, liniștitoare. Simt cum ideile se sedimentează, cum inima capătă un ritm de ceasornic și cum mă împac cu toată lumea. Și cu cea bună și cu cea rea. O fi un miracol al sătucului Meyries
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai sus, țările Moldova și Valahia au trecut din nou la turci, el nu mai poate ajunge la patria și prietenii săi, curând va ajunge un cerșetor, duce deja o viață de Sisif, iar sub picioarele sale se deschide o prăpastie a incidentelor. Astfel tragicele sale drepturi, neprovenind dintr-un mediu comun, n-au cunoscut nicicând soarta drepturilor obișnuite. Astfel coordonatele unei situații excepționale se pierd sub masa conjuncturilor ordinare. Astfel, un excelent supus, vasal, cetățean și funcționar, devine sub cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
chiar drept hrana cea mai bună, cea mai demnă de respect, singura care, spuneau ele, „are un nume”. Autorii care neagă existența actuală și trecută a canibalismului pretind că această noțiune a fost inventată pentru a adînci și mai mult prăpastia dintre sălbatici și civilizați. Le-am atribui celor dintîi, în mod fals, niște cutume și credințe revoltătoare ca să ne simțim cu conștiința împăcată și să ne întărim credința în superioritatea noastră. Să inversăm această tendință și să încercăm să percepem
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
nosografia cancerului. Să examinăm acum o a treia problemă, cea a originii vieții în societate, asupra căreia, încă din Antichitate, filozofii și-au pus mereu întrebări. Dificultatea este aceeași ca în cazul originii limbajului : între absența și prezența limbajului articulat, prăpastia este atît de mare încît zadarnic ne străduim să descoperim forme intermediare. Și totuși, forme ale acestei treceri există, cu condiția să le căutăm la niveluri mai profunde : celular pentru expansiunea demografică, molecular pentru limbaj și din nou celular pentru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Părintele Arsenie Boca CUVÂNT ÎNAINTE ASPAZIA OȚEL PETRESCU Roman, 4 iulie 2014 Cartea se constituie într-o magnifică epopee, tragică epopee, prin care au trecut neamul și țara, în cea mai amară prăpastie din timpul dominației comuniste. Am citit cartea domnului Cristian Filip, „”, cu lacrimi pe obraz și faptul acesta nu este o metaforă. Veți spune că e firesc să mă emoționeze astfel, întrucât pot afirma că „et in hades ego”. Dar nu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
etape din această luptă. Filă după filă, într-un elogiu sincer și corect, departe de emfaza unui studiu de caz, cartea se constituie într-o magnifică epopee, tragică epopee, prin care au trecut neamul și țara, în cea mai amară prăpastie din timpul dominației comuniste. Aș putea să-mi susțin afirmația aducând exemple din propriul parcurs pentru etapele pe care le-a desprins autorul, cu un profund har de sintetizare, din sutele de mărturii despre suferința din temnițele comuniste. Nu cedez
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
așa de liniștit. Din când în când ursul încerca să își găsească o pradă ușoară din zecile sau chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca drept glume nu întotdeauna reușite la adresa cuiva șirof șurub șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nu merseseră până la capăt. Ne urcăm până la mănăstirea aceea?mă întreba Janeta arătându-mi unul din locașurile sfinte ce se zărea pe una dintre uriașele stânci. Sigur că doar trebuie să le vizităm. ─ Vezi cât de sus este și ce prăpastie mare o înconjoară? Cum ajungem acolo? Sper că vom merge cu autocarul până mai aproape. Vom vedea. Nu mă mai speria și tu. Uite, încă o mănăstire se zărește în partea cealaltă. Era o priveliște nemaiîntâlnită. Pe coloși de stânci
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
sus pe dealurile cultivate, puține la număr, se învârte ca-ntr-un dans în jurul stâncilor prăpăstioase galben-verzui și ajunge până în vârf. Urcând pe serpentine, uitându-ne când spre înălțimea mănăstirilor care apăreau după cotituri una câte una, când spre abisul prăpăstiilor amenințătoare, am ajuns la mănăstirea Sfântul Ștefan, prima pe care am întâlnit-o în stânga drumului nostru. Am coborât ca să dăm piept în piept cu priveliștea care demonstra măreția naturii, imensitatea spațiului terestru cu prăpăstiile adânci și cu stâncile înalte, că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
una câte una, când spre abisul prăpăstiilor amenințătoare, am ajuns la mănăstirea Sfântul Ștefan, prima pe care am întâlnit-o în stânga drumului nostru. Am coborât ca să dăm piept în piept cu priveliștea care demonstra măreția naturii, imensitatea spațiului terestru cu prăpăstiile adânci și cu stâncile înalte, că te cuprindea teama admirându-le. Cât de mici suntem în fața naturii!exclamă fiică- mea. ─ Și cât de neputincioși! Dar omul nu și-a neglijat inventivitatea, uite, ce grădină frumoasă au realizat călugării pe acest
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
exclamă fiică- mea. ─ Și cât de neputincioși! Dar omul nu și-a neglijat inventivitatea, uite, ce grădină frumoasă au realizat călugării pe acest colțișor de stâncă. Chiar la intrarea în mănăstire, pe un spațiu foarte îngust, între zidul mănăstirii și prăpastia adâncă era o grădină de toată frumusețea. Nu era mare că nu permitea spațiul, dar era minunată. Am zăbovit pe podețul din fața ei gândindu-ne cum a fost realizată. Nu le-a fost frică să stea pe această îngustă bucățică
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
era mare că nu permitea spațiul, dar era minunată. Am zăbovit pe podețul din fața ei gândindu-ne cum a fost realizată. Nu le-a fost frică să stea pe această îngustă bucățică de pământ să sădească, când jos se casacă prăpastia adâncă. Pe mine m-apucă amețeala numai când mă uit, am zis eu. Dar mănăstirea cum au construit-o? Nu cu același curaj? Acest colțișor de grădină îmi amintește de grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon. Asta era regina mitică
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
-se, altele dispărând definitiv. Ca să ajungem la mănăstire, am urcat un șir de scări, unii spuneau că sunt 115, alții mai muilte, nu știu sigur. Pe cât de mare mi-a fost teama că de o parte și de alta erau prăpăstii, pe atât de ușor le-am urcat. ─ Mai poți?mă întreba fiică-mea din când în când. Mai pot. Nicio problemă. Poți să mai stai puțin. Nu este cazul. Încă un pic și am ajuns sus, mă stimula ea. După
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
venit. Ah!oh!ah!s-a ridicat cu greu și am ieșit din incinta mănăstirii coborând pe scările pe care venisem, cu atâta pace în suflet ce ne stimula la admirarea panoramei care se afla în fața noastră: Stâncile apropiate cu prăpăstiile lor, șirurile de munți mai îndepărtate, drumul șerpuind până la autocarele care de sus păreau atât de mici ca și turiștii ce se îndreptau spre ele, toate sub albastrul cerului acelei zile senine, pătat doar de vreun nor ce mângâia în
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Basarabia, aflată în curs de totală rusificare) situația social-politică a României o descriau în fraze ce par scrise azi: "Națiunea română nu simte într-un suflet și nu gândește într-un gând. Între diversele clase ale românilor este o adâncă prăpastie. De-o parte și de alta a ei nu ne înțelegem, nu ne iubim, nu lucrăm (...) fiecare, mic și mare, se interesează doar de sine însuși. Cine va voi să schimbe această stare de lucruri, numai acela poate fi numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
poate, străbunii noștri și părinții pe unde, unii după alții, drumeții trec de mii de ani... și am crezut că vom culege noi toată mierea vieții...pentru că așa a fost și așa va fi mereu tinerețea! Când ești tânăr, orice prăpastie poate fi trecută printr-un salt, orice idee a înaintașilor e învechită și orice autoritate e o constrângere. Fiecare lege e o tiranie, iar fiecare utopie e seducătoare și toate bucuriile sau nefericirile vin numai din dragoste. Am avut libertatea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
uiți cum se răsfață, cum își fac de cap mișeii, Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii! Și-apoi, după ce-au dat palme, și-au scuipat în fața țării, După ce-au îmbrâncit poporul în prăpastia pierzării, După ce n-a rămas lucru nebatjocurit de ei, Au curajul acești oameni de nimic, acești mișei! Au curajul-n fața lumii ca să strige-n gura mare Ne vrea țara! Îi vrea țara? Auziți nerușinare! Vai! De-ar fi pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pulpele depărtate și pe fese. Îndoi genunchii În timp ce ea se arcuiește și se cabrează ridicându-se pe vârfuri și văzul mi se topește pe spinarea ei și pe ceafa ei blondă-aurie-roșcovană. Mă Încleștez de șoldurile ei ca de marginea unei prăpăstii În care vom cădea și ne vom face praf Împreună, precedați de jalea gemetelor ei cu pumnii proptiți de peretele din spatele aragazului, cu șoldurile și fesele rupte de mijloc ritmând alunecarea Într-un etern du-te-vino spre un loc de verdeață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum de se țin acolo. În cealaltă parte, prăpastia se prăvălea în văi adânci până în șes... și privirea ți se pierdea în zările îndepărtate, pe culmile cenușii ale dealurilor Moldovei. O priveliște neașteptată și negrăit de frumoasă se înfățișa ochilor. Un șuierat prelung, parcă speriat, aproape jalnic, trezește somnul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
munți, încât, în puterea nopții pașii îl purtau cu ochii închiși prin locuri greu accesibile, ori neumblate, cu o ușurință uimitoare.. De jur împrejur... culmi cu creste înălțate drept, rupturi de stâncă, șuvoaie repezi cu vuiet asurzitor, păduri fără sfârșit, prăpastii, poteci întortocheate... bătăi grele de aripi, ori țipătul păsării de noapte fâlfâind pe deasupra, care te înfioară... totul, absolut totul îl cufunda într-o stare de fericire deplină, de încântare până la extaz. Copil al munților, frate cu brazii și gorunii.. vorbea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trupele de securitate dezlănțuiau un adevărat război.. El părea netulburat... în fața camarazilor. Le explică telegrafic ce aveau de făcut și, încheie.. „ - Pentru viață, băieți... cu orice preț... Dumnezeu ne va ajuta !”, și, toți într-un iureș, își dădură drumul... în prăpastie.. Securiștii au înțeles prea târziu, după ce partizanii au ieșit din împresurare, alegând calea imposibilă, pe cursul abrupt, prăpăstios al Bicăjelului,.. După o zi de mers pe cursul Bicăjelului, sub arșița necruțătoare a soarelui, odată cu înserarea ajunseră la vărsare... în apropierea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]