3,139 matches
-
fals, ci mai degrabă la „mai mult sau mai putin adevărat”. Limba este locul continuului și al vagului. Echivalentă vagă, tipică metaforei e favorizată de uzajul selectiv: locutorul face abstracție de mai multe atribute pe care le evocă termenul metaforizat, privilegiind unul singur. În plus, identificarea metaforica necesită incompatibilitatea. Cu cat distanță dintre termenii identificați este mai mare, cu atat procesul metaforic are loc cu mai mare ușurință 38. Metaforă veritabilă are întotdeauna ceva nedefinit, care vine din două izvoare: implicația
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
reckoner”. Un sens în care sunt înțelese ambele ocurente se referă la cunoașterea tuturor faptelor și gândurilor oamenilor în vederea răsplătirii sau pedepsirii lor (Mum"hid, Tabar), si asa l-au înțeles și autorii traducerilor citate mai sus, chiar dacă unii au privilegiat aspectul de cunoaștere, de consemnare în memorie, iar alții pe acela de „socoteală” în vederea răsplătirii sau pedepsirii. Însă unii comentatori l-au înțeles cu totul altfel. De pildă, R"z menționează sensul posibil de „nobil, stimat”, sinonim cu šarf
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de traducere, acest nume a cunoscut mai multe interpretări. Alții, printre care Abó ‘Ubayda, îl înțelegea în sens de hafð, iar acesta, echivalent al lui ‘alm. Zamm"m îl definește că al-š"hid li-š-šay’127. Traducerile citate au privilegiat una sau alta dintre cele două interpretări. Cu toate acestea, contextul pare a sugera mai degrabă ideea de stiință decât cea de putere: Mân yašfa‘u šaf"‘atan ≤asanatan yakun la-hu naœbun min-h" wa mân yašfa‘u šaf"‘atan sayyi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Elohm în anexiune sunt mult mai numeroase decât cele cu ’Pl. Expresiile de tipul ’ElohQy ’a>oÖ"m, „Dumnezeul părinților voștri” (Ex 4,5), ElohQy ’A>er"h"m... (Gen 24, 12.27), al căror sens vizează o relație privilegiată între respectivul patriarh și Domnul, între un clan și Dumnezeul sau, sunt o expresie a faptului că Dumnezeul israeliților nu este legat de locuri, ci de persoane, de un grup de oameni, deși își exercită autoritatea asupra întregului univers: ’ElohQy
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu cele afirmate și în Biblie, cu doar două excepții: Mai numeroase sunt numele divine din Biblie fără echivalent în Coran: cele străvechi (Šaddai, ’Pl ‘ol"m, cele specifice revelației mozaice (YHWH, YHWH Te>"’ ÄÖ) sau care exprimă și legătura privilegiată cu poporul israelit (’!>r Ya‘aqo>) și mai ales cele ce țin de revelația neotestamentară (ho pater, ho sÄter, numele hristice și pneumatice). 4.5. Ni se pare interesant de comparat, în acest context, și modul în care numele divine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al nonsensului - expresie a primitivismului și iraționalului - și ipostazierea ca loc al suprasensului - manifestare deplin semnificativă a umanității, În dialog cu sacrul sau cu propria esență. În felul acesta, ceea ce a fost la Începuturile antropologiei culturale un argument pentru a privilegia interpretarea mitului și a deprecia analizele ritualului (În studiul culturilor exotice) a devenit, În antropologia recentă, un catalizator pentru investigarea universului ceremonial modern și un factor inhibant În acceptarea mitului ca un element constitutiv al modernității: Studiul mitului a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 228). În cadrul științelor sociale, termenul ritual se aplică unor serii deosebit de variate de manifestări: obișnuințe, datini (obiceiuri), protocoale de comunicare, etichete, convivialități, performanțe (teatralizări), ceremonii etc. Dacă restrângem sfera de investigare numai la zona ultimei categorii, studiate În mod privilegiat de antropologia culturală, constatăm că avem de a face cu alte serii de fenomene și de terminologii: magie, tabuuri, sacrificii, ofrande, rugăciuni, rituri de inițiere, rituri de trecere (ale ciclurilor vieții), rituri calendaristice, pelerinaje, carnavaluri, sărbători, rituri politice (comemorări, celebrări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 74). Ea consideră ritualizarea ca o parte a unei clase mai complexe de comportamente pe care, În tradiția lui Bourdieu, le numește practici. Astfel, ...concepută ca o practică, ritualizarea implică fixarea, În și prin activitatea ei, a unei distincții privilegiate Între diferitele moduri de a acționa, În special Între acele acțiuni care au fost performate și cele cu care acestea intră În contradicție, pe care le imită sau pe care le implică. Ceea ce Înseamnă că o caracteristică intrinsecă a ritualizării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ritualizare se află o formă de control social aparte: Controlul ritual (ritual mastery) reprezintă capacitatea (care nu este Întotdeauna egal distribuită, egal recunoscută sau egal dorită) de: 1) a lua și remodela scheme din cultura comună care pot nuanța, privilegia sau transforma În mod strategic; 2) a le dezvolta În formularea unei experiențe rituale privilegiate; 3) a le impune, În această nouă formă, agenților (sociali - n. M.C.) capabili să le dezvolte Într-o mare variatate de situații, deseori dincolo de granițele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
capacitatea (care nu este Întotdeauna egal distribuită, egal recunoscută sau egal dorită) de: 1) a lua și remodela scheme din cultura comună care pot nuanța, privilegia sau transforma În mod strategic; 2) a le dezvolta În formularea unei experiențe rituale privilegiate; 3) a le impune, În această nouă formă, agenților (sociali - n. M.C.) capabili să le dezvolte Într-o mare variatate de situații, deseori dincolo de granițele ritualului propriu-zis (p. 116). Din această perspectivă, ritualizarea nu este numai un mecanism care creează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este extem de vagă (astfel Încât formula „specialiști rituali” ar fi poate mai adecvată), sintagma atrage atenția asupra caracterului ieșit din comun al performanțelor magico-ceremoniale și a specializării prin cunoașterea unor rituri și proceduri magice secrete și prin asumarea unei relații privilegiate cu universul sacru. În modelul turnerian, În familia specialiștilor religiei ar intra șamanii, ghicitorii, vindecătorii, profeții și preoții. Ultimul actor este Însă asociat cu sistemele religioase puternic instituționalizate și cu birocratizarea aparatului religios prin crearea a numeroase funcții și ranguri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decât șeful). La fel, În cel de-al doilea caz, consumul ritualic al substanțelor sacre consfințește ierarhiile și relațiile de putere. Sacralitatea substanțelor este validată printr-o construcție mitologică elaborată, referitoare la originea lumii cosmice și sociale și la relația privilegiată dintre divinitate și cel desemnat să conducă. În felul acesta, elementele puterii devin simbolic inteligibile și acceptabile, iar semnificațiile ritului și ale mitului converg spre a legitima puterea: „Constrângerea fără sens este oarbă, sensul fără constrângere este debil” spune aforistic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-o veritabilă scenetă 71 caragialiană, urmărind avatarurile articolului ionescian defavorabil romanului Patul lui Procust, prozatorul "proustian" apare în postura ridicolă de literat vanitos, dispus să recurgă la "machiaverlâcuri" șantajiste pentru a evita publicarea "docomentului" ce-i putea submina poziția privilegiată în cadrul literaturii române. Numeroase alte exemple ne ajută să demonstrăm că traseul literar al "pișicherului" intelectual este unul liniar, fără întreruperi. De pildă, autointitulatul "poet" Vrabie din romanul lui I. Peltz Actele vorbește! se declară un geniu neînțeles și marginalizat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
măști permanentizat și mai ales a caracterizării personajelor. Limbajul oglindește și în cazul acestora lipsa de instrucție elementară, violența de mahala sau închistarea în automatisme specifice meseriei. Pentru ilustrarea noianului de agramatisme sugestive pentru primul caz, este foarte greu de privilegiat o singură epistolă în detrimentul alteia poate mult mai comică. Răspunsurile domnișoarei Zozo, de pildă, continuă intertextual stilul kitschizat al Ziței, condimentat în plus cu o ortografie aparte, să zicem, "neconvențională": Simpatice domnule Jenică, Desigur că numai o întâmplare incandescentă și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un oraș. Reprezintă arhitectura „cotidianului”, dar câștigă valoare mai ales prin grupare și se regăsește sub o multitudine de tipuri. ▪ locuința privilegiată, de lux: iese de sub dominația economicului, a fost mereu purtătoare de semnificație arhitecturală, stil, inovație. Ocupă uneori poziții privilegiate În cadrul orașului (are valoare de obiect/monument), comportă o mare varietate tipologică (casă nobiliară, palat, vilă etc.). Datorită faptului că a fost locul exercițiilor estetice, a făcut mereu obiectul istoriei arhitecturii. Locuința În sine și relația cu restul așezării/orașului
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
ebraico-creștine, orientat spre providență și înclinat spre un scop escatologic. Împreună au format o sinteză armonică de credință și rațiune, de istorie și meta-istorie. „Al treilea om” a rupt această sinteză întorcând spatele științei religioase și științei filosofice pentru a privilegia doctrina științifică ca instrument de dominare a lumii. „Al patrulea om” este fără tradiție și fără viitor. Acesta din urmă a apărut când cel de-al treilea a secularizat sfera discursului despre Dumnezeu și Providență, progresul științific devenind necesar și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
putem spune că este universală, însă au fost culese și modelate în Roma cu o intensitate particulară și originală. Am observat deja în diferite momente ale acestui proces că examenul concepției romane a omului permite să conchidem că Roma nu privilegiază într-o formă exclusivă aspectele colective ale societății, decât dacă sunt unite cu spațiul identității individuale.” Utilizarea măștii în cadrul diferitelor ritualuri a avut un caracter cultual, ca instrument de uz religios, la fel ca în folosirea imaginilor imagines maiorum, care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
unor instanțe specifice adevărului: o instanță istorică care erupe din contextul istorico - salvific și are ca centru evenimentul Cristos devenit istorie, o instanță existențială, unită cu sensibilitatea actuală iluminată de valoarea salvifică a adevărului creștin și o instanță personală care privilegiază adevărul - relație, adevărul - subiect. G. Abba lansează o critică acerbă la adresa teologilor moraliști care consideră experiența morală ca fapt moral, referindu-se la pretenția școlii sociologice franceze de a construi o știință a conduitelor, care să înlocuiască etica teoretică normativă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru cunoașterea umană. Se trece de la o concepție naturală a rațiunii (H. Spencer), la o concepție istorică, ce-și are actul de naștere în Fenomenologia spiritului lui Hegel. Acesta este terenul care a favorizat orientarea psihologiei moderne, experiența interioară, introspecția privilegiată de spiritualiști și de fenomenologi. În cadrul analizei termenului „experiență” se poate observa cum semantica atribuită acestui termen este polivalentă, așezată cu dificultate în interiorul unui context unitar. Ne întrebăm, atunci, ce însemnătate are în acest context moral? P. Valori propune câteva
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și luptă contra discriminărilor FASILD, a Direcțiilor departamentale pentru tineret și sport DDJS, a Direcțiilor pentru acțiuni sanitare și sociale DDASS etc.). Importante mijloace bănești au fost canalizate către obiectivele și acțiunile prioritare, identificate prin cercetare sociologică, iar statul a privilegiat principiul subsidiarității active, ca și punerea în act a unui "pilotaj strategic" (ce asocia numeroși actori). În sesiunea ordinară a Senatului Franței din 2005, a fost prezentat raportul de informare privind viitorul contractelor orașului, în care se analiza ce s-
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
este un laborator politic înseamnă a formula o propoziție situată istoric. La începutul secolului XX, atunci când orașul simboliza în Occident modernitatea și domnia individualismului, sociologii urbanului (Școala de la Chicago) îl considerau un laborator social. Orașul părea un obiect de studiu privilegiat pentru identificarea transformărilor liantului social în condițiile trecerii de la comunitate la societate, de la dezvoltarea agrară la dezvoltarea industrială. Învățămintele majore desprinse atunci au fost că dezorganizarea socială indusă de creșterea urbană prin afluxul masiv de migranți rurali și imigranți străini
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
formată din 20-25 de persoane cu responsabilități personalizate, decât ca membrii unei administrații. DATAR nu comportă nici un serviciu, și nu urmărește nici implantarea în provincie. Conștiință regională a ministerelor amenajării teritoriale, și nu un nou minister al amenajării teri-toriului169, DATAR privilegiază contactul cu prefecții regiunilor. Deși implicată în lupte politice cotidiene, la mâna unui cabinet ministerial care se ocupă cu elaborarea deciziilor tehnice sau politice, DATAR are un stil de acțiune mai apropiat de cel al Comisariatului general al Planului (dialogul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașul să aibă un contur și să se caracterizeze printr-o creștere fără limite a densității? Nu. Dimpotrivă, trebuie să salvăm ruralitatea, să dezvoltăm orașele mijlocii, să reorganizăm structura urbană: habitat, zone verzi și de petrecere a timpului liber, să privilegiem mijloacele de transport și de comunicare"203. Asimilarea extinderii urbane cu anarhia urbană apărea drept un abuz de limbaj, cu atât mai mult cu cât supraviețuirea civilizației urbane era asociată refuzului gigantismului urban. Guvernul promitea în anii 1970 să orienteze
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un medic, un statistician, un demograf... Am suferit prea mult din cauza separării înțelepciunii de putere pentru a nu dori acum colaborarea celor care determină ce este de dorit cu aceia care știu ce este posibil 227". A vorbi în numele Istoriei, privilegiind demersul moral al deciziei politice și măiestria unei retorici a principiilor și valorilor, constituia, până atunci, o aptitudine esențială în dezbaterea publică. Virtuozitatea de a trage lecții din istorie îngăduia unora să dea lecții altora. Atitudinea prospectivă pretindea acum, dimpotrivă
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
echipamente, și mai puțin în privința chestiunilor legate de doctrină, în materie de animație culturală, socioculturală sau urbană. "Din 1958 până în 1966 putem susține rezumă Michel Amiot că politica statului a constat în a pune accentul pe dotările tehnice, considerate mijloc privilegiat de a determina colaborarea asociațiilor cu scopuri diferite, dincolo de ideologiile desuete și periculoase"251. În același timp, legitimitatea dotărilor mai consta, în ochii urbaniștilor și ai aleșilor locali, în capacitatea lor de a genera în mod automat viață socială, la
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]