9,297 matches
-
lui însă se vede că este în mare încurcătură. — Cum poți să stai liniștit..., începe împărăteasa. Se corectează repede: — Cum poți să te prefaci că nu-ți pasă când ești amenințat în permanență de comploturi? Reale sau fictive? se stăpânește principele s-o întrebe. Răspunde cu prudență: Nu e de mirare că se fac comploturi împotriva mea. Nu e străin de comportamentul oamenilor. Totuși, mustăcește el pentru sine, de când drumurile și mările au devenit sigure, pe locuitorii imperiului îi interesează din ce în ce mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Spune repezit, cu palmele în lături: — Știi la fel de bine ca și mine că, într-un stat uriaș ca acesta, nu se poate schimba regimul republican cu unul monarhic fără vărsare de sânge! A trecut în mod vizibil la atac, observă principele. Din prudență, refuză să accepte provocarea, deși termenul monarhic l-a deranjat. E urât din partea ei să-l acuze că se comportă ca un rege. Tocmai pe el, care își dorește din tot sufletul ca republica, deși transformată, să trăiască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
modulează vocea: — Multe pot fi mai lesne îndreptate pe calea clemenței decât prin cruzime. Împărăteasa îi răspunde cu vocea tremurând de dispreț și mânie: — Generozitatea poate să devină îndemn și pentru alții să se ridice împotriva ta. În acest moment, principele își pierde de tot răbdarea. Dis cuția a durat și așa destul. E mai mult decât inutilă. Dacă Livia vrea să-i ceară ceva, să o spună pe șleau, nu să umble cu fofârlica și să-i dea sfaturi cum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de dușmanii celor pe care-i acuză sau, dimpotrivă, pentru că nu li s-a cumpărat tăcerea cu aur. — Un cetățean de rând poate săvârși greșeli, însă un con ducător de stat se cuvine a fi deasupra oricărei bănuieli, continuă Livia. Principele cască brusc ochii la ea, suspicios. — Tu, Imperator Octavianus Caesar Augustus, rostește femeia cu patos, nu numai că nu trebuie să comiți nedreptăți, dar nici măcar să lași impresia că le comiți. Bătrânul îi aruncă din nou o privire uimită. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încăpățânează ea. Prostie e să pui la în doială imensa autoritate de care se bucură magia, din moment ce reunește alte trei arte înzestrate cu o imensă putere asu pra minții omenești. Ridică sfidătoare trei degete în aer. — Medicina, filozofia și astrologia. Principele mârâie cu acreală: — Dacă ești atât de încântată de magie, nu înțeleg de ce te mai ostenești să-i condamni pe cei ce o practică. Luată din scurt, Livia se tulbură. Nu pentru mult timp însă. — Nu uita că poate trezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că astfel de oameni au respect sau teamă pentru au to ritatea pe care o deții? se jelește. Dă drumul unui vaiet prevestitor de rele: În ochii lor, nu valorezi nici cât o ceapă degerată... Despre cine e vorba? întreabă principele cu asprime în glas. — E un om familiarizat cu mistere pline de cruzime... Înalță brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
brațele în sus: — Pe care Cei din Ceruri le urăsc... — Cine? Împărăteasa se eschivează din nou: — Un om care practică rituri funerare și se închină unor altare sinistre, pentru a dovedi că Pluto și umbrele de dedesubt există cu adevărat... Principele o ascultă în tăcere. Se îndreaptă apoi, târându-și piciorul, către pat. Când să se suie pe scăriță, rana îl străfulgeră din nou. Se împiedică de durere și cade grămadă pe mozaicul de jos. Cu un țipăt, Livia se repede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu până la capăt. Ca orice femeie, își pierde simțul măsurii când mânia o orbește. Lasă să-i scape un suspin. Mai lesne îndrepți oamenii prin clemență decât prin cruzime. Nu că ar pune vreun temei pe idealurile stoicilor despre un principe drept și generos! Dar a învățat pe propria-i piele că mulți pun la cale comploturi de teamă să nu fie uciși. De aceea, preferă să-i convingă rațional, și nu prin 35 brutalitate. A văzut cum un cuvânt bun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ne răb dare. E musai să-i înșele însă vigilența. Mi-a vorbit de un prieten de-al său..., nu... o simplă cu noștință, se corectează ea repede. — Cine? face adormit Augustus. — Nu știu, se apără Livia. Minte! E evident. Principele o privește pe sub genele lăsate. O fi ea mai șireată decât Ulysse, dar și eu mi s vulpoi bătrân. Se abține să nu zâmbească. Cu pleoapele întredeschise, lăsă să-i scape un fluierat ușor, ca un sforăit. — Tu m-asculți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochii de jur împrejur. — Flaccus mi a povestit că Li..., omul acesta, nu știu cine e..., adaugă repede. Prea repede ca să nu stârnească și mai mult suspiciunea so țului. Nici nu vreau să știu, accentuează Livia. Atunci ducă-se pe pustii, concede principele. Asta nu-i convine Liviei. Într-o zi..., începe ezitant, când îl durea grozav o măsea, omul acesta... Insistă: — Zău nu știu cine e, dar l-a învățat să prepare o poțiune magică. — Pentru dureri de dinți? întreabă tulburat Augustus, uitând să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
puterile lui să nu o tachineze. — ...pănă într-o zi, continuă bătăios Livia, când o altă cu noștință de-a lui, un cavaler de rang nu prea ilustru, unul, Trio Fulcinius... — Parcă și numele ăsta mi-e cunoscut, o întrerupe principele încruntat. Se îndreaptă de spate, indispus. — Știu cine e, își amintește cu asprime în glas. Un turnător notoriu. Vântură din mână: — În numeroase procese a reprezentat acuzarea poporului și nu de puține ori a adus în fața tribunalului oameni pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vră jitoare care se laudă că poate schimba legile naturii, o ființă care pretinde că zeii din ceruri știu și pot mult mai puțin decât cei de sub pământ. — Știu și pot la fel, că doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Continuă apoi la fel de nestăvilit: — Cum e cu putință să vâri dragostea cu sila în sufletul unui om, împotriva destinului? Cum să pui bătrâni sobri și austeri în situația de a se face de râs, perpelindu-se din cauza unor pasiuni vinovate? Principele tresare. Oare chiar e posibil? Clatină din cap cu tristețe. Speranțe deșarte. I se adresează Liviei: — La început îmi vorbeai de un bărbat, prieten, cunoștință, mă rog, ce o fi, de-a lui Flaccus Vascularius, iar acum te indignează o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ascultă-mă pe mine! se zborșește Livia la el. Păcătoasa asta dispare luni în șir de acasă și se duce să trăiască în morminte abandonate. — Și nu moare de foame și de sete pe-acolo? o întreabă cu falsă curiozitate principele. Adaugă cu ironie fină: — Dacă-i așa, încep să ți dau dreptate. Livia așteaptă plină de speranță. — Trebuie într-adevăr să ai puteri supranaturale pentru a re zista luni de zile, cum ziceai tu, fără mâncare și fără băutură. Orbită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un gust amar. Reușește cu greu să o înghită. Nu a crezut-o niciodată pe Livia în stare de o asemenea imaginație macabră. La rândul ei, soția îl privește cu sufletul la gură. A reușit să-l convingă, sau nu? Principele prelungește intenționat tăcerea câteva minute. — Din câte zici tu, e vorba de o amărâtă care și-a pierdut uzul rațiunii. Se uită la ea cu reproș. — Pentru o asemenea nenorocită m-ai făcut să pierd aproape toată dimineața? — Nu e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică viitorul lui Li... Li... Scutură din cap cu înverșunare și se oprește mușcându-și buzele. — Viitorul cui? susură suav principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o tăbliță de plumb pe care era scrijelit un blestem la adresa... Șovăie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spun că Trio Fulcinius a văzut în casa acestui individ o statuetă de lut ce semăna la chip cu tine, străpunsă pretutindeni de ace. Îi apasă ficatul. — Aici. Atinge rana de la genunchi: — Și aici. Probabil că și aici, își freacă principele șalele înțepenite. Cu o forță nebănuită, Livia îl răstoarnă într-o parte pe pat și-l împunge dureros cu degetul în vânătaia lăsată de clismă: — Și aici. Bătrânul nu are timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
șoptește, în timp ce-i netezește faldurile răvășite ale togii, că dacă ești Imperator Ceasar Augustus nu poți fi expus unor puteri diferite de ale tale, ce pot fi declanșate oricând de o pereche de nebuni periculoși? Amenințarea e de-abia voalată. Principele tace. Începe să se simtă vulnerabil. Cu un zgrepțănat ușor la ușă, Parthenicus își face din nou apariția. — Senatorii și cavalerii așteaptă de mai bine de o oră în fața ușii, se scuză cu o plecăciune. Să le spun să plece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine de o oră în fața ușii, se scuză cu o plecăciune. Să le spun să plece? întreabă umil. Își plimbă ochii de la Augustus la Livia. — Să i las să intre? Așteaptă, dar nu primește nici un răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor. — Mulți au venit să te salute împreună cu soțiile și copiii, îndrăznește servitorul. Augustus aprobă din cap în tăcere. Senatorii trebuie întâm pinați cu un sărut. Așa e obiceiul. Să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
plumb cu blesteme și, ce-i mai important, o femeie. Vocea ei devine un șuierat amenințător: — Te crezi invulnerabil chiar și în fața otrăvii? — Folosirea magiei pentru a ucide este un delict pedepsit cu cea mai mare severitate, îi răspunde calm principele. Numai că pentru a judeca astfel de procese, civile sau penale, legea cere un juriu prezidat de un pretor. — Asta se întâmpla înainte, îi replică iute împărăteasa. Atât Iulius Caesar cât și tu v-ați asumat prerogative juridice extraordinare tocmai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vrea să mă ocup și de treburile statului. Bănuiesc că Ianuarius așteaptă deja, cu brațele pline de catastife. Parthenicus încuviințează temător. Augusta înțelege că pentru moment nu mai poate face nimic și bate în retragere. Când ajunge însă în dreptul ușii, principele o cheamă din nou: — Iubita mea soție, după cum bine știi, săptămâna viitoare probabil, Senatul ne va vota triumful, lui Tiberius și mie. Livia așteaptă, crispată. Dulcegăriile astea ascund cel mai adesea o interdicție. Mi-a ajuns la urechi că ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ordinea. Se impacientează. — Și așa, douăzeci și opt de legiuni sunt total insuficiente. Știi bine că le folosesc peste tot, nu numai la graniță... Ianuarius încuviințează cu un oftat. Atâtea lucruri neprevăzute s-au întâmplat și se întâmplă în continuare sub domnia principelui, încât trupele trebuie dirijate dintr-un loc într-altul mult mai frecvent decât pe vremea predecesorilor săi. — Chiar și în provinciile senatoriale e uneori nevoie de ele, bombăne împăratul. Secretarul nu are nimic de spus. — Trimit legiunile unde am mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
altul mult mai frecvent decât pe vremea predecesorilor săi. — Chiar și în provinciile senatoriale e uneori nevoie de ele, bombăne împăratul. Secretarul nu are nimic de spus. — Trimit legiunile unde am mai multă nevoie de ele, mur mură abătut bătrânul principe. Trece la reproșuri: — De gura ta, am ajuns să le mut de colo-colo, ca un copil care se joacă cu soldățeii de plumb. Tot timpul mă bați la cap: nu sunt bani! nu sunt bani! Izbucnește enervat: — Fă rost de unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
militară susținută. Din fericire, triburile de acolo sunt total dezbinate. Vede că bătrânul împărat își plimbă degetul pe birou ca și cum ar urmări o hartă. — Unde să duc armata? se jeluie. Îl iscodește din ochi. — Aici sau acolo? Secretarul tace prudent. Principele horcăie gutural. — În fiecare moment, granița e descoperită într-un punct sau altul. Izbește violent cu pumnul în masă. — Și asta numai datorită ție! Bietul Ianuarius face înfricoșat un pas înapoi. Cu capul între palme, cezarul lasă să-i scape
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că doar îngemănate compe tențele lor se întregesc. Asemenea animalelor de povară înhămate câte două la același jug. Își înfrânează un surâs ce ar putea fi considerat deplasat. Fără Augustus, el n-ar fi decât un sclav eliberat; fără el, principele s-ar simți neajutorat ca un sugar în exercitarea atribuțiilor sale imperiale. Cel puțin în domeniul finanțelor. Ce economii vrei să mai fac? se tânguie împăratul. Ciocăne în tăblia de lemn: — Uite aici, în Egipt, din trei legiuni n-am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]