7,955 matches
-
mea. Chipul lui Jenny era luminat de fericire. Susan a observat atunci, pentru prima dată, ce atrăgătoare era femeia din fața ei atunci când trăsăturile nu-i mai erau marcate de durerea înăbușită. Când Susan a coborât la parter, Bill avea deja pregătite două cești pline cu un ceai tare. —Să ne iertați, îi spunea Nick luând, politicos, o gură de ceai dintr-o ceașcă. Îmmm, e delicios. Numai că eu și Susan o să dispărem. A trecut al naibii de mult timp de când n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
frică. Frică de faptul că între ei putea să existe o diferență atât de fundamentală de opinii. Ea își dorea cu pasiune un copil care să-i aparțină din punct de vedere biologic - întrebarea care se punea era: cât de pregătită era să se sacrifice numai ca să-l păstreze pe Nick? În clipa aia, Susan se simțea însă mult prea tulburată emoțional ca să ia o decizie. — Deci, ăsta e răspunsul tău pentru totdeauna? Vocea i s-a voalat din cauza lacrimilor născute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o extraordinară plăcere. — Întotdeauna îmi aduc aminte când e ziua de naștere a soției mele, a tunat James. E exact în ziua următoare celei în care mi-a reamintit ea. Invitații au râs politicos, în timp ce James și-a continuat discursul pregătit dinainte, care era, din fericire, destul de scurt și care se referea la Julia și la cât de minunată era ea. Susan s-a așezat pe capacul de la WC, lipindu-și fruntea de zidul rece al toaletei. Era beată moartă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
crește o altă ființă umană. Dar, atât timp cât ea nu se simțea deloc pasionată de această idee, Julia nu avea de gând să-i permită societății - sau lui James - s-o oblige să facă un lucru pentru care nu se simțea pregătită. Mai ales că ea știa că, în ciuda protestelor soțului ei, viața lui James avea să fie cea mai puțin afectată de apariția unui copil. El avea să continue să se ducă la serviciu în fiecare zi, să-și bea cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ăăăă... Alison nu părea tocmai în apele ei. — Nu sunt sigură că sunt gata să ies iarăși cu bărbați. — Am glumit, draga mea... ei, cel puțin în privința ta. Julia și-a dat părul pe spate. Eu sunt mai mult decât pregătită să ies iarăși cu bărbați. De fapt, deja am pus ochii pe cineva. —Vai, Doamne, a gemut Susan. Cine este această biată creatură care nu știe ce... sau, mai precis, cine... e pe cale să-l lovească? Râzi tu acum, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
străluciră lămpile de carbid în barăci. Numai locuința căpitanului avea obloane care nu lăsau să se vadă ce se petrecea în interior, înainte de a se lăsa complet noaptea neagră, sosi o santinelă să facă de gardă, țeapăn și cu arma pregătită, la mai puțin de douăzeci de metri de ușă. După o jumătate de oră, ușa se deschise și în cadrul ei se profilă o siluetă înaltă și robustă. Gacel nu avu nevoie să distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
formată de salină, fără o adiere de vânt și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta în picioare, lângă ea, cu pușca pregătită, și la mijlocul drumului regretă ce făcuse, pentru că sudoarea i se prelingea pe tot corpul, trecându-i prin uniformă, iar picioarele păreau pe punctul de a refuza să-l mai susțină. Ultimul kilometru a fost, fără nici o îndoială, cel mai lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l căutam... — Probabil că asta vrea, răspunse. Dar amintește-ți că e vestit pentru măiestria lui de trăgător. Are o cămilă și o pușcă, așa că acolo jos am fi la discreția lui. Să așteptăm! Și așteptară toată noaptea, cu armele pregătite și atenți la cea mai mică mișcare suspectă, recunoscători luminii lunii. Nu s-a întâmplat nimic, iar când soarele s-a ridicat la orizont, s-au întors la marginea salinei și au zărit chiar în mijlocul ei, mehari-ul îngenuncheat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
jumătate de drum. — Anunță-l pe caporal. Plecăm în zori. Zâmbetul negrului se lărgi și spuse cu intenție: — Acum eu sunt caporalul, îi aminti. Caporal-șef. Zâmbi și el. — Ai dreptate. Acum ești caporal-șef. Ai grijă să fie totul pregătit când răsare soarele... Și adu-mi ceaiul cu un sfert de oră înainte. Pilotul refuză din nou. — Ascultați-mă, domnule locotenent, repetă. Am survolat dunele astea la mai puțin de o sută de metri înălțime. Am fi putut zări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din măcinatul porumbului și-și ridică imenșii ochi negri spre chipul scofâlcit al lui Suilem, care arăta cu mâna spre vârful stâncii ce domina guelta. — Soldații - doar atât spuse. într-adevăr, erau soldați și coborau din toate părțile cu armele pregătite, ca și când ar fi fost gata să atace o enclavă inamică periculoasă, și nu o biată tabără nomadă doar cu femei, bătrâni și copii. A fost de-ajuns să arunce o privire ca să-și dea seama care-i situația, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul zbură în bucăți, lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i așa? am Întrebat, Întorcându-mi capul o clipă, ca să-i zâmbesc cu gura până la urechi. Muzica a fost mai degrabă pe gustul tău decât pe al meu. — Data viitoare, ar trebui să luăm și noi niște ecstasy. Să vii pregătită. Și când o să fie asta? Ce zici de săptămâna viitoare? sugeră ea. — N-am nimic Împotrivă. Am virat pe strada ei, Încetinind viteza. Clădirea În care locuia Rachel se Întindea practic pe toată lungimea străzii și era destul de greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
creației sale. Nici măcar nu știu dacă rechinii au urechi. Oricum, Baby Îmi amintește mereu de un rechin. Doar că ea caută să prindă bârfa după care e atât de flămândă. Mi-am terminat punch-ul. Cel puțin, de data asta eram pregătită. — Mai târziu mergem la cină, În oraș, spuse Baby, fluturându-și mâna Într-unul dintre gesturile ei largi. Neapărat trebuie să vii și tu, Sam. Am presupus că evenimentul va avea loc la vreun nou restaurant, atât de În vogă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să fluture deasupra Samarkandului. Chipul vizirului se luminează, apoi se Întunecă. — Cuvintele tale cântăresc cât greutatea lor În aur. De ani de zile nu Încetez să-i repet sultanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stivă de trei rogojini, ea a căzut pradă celei mai neîndurătoare insomnii, pentru că, În zori, mă chemă să vin, Îmi ceru să mă așez turcește la dreapta ei, Își puse cele două fiice la stânga și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită. Începu prin a face elogiul curajului meu, Își reafirmă bucuria de a mă fi primit. Apoi, după ce păstră câteva momente de tăcere, se apucă, dintr-odată, sub ochii mei uluiți, să-și descheie copcile corsajului. Am roșit, mi-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
violente de dinți, datorate, neîndoielnic, cancerului. În acea zi, pentru că durerea depășea limitele suportabilului, și-a trimis servitorul la sultan, care l-a chemat pe propriul său dentist. Acesta l-a consultat, și-a scos din servietă o seringă gata pregătită și la Înțepat În gingie, explicându-i că durerea avea să se domolească numaidecât. Nici nu se scurseseră câteva secunde, și maxilarul Maestrului s-a umflat. Văzându-l cum se sufocă, servitorul său fugi să-l prindă din urmă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
erau serioși, dar gura ei frământa un zâmbet. „Ei, ce cumpărături a mai făcut astăzi tata?” Într-o duminică, totul a fost altfel. Când am ajuns la pensione, în fața ei erau parcate câteva mașini și o mulțime de genți stăteau pregătite. Mingi, pantofi de sport, rachete de tenis, pantaloni scurți, pantaloni lungi, șosete, plasa pentru terenul de tenis, tricourile celor două echipe de fotbal, scaunul pentru signora Maria, bilele de boccia cu care arunca cel mai bine la țintă Massimo, bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nu se găseau mulți în sat care să aibă fântâna lor. Eu îmi spălam totdeauna subsuorile și fața, iar în fiecare seară și picioarele. În ziua aceea, mi-am spălat picioarele încă de dimineață. În fața porții, în uliță, căruța stătea pregătită și boul înjugat aștepta. Am îmbrăcat costumul cel nou, am ieșit din ogradă în picioarele goale și așa m-am urcat în căruță. Bunica ta avea părul despletit, cum dormise noaptea, seara și-l pieptăna, trăgând de el fără milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
după-amiază întreagă, mă întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din cărțile mamei, înșirate pe rafturi. Îngerul albastru de Heinrich Mann, volumul șapte din Proust sau al treilea din Hemingway. Când mă simțeam pregătit, făceam o strâmbătură din nas, dar degeaba, nu-mi reușea ca Samanthei. Eu mișcam și buzele în același timp, probabil din cauza asta n-aveam succes și nici una din cărți nu se clintea măcar cu un centimetru afară din rând. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă plăceau fetele, mă alegeam cu o întâlnire, iar fata nu venea niciodată singură la o întâlnire și pentru însoțitoarea ei era nevoie să aduc și eu un însoțitor. Deci eu alergam într-un suflet la vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă prin încăpere și, când mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prea mare importanță În lumina celor care abia urmau să se Întâmple, n-a Întârziat să ajungă la ziare, la radio și la televiziune, imediat făcându-i să-și ciulească urechile pe directorii, adjuncții și redactorii-șefi, acele persoane nu numai pregătite să adulmece de la distanță marile evenimente ale istoriei lumii, dar și antrenate În sensul de a le da o mai mare amploare ori de câte ori acest lucru e convenabil. În câteva minute zeci de reporteri se aflau În stradă luând la Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
atât de scurte erau cele șapte minute în calda îmbrățișare a apei, și atunci îmi doream să cresc mai repede, să plec din casa aceea, fie și numai pentru a putea face duș fără ceas, iar în clipa aceasta sunt pregătită să o iau de la capăt, să mă spăl din nou și din nou, să îmbrățișez cu pasiune jetul fierbinte de apă, dar scâncetul acela șoptit și constant îmi dă un nou semnal de alarmă, așa că alerg la el fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
decât să le acutizeze, poate că acest lucru este spre bine, dar tu trebuie să fii tare pentru ea, când ea va simți o schimbare în comportamentul tău și starea ei se va îmbunătăți, iar eu, din pricina panicii, sunt deja pregătită să mă schimb într-o secundă, spune-mi ce să fac, iar eu voi face, numai spune-mi ce anume, dar ea mă oprește, ți-am spus că ajunge pentru o singură zi, gândește-te la tot ceea ce am discutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
oul, cum turnăm supă cu polonicul, adunând parcă noi și noi date la cercetarea despre lume pe care o face, Noga îl privește precaută de câte ori îi cere ajutor la lecții, eu, desigur, încerc să trag cu urechea, stau lângă ușă, pregătită să aud ce se spune printre cărți și caiete, pregătită pentru lucrul acela pe care îl aștept de ani de zile, dar discuția lor se limitează la subiect, este searbădă, pare că nimeni nu îndrăznește să se relaxeze. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de douăzeci de ani și încă exista o expresie pe care nu i-o cunoșteam, blândă și în același timp răutăcioasă, figura unui criminal deosebit de periculos, maxilarele îi scrâșnesc în timp ce vorbește, dar ce spune, abia dacă aud, pare un discurs pregătit, din câte îmi dau seama, a lucrat la el ceva vreme, probabil chiar în fața oglinzii din camera sa închisă, dar eu sunt cufundată în norișorul de lână al puloverului deșirat cu sânge rece, ghemotoace de lână îmi sufocă gâtul, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]