5,068 matches
-
diferențiere contribuind la surprinderea specificului fenomenelor analizate, cu condiția ca aceste diferențieri să nu fie absolute și să nu antreneze după ele moduri de gândire fixiste și reducționiste. Opunerea noțiunilor de leadership și management nu rezistă din punct de vedere pragmatic. A treia situație, oarecum de compromis (relația de la parte la întreg), deși la prima vedere pare a fi mai acceptabilă este, în esență, la fel de neconcludentă. Ea presupune, în subsidiar, tot suprapunerea conținuturilor celor două noțiuni - e adevărat, parțială - ceea ce conduce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nici uneia dintre formele de leadership de mai sus. Vom alege însă alte forme de leadership care fac obiectul analizelor și dezbaterilor actuale, cu precădere din anii ’80, ’90 ai secolului trecut. Selecția acestor forme o vom face după un criteriu pragmatic, și anume cel al eficienței organizaționale. Două probleme incitante s‑au ridicat la un moment dat în fața cercetătorului: cum este posibil ca anumiți lideri să obțină niveluri extraordinare de motivare, admirație, dedicare, respect, încredere, angajament, loialitate și performanță la angajați
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt învățați cum să‑și fixeze contactul ochilor, cum să obțină un ton bun al vocii, cum să alterneze mișcarea și pauza cu postura relaxată și calmă, dublată de o expresie facială energică. # Ideea este interesantă nu doar sub aspect pragmatic, dar și sub aspect teoretic pentru că pune în discuție putința de a valorifica prin antrenament dirijat unele capacități specifice persoanei charismatice provenite din predispoziții latente care se valorifică eficient doar în cadrul relațiilor sociale (Marcus, 2000, p. 27). # 5.3.4
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiind „o lucrare remarcabilă”; Jack Knehler, director general adjunct la IBM, ca „o carte realmente utilă și instructivă”; iar Calvin Pava, de la Harvard Business School, arăta că lucrarea # seamănă cu o conversație cu un profesor experimentat care posedă o viziune pragmatică a managementului anilor ’80. Cadrele noastre nu au nevoie să privească spre japonezi. Managementul multiplicator este la fel de american ca și plăcinta cu mere. # Jean‑Luc Lagardère, prefațatorul cărții din ediția franceză, aprecia că managementul multiplicator este specific nu doar pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lor. În cotidian, el știe să „citească” problemele, să le dedramatizeze, să le aplaneze, știe să se transpună în trăirile emoționale ale altora pentru a‑i înțelege în profunzime, a le răspunde și a‑i ghida mai bine. Vizionar și pragmatic, el are o solitudine naturală, care îi vine din echilibrul și intuiția referitoare la direcțiile pe care trebuie să le urmeze. El are, de asemenea, simțul urgenței - modifică pe loc și repede -, rămânând apt să arbitreze: el știe să discearnă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
servi drept „nebuloasă”. Alienarea ar fi În acest sens un fel de linie de departajare Între cele două problematici, pozițiile intermediare fiind susținute de Karl Korsch și de Georg Lukács. În anii ’60 ai secolului XX, privilegind o orientare mai pragmatică, anumiți autori, ca Melvin Seeman, Erik Allardt sau Robert Blauner, au Încercat să creeze „scale” de atitudine care să permită măsurarea deziluziilor generate de progres și a dezamăgirii față de lume prin evidențierea sentimentului de izolare, de deposedare sau, pentru a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe care trebuie să le condamnăm, se manifestă mai ales prin această insistență În dorința lui de a deștepta efectele prejudecăților, care altminteri ar putea fi puse În carantină, tratate sau reduse; el rezidă esențialmente În voința doctrinară, coerentă, răuvoitoare, pragmatic incarnată uneori În ură și materializată În comportamente precise ale unor indivizi ocupați „cinstit” cu „apărarea” posesiunilor proprii. Această afișare ostentativă și dogmatică a unui discurs persecutoriu tinde să se Înrudească, prin consecințele sale multiplicatoare și devastatoare, cu crima Împotriva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
păstrează relația așa cum este: nu exercită nici o presiune asupra acestora, are răbdare, așteaptă ca lucrurile să se Îmbunătățească. Cel mai adesea, alege această soluție pur și simplu pentru că este mai ușoară, mai puțin Împovărătoare decât celelalte două: adeziunea sa este pragmatică, dacă nu cu totul apatică. Este și motivul care Îl face pe Hirschman să spună că această reacție deteriorează Întreprinderea sau instituția: Într-adevăr, dacă nu protestează sau nu pleacă, clienții sau utilizatorii le dau conducătorilor o primă pentru proasta
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
distinge două elemente esențiale În argumentația lui Burke. Mai Întâi, ceea ce Bertrand Binoche, În remarcabila sa analiză (Binoche, 1989), numește critica empiristă. Aceasta, pe de o parte, Întreprinde eliminarea progresivă a drepturilor omului, iar pe de altă parte, redefinirea lor pragmatică. Pentru a rezuma, teza lui Burke afirmă că trăim Într-o lume a contingenței, În care organizarea guvernării este o simplă chestiune de conveniență. Astfel că, Întrucât libertățile și restricțiile variază o dată cu circumstanțele, nu se poate pune problema adeziunii la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În cadrul catedrei de sociologie a Universității din Chicago. Mai general, se poate considera că abordarea propusă de această mișcare este o condensare deosebit de elocventă a trăsăturilor caracteristice ale Întregii sociologii americane În curs de apariție, marcată de o preocupare mai pragmatică față de chestiunea socială și de o modalitate mai accentuat microsociologică, descriptivă, de a prezenta diversitatea modurilor de trai. Aceste metode și aceste domenii de interes pot fi explicate ținând seama de modalitățile de integrare specifice. Statele Unite reprezintă o societate nouă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se ciocnesc (Loslier, 1994). În ceea ce o privește pe Monique Lebrun, ea s-a interesat mai cu seamă de literatura imigrației din Québec și de implicațiile pedagogice ale acesteia la nivelul orelor de franceză din ciclul secundar (Lebrun, 1997). Concepția pragmatică. Aceasta a fost dezvoltată de Martine Abdallah-Pretceille și de Louis Porcher În lucrarea lor Education et communication interculturelle (1996). Pornind de la ideea că discursurile cu privire la cultură nu sunt reflectarea unei realități obiective, ci rodul unei activități sociale esențialmente de natură
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acestea: paraverbalul și nonverbalul, convențiile sociale, normele conversaționale sau luarea În considerare a contextului etc. Abdallah-Pretceille și Porcher formulează astfel ipoteza conform căreia cultura, care nu poate ține de o cunoaștere anume, trebuie privită de-acum Înainte dintr-o perspectivă pragmatică. „Individul selectează, În funcție de un obiectiv, de o intenție, de interesele sale sau de situație, informațiile de care are nevoie ș...ț. Prin urmare, pentru a comunica, nu este suficient să cunoaștem «realitatea» culturală, ci trebuie să ne dezvoltăm și competența
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Individul selectează, În funcție de un obiectiv, de o intenție, de interesele sale sau de situație, informațiile de care are nevoie ș...ț. Prin urmare, pentru a comunica, nu este suficient să cunoaștem «realitatea» culturală, ci trebuie să ne dezvoltăm și competența pragmatică ce ne va permite să Înțelegem această cultură prin intermediul limbajului și al comunicării, adică să Înțelegem cultura În act, culturalitatea”. Altfel spus, fiecare om, dar mai ales străinul care Învață o limbă, trebuie să Înțeleagă modul În care interlocutorul său
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Vincent Louis se inspiră În mare măsură din lucrările lui Catherine Kerbrat-Orecchioni și din cognitivism. Pentru Catherine Kerbrat-Orecchioni, variațiile observate se pot localiza la toate nivelurile de funcționare a interacțiunilor: ordinea În care se ia cuvântul, ritualuri de salut etc. Pragmatica numită „contrastivă” are drept prim obiectiv descrierea tuturor acestor variații În comportamentele pe care le adoptă membrii diferitelor societăți Într-o anumită situație de comunicare. Aceste descrieri trebuie să permită cercetătorului să definească profilul unei societăți date, modul său de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
le inventariem, să le definim și să le consemnăm Într-un dicționar. O astfel de Întreprindere, care constă În accederea la cultura Împărtășită prin intermediul lexicului, prezintă avantajul că nu separă predarea culturii de predarea limbii, ci ține seama de greutatea pragmaticii lexicale În cadrul discursului. În afara faptului că, de la o societate la alta, limba nu reflectă realitatea În același mod, o serie de semne numite echivalente (care țin de același referent) pot să aibă semnificați identici și Încărcături culturale Împărtășite (numite În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii, dimpotrivă, provin din transgresarea anumitor norme conversaționale. Această transgresare poate avea rațiuni lingvistice sau psihologice. Principalele rațiuni sunt totuși de natură pragmatică: fie minimizăm pentru a nu-l brusca pe celălalt, fie căutăm să-l manipulăm, fie, În sfârșit, să producem un efect umoristic. În ceea ce privește, credem că bună parte dintre neînțelegerile verbale provin din interpretarea defectuoasă a implicitelor conținute În mesaj. Desigur
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu succes prin competența sa de comunicare. În opinia lui, ar fi imposibilă evitarea „jocului de limbaj transcendental În interiorul căruia bănuim, În afară de existența câtorva reguli de logică și a unei lumi reale, prezența a ceva ce seamănă cu niște reguli pragmatice și transcendentale ale comunicării ideale” (Apel, 1981, p. 925). Desprinderea din acest joc al limbajului ar Însemna pierderea simțului identității. Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și continuă. Chiar dacă incită la o mai bună Înțelegere a mecanismelor stereotipiei și prejudecății, ele generează și o viziune nuanțată și tolerantă asupra omului În societate, care gândește uneori În mod părtinitor, ca un amator, iar alteori În mod adaptat, pragmatic, abil, fiind În același timp creativ, Întreprinzător, inovator. Caracterul activ al utilizării RS poate fi clarificat și prin exemplul transformării mentalităților sub influența producțiilor artistice și prin estetică (Filloux et alii, coordonator, 2002). Reprezentările devin În acest caz instrumente pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care schimba doar una dintre orientările afective ale unui individ, prezentate În fața a două grupe experimentale A și B, că aceeași persoană putea fi percepută de unii ca prietenoasă, iar de alții ca rece. Toate calificativele („inteligent, Îndemânatic, harnic, hotărât, pragmatic, prudent”) de pe această listă erau identice pentru cele două grupe (Asch, 1946), cu excepția uneia singure. Anumite dimensiuni (În cazul acesta, „prietenos” sau „rece”) căpătau astfel mai multă importanță decât celelalte și concentrau asupra lor atenția evaluatorilor. Precursor al abordării structurale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
realități. Într-o lucrare anterioară 1, am stabilit, urmîndu-l pe Eugeniu Coșeriu, că posibilitatea departajării dintre discurs și text constă în faptul că primul este un act lingvistic individual, iar celălalt este produsul actului respectiv ("o unitate sintactică, semantică și pragmatică superioară frazei")2. Pornind de la această distincție, Coșeriu a considerat că textul poate fi obiectul unei discipline speciale, lingvistica textului, ca reflex al orientării spre studierea "vorbirii", diferite de metoda instaurată îndeosebi prin concepția saussuriană, care considera lingvistica un studiu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a științei limbii s-a produs de aceea în mod autentic după apariția, în anul 1962, a lucrării lui John Langshaw Austin, intitulate How to do things with words ("Cum să faci lucruri cu vorbe"), în care dezvoltă o teorie pragmatică asupra limbii. Potrivit lui J. L. Austin, a vorbi înseamnă transmiterea de informații despre ceva, dar înseamnă în același timp și tentativa de a realiza ceva sau de a acționa asupra interlocutorului, determinîndu-l să facă el ceva, să procedeze într-un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorul (vorbitorul) pot fi constatative (atunci cînd descriu stări de lucruri, aserțiunea fiind în acest caz un act constatativ) sau performative (atunci cînd realizează acțiuni), dar ulterior a renunțat la asemenea clasificări, pentru a analiza actele de vorbire din perspectivă pragmatică. Actele de vorbire se concretizează ca elemente ale enunțurilor de tipul frazelor, însă caracterul pragmatic (performativ) poate caracteriza întregul discurs sau text, iar, în cadrul conversației, ele pot reprezenta reacții la ceea ce au enunțat alții. Din perspectiva expresiei, se poate constata
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caz un act constatativ) sau performative (atunci cînd realizează acțiuni), dar ulterior a renunțat la asemenea clasificări, pentru a analiza actele de vorbire din perspectivă pragmatică. Actele de vorbire se concretizează ca elemente ale enunțurilor de tipul frazelor, însă caracterul pragmatic (performativ) poate caracteriza întregul discurs sau text, iar, în cadrul conversației, ele pot reprezenta reacții la ceea ce au enunțat alții. Din perspectiva expresiei, se poate constata că același act de vorbire poate avea realizări deosebite, iar, uneori, aceeași structură poate reda
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, actualizarea este mijlocul sau mijloacele prin care se concretizează sensurile primare sau secundare ale cuvintelor și se dezvoltă nuanțe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la alcătuirea unui text (literar), care este frecvența și tipul acțiunilor, precum și modul în care le redă autorul (ca acte prin care se urmăresc scopuri, ca acte gratuite, ca acte ratate, ca acte care cer anumite rezolvări etc.). Din perspectiva pragmaticii lingvistice, acțiunea este interpretată altfel, deoarece însăși vorbirea, folosirea limbii în comunicare, este o specie a acțiunii și, de aceea, teoria vorbirii face parte din teoria acțiunii, așa cum precizează John Searle. La aceasta este adăugat principiul exprimabilității, potrivit căruia tot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]