KorAP: Find »[drukola/base=prefera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...122 123 124 ...1109 >

27,702 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

Mergem la un film? Pentru Shuoke, „mergem la un film“ era echivalentul lui „hai să ne futem“. De aia nici nu-i trecuse prin cap (adică îi trecuse, dar... timiditatea, buna educație...) să întrebe el primul. Nu, Shuoke ar fi preferat ceva subtil, sau ceva romantic, sau ceva inteligent. Însă, neavând inspirație, acceptă propunerea lui Suki, deși i se paru oarecum vulgară. „Mai bine decât nimic“, își zise. - Sigur, mergem. Ai idee ce rulează în oraș? Sau ai vreo dorință specială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
nord. Păr scurt și blond. Un metru nouăzeci. Mușchi. Creier. Buze subțiri, surâs robotic, privire inteligentă, ultravioletă. Știa, îmi era clar. Știa ce făcusem cu cadavrul, știa unde este arma, știa ce gândesc și de ce, știa ce marcă de cafea prefer și ce țigări fumez. Voi înfunda pușcăria, mă gândii. Ce-mi trebuia să-mi omor gagica tocmai în Suedia? Ne așezarăm, aprinserăm țigări, îi oferii un whisky, pe care, spre mirarea - mai exact: stupoarea - mea, îl acceptă. Scoase dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

cu ceea ce-ți amintești și nu merge. Dar apoi continui și îți dai seama că volumul poate fi citit oricum, independent de ceea ce te așteptai de la autor; cartea în sine îți stârnește curiozitatea, ba chiar, dacă te gândești bine, preferi să fie așa, să te afli în fața a ceva ce încă nu știi prea bine ce este. Dacă într-o noapte de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o dă un roman când încep să-l citesc, dar dacă primul efect e efectul de ceață, mi-e teamă că atunci când ceața se ridică, și plăcerea cititului se pierde. Tu dai din cap, gânditor. - Într-adevăr, există acest risc. — Prefer romanele - adăugă ea - care mă fac să intru imediat într-o lume unde totul este precis, concret, bine determinat îmi dă o satisfacție specială să știu că lucrurile sunt făcute în acel mod determinat și nu altminteri, chiar lucrurile oarecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de cărți, sigur că merită să fie citite. Iar ea: - Oricum, nu neg că și acesta e un roman interesant. Hai, nu lăsa conversația să lâncezească. Spune ceva, e suficient să vorbești. - Citiți multe romane? Da? Și eu, câteodată, deși prefer eseistica... Asta e tot ce poți spune? Și apoi? Te oprești? La revedere! Nu ești în stare s-o întrebi: „Ați citit cutare carte? Dar cealaltă? Care din ele vă place mai mult?“ Vezi, acum aveți despre ce vorbi vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
și ea cartea, și iată că peste romanul de citit se suprapune un posibil roman de trăit, urmarea poveștii tale cu ea, sau, mai degrabă, începutul unei posibile povești. Iată cum te-ai schimbat de ieri, tu, care susțineai că preferi o carte, un lucru solid, care există, bine definit, care dă roade fără riscuri, față de experiența trăită, care-ți scapă printre degete, discontinuă, controversată. A devenit, oare, cartea un instrument, un canal de comunicare, un loc de întâlnire? Asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Conștiente și Subconștiente și unde sunt îndepărtate toate Tabuurile, impuse de Sex, Clasă, Cultură Dominantă. — Și Ludmila merge la aceste seminarii? Nu, se pare că Ludmila nu se amestecă în activitatea surorii ei. Dar Lotaria contează pe participarea ta. Tu preferi să nu te angajezi cu nimic. - Voi vedea, voi încerca să mă reped până acolo; nu vă pot promite ferm. Deocamdată, vă rog să-i spuneți surorii dumneavoastră că am telefonat... Dacă nu, nu-i nimic, voi suna eu din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
primi. Ai ajuns la Universitate. Ludmila l-a anunțat pe profesorul Uzzi-Tuzii de vizita voastră, la institutul lui. La telefon, profesorul s-a arătat foarte mulțumit să se pună la dispoziția celor ce se interesează de autorii cimerieni. Ai fi preferat să te vezi mai întâi altundeva cu Ludmila, poate chiar să mergi s-o iei de-acasă și s-o însoțești la Universitate. I-ai propus asta, la telefon, dar ea a spus nu, nu e nevoie să te deranjezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cărbunele. Umanitatea simplă a rudelor deținuților oferă subiecte interesante pentru studiile după natură. Eu nu o întrebasem nimic, dar, dându-și seama că o văzusem ieri în piață, se simțise obligată să-și justifice prezența în acel loc. Aș fi preferat să nu-mi fi spus nimic, căci nu simt nici o atracție pentru desene de chipuri omenești și n-aș fi știut cum să le comentez dacă ea mi le-ar fi arătat, ceea ce nu s-a întâmplat însă. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Jojo cădea peste noi, dar ea era atentă să-l îndepărteze, fața ei la câțiva centimetri de fața mortului, care o privea prin albul ochilor larg deschiși. Cât despre mine, luat prin surprindere, cu reacțiile fizice declanșate de capul lor, preferând evident să asculte de ea și nu de sufletul meu îngrozit, fără a avea nevoie să mă mișc, căci ea avea grijă de asta, ei bine, am înțeles în acea clipă că ceea ce făceam noi era o ceremonie căreia Bernadette

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
să descopăr motivele: de câteva luni, Flannery a intrat în criză; nu mai scrie nici un rând; numeroasele romane începute, pentru care a primit avansuri de la edituri din lumea întreagă, implicând finanțarea de către bănci internaționale, romane în care soiurile de băuturi preferate de personajele sale, localitățile turistice frecventate, furnizorii modelelor de haute-couture, de mobilier, de gadgeturi au fost deja fixate prin contracte de agenții publicitare specializate, rămân neterminate, pradă unei crize spirituale inexplicabile și neprevăzute. O echipă de scriitori-umbre, experți în imitarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
în roman: mărci de whisky sau șampanie, modele de mașini, localități turistice. „Se pare că imaginația lui e cu atât mai stimulată, cu cât primește mai multe comenzi publicitare.“ Femeia e dezamăgită: este o cititoare pasionată a lui Silas Flannery. - Prefer romanele care comunică un sentiment de neliniște încă de la prima pagină - spune ea... De pe terasa vilei elvețiene, Silas Flannery privește, prin ocheanul montat pe un trepied, o femeie tânără pe un șezlong, cufundată în citirea unei cărți pe o altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Cum te anunțase, nu e acasă. Găsești cheia. Intri în penumbra creată de storurile trase. O casă de fată tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil, să rămâi în necunoștință, în dubiu? Sigur, ceva te oprește să scotocești primprejur (ai ridicat puțin obloanele, dar numai puțin). Poate e scrupulul de a nu merita gestul ei de încredere, dacă profiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
dintr-un raționament încurcat. În zilele următoare, mi s-a întâmplat să mă aflu foarte des singur acasă cu cele două femei, căci domnul Okeda se hotărâse să întreprindă personal la bibliotecă cercetările care până acum fuseseră obligația mea principală, preferând ca eu să fac ordine în fișierul monumental din biroul lui. Mi-era frică, pe bună dreptate, că domnul Okeda aflase de întrevederile mele cu profesorul Kawasaki și intuise intenția mea de a mă desprinde de școala lui, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de lângă ginkgo, pe covorul de frunze căzute, lumina lunii ar fi aruncat o luminozitate deosebită. Spusele mele urmăreau o intenție precisă: să-i propun lui Makiko să ne întâlnim sub ginkgo în noaptea aceea. Fata a replicat că era de preferat micul lac, căci toamna, când e rece și uscat, luna se oglindește în apă cu contururi mai clare decât vara, când este învăluită adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
prima ta reacție a fost să refuzi. Lipsa de interes pentru funcțiile de stat, lipsa de vocație profesională ca agent secret, modul obscur și ambiguu în care ți se prezentau sarcinile de îndeplinit, erau motive suficiente să te facă să preferi celula ta model nesiguranței unei călătorii în tundrele boreale ale Ircaniei. Dar gândul că rămânând în mâna lor te puteai aștepta la mai rău, curiozitatea față de această însărcinare, „care credem că vă poate interesa ca cititor“, ideea că ai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
depozit pentru piese de schimb sau motoare vechi, asta va fi treaba lui, dar o să-i dea de înțeles că motoarele ar trebui să stea afară. Sufrageria putea să rămână mai mult sau mai puțin neschimbată. Scaunele ei erau de preferat mobilei pe care o văzuse în salonul lui, deși era liber să-și aducă tabloul cu muntele pictat pe catifea și două-trei obiecte decorative. Acestea se vor alătura lucrurilor ei, care includeau fotografia tatălui, a tăticului, cum îi zicea ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
direct în calea razelor de soare, iar acest fapt n-ar fi prins deloc bine mașinăriilor dinăuntru. Domnul J.L.B. Matekoni puse jos cutia cu scule la intrarea în baracă și împinse ușa prudent. Era precaut fiindcă astfel de locuri erau preferate de șerpi. Dintr-un motiv sau altul, șerpilor le plăceau mașinăriile și nu o dată descoperise șerpi somnolenți, încolăciți în jurul vreunei piese a aparatului la care s-a întâmplat să lucreze. De ce făceau asta, habar n-avea; e posibil să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
departe. Din obișnuință, Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă tovarășei de călătorie și o evaluă. Era destul de bine îmbrăcată - jerseul era nou și era din lână adevărată, nu din fibrele acelea artificiale pe care în ziua de azi le preferă tot mai mulți oameni; fusta, însă, era ieftină, iar pantofii erau ușor scâlciați. Doamna aceasta lucrează într-un magazin, raționă ea. A absolvit școala elementară obligatorie și poate și două-trei clase de liceu. N-are soț, iar copii locuiesc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
din resturi de pânză pe care le găsea ici-colo și-l spăla la robinetul din curtea infirmierei. Uneori mergea și cerșea în fața gării și cred că oamenilor li se făcea, câteodată, milă de ei și le dădeau bani, dar ea prefera să-i câștige, pe cât posibil, prin muncă. Treaba asta a durat patru ani. Apoi, fără veste, fetița s-a îmbolnăvit. Au dus-o din nou la spital și au constatat că tuberculoza îi măcinase oasele rău de tot. Unele se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
așa o să facă, dar, probabil, nu imediat. CAPITOLUL UNSPREZECE Tavanul de sticlă Mma Makutsi, secretara Agenției de detective nr. 1, absolventă cum laude a Colegiului de Secretariat din Botswana, stătea la biroul ei și se uita afară pe ușa deschisă. Prefera să lase ușa deschisă când nu se întâmpla nimic deosebit în agenție (adică mai tot timpul), dar ușa deschisă avea și dezavantaje, deoarece găinile se mai aventurau uneori înăuntru, cu un mers țanțoș, de parcă s-ar fi crezut în poiata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
stabilească ce să facă cu informațiile pe care le culesese. Vor discuta aceasta, îi răspunse Mma Ramotswe. Se temuse că investigația va dezvălui un adevăr care va fi departe de a fi simplu în ceea ce privește implicațiile morale. Adesea ignoranța era de preferat cunoașterii. Dovleacul, însă, era gata și venise timpul să se așeze în jurul mesei, pentru prima oară ca o familie. Mma Ramotswe spuse o rugăciune. — Suntem recunoscători pentru acest dovleac și această carne, spuse ea. Sunt frați și surori de-ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
parte, nu-l putem minți pe domnul Badule. Nu-i etic ca un detectiv să-și mintă clientul. Așa ceva nu se face. — Știu asta, fu de acord Mma Makutsi, dar, cu siguranță, sunt unele cazuri în care minciuna este de preferat. Ce-ar fi dacă un criminal ți-ar intra în casă și te-ar întreba unde este o anume persoană? Și dacă ai ști unde este persoana respectivă, ar fi greșit să-i răspunzi: „Nu știu nimic despre persoană. Habar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
parte de necazuri de genul ăsta. Carla dădu din cap aprobator și spuse îngândurată. — Știu. Am locuit acolo câțiva ani. În urmă cu ceva ani, dar am auzit că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. De-aia sunteți norocoși. — Preferați vechea Africă? Carla se uită la ea întrebătoare. Aceasta era o întrebare cu substrat politic și va trebui să fie prudentă. Vorbi domol, alegându-și cuvintele: — Nu. Nu mi-e dor de perioada colonială. Firește că nu. Nu tuturor albilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]