9,624 matches
-
sau Între aceștia și lider scad animozitățile, atitudinile fiind din ce În ce mai binevoitoare , pe măsură ce colaborarea prinde contur mai clar. Activitatea grupului este mai eficientă, pe fondul sentimentelor pozitive și a armoniei grupului. 4.Producția reprezintă stadiul afirmării la un nivel productiv al membrilor grupului. Acceptând relațiile grupului, membrii lucrează eficient și armonios Împreună, comunică deschis, liber, Își concentrează efortul pentru realizarea sarcinii. Satisfacția de a munci bine, concretizată În rezultate recunoscute și apreciate, sporește starea de confort psihic și acceptarea rolurilor
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
de instruire distribuit neuniform. - eterogene, formate din elevi ce posedă interese, capacități, rezultate școlare diferențiate și dispun de sarcini de instruire comune/ diferite. Din punct de vedere pedagogic, se recomandă echilibrarea celor două forme de instruire; grupul omogen este mai productiv, În timp ce grupul eterogen este mai adecvat integrării sociale a elevilor, mai creativ, iar cei slabi "profită" de pe urma celor buni. 2 După tipul de sarcină se pot constitui: - grupuri de lucru dirijat; - grupuri de dezbatere; - grupuri de cercetare; - grupuri
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
pronunță (nu diferit de Camil Petrescu) pentru autenticism; îl preocupă expresia directă, pulsul străzii, mișcarea în cotidian; o undă magnetică dinspre Caragiale al momentelor se simte, modificată liric, în bucureștenismele altui timp. René Char definea o dată poezia ca o "cunoaștere productivă a realului". Nostalgia certitudinii stimulează de la un pol la altul monologurile dumitresciene vizând complexele adevărului. "De mic copil, înainte de a face ceva mai bun, / înainte de a învăța să merg pe picioare, / cred că am început prin a căuta certitudini, certitudini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
percepția însumată a efectelor, de lumini și umbre, de un iluzionism durabil (nutrit de memoria copilăriei), de pulsiunile reveriei și cântului, poezia în totul fiind o sinteză de temporalitate, de relativism și absolut. Stare de așteptare, de veghe și tensiune productivă, în ea concretitudinea, misterul și inefabilul coabitează multiform în spiritul unor coduri particulare absconse. Egotismul Anei Blandiana își asumă sistematic maximum de umanitate; necontenita-i întoarcere în Eul propriu e totodată instalare în Eul universal; emoția trăirii pe coordonate ancestrale
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în doi, Ioanid Romanescu avea douăzeci și nouă de ani; aparținea promoției Nichita Stănescu-Marin Sorescu-Nicolae Labiș. Format în mediul cultural ieșean și rămas în cetatea "Junimii" și a "Vieții românești", s-a sustras totuși mitologiei locale. Precipitat, inflamabil, rebel, foarte productiv sub semnătura lui se aliniază peste douăzeci de volume, uneori câte două pe an! Solitudinea la care trimitea întâia-i culegere e a unui sceptic patetic; de o izbitoare forță interioară, romantic (la nivelul epocii) și expresionistic, frondeurul trece dezinvolt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
picioare (...) mă sui / Pe scara mea de noduri, în cer // Iar când mă uit în jos / în ude oglinzi / îmi strevăd slăbiciunile. / Dar și puterea: / Cine se măsoară cu mine, moare / (...) mă bate / vântul. / Însă nu mă îndoi". Vizualitatea, necontenit productivă, stă la originea reacțiilor ei intime. O natură tonică se lasă citită în diverse chei: "Soarele lărgește cerul". Moartea e "ca o stea morgană" părere deci! Pâraie ropotitoare "lasă să se-audă-n mine doar puterea vieții, verde"; "brazi bătrâni se uită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noilor penitenciare (unele prin schimbarea folosinței unor clădiri fără utilitate sau rechiziționate, altele fiind ridicate după un stas unic pentru întreaga țară). La care se mai adăugau și cei 12,09% din populație angajați în administrarea penitenciarelor. Însă, pentru că munca productivă aproape că a dispărut, foametea a devenit cronică și dacă n-ar fi venit regulat ajutoare de afară, lumea ar fi murit prin inaniție. (Ceea ce, după cum s-a putut vedea din stenogramele summit-ului, Marile Puteri nu considerau a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Un pedagog autentic nu-și încheie de altfel misiunea odată cu ieșirea la pensie. El rămâne un observator asiduu și un actant al spațiului social, chiar dacă trebuie să facă apel la alte mijloace. Profesorul Vasile Fetescu a descoperit un mijloc foarte productiv de a rămâne prezent, ca factor modelator, pe calea scrisului. În cărțile publicate de-a lungul ultimului deceniu, el a pus în valoare mai vechi „preocupări pedagogice", adăugând însă modalități noi de abordare a realului sub unghi educativ. Amintirile și-
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în condițiile organizării în rețea și operațiunilor de spin off din interior. Vechile teorii care insistau asupra "economiilor de scară" și cele de sorginte marxistă privind acumularea de capital sunt depășite. Rețelele de firme multinaționale controlează două treimi din capitalul productiv mondial. Majoritatea sunt extinse la nivel global cu scopul maximizării profitului. Apoi, timpul dintre inovația de laborator și difuzarea sa pe piață se reduce tot mai mult. Rețelele de afaceri pot chiar înlocui investițiile directe în străinătate. Întreprinderile cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
demonstrație în acest sens, U.R.S.S.-ul o alta, la o scară mult mai mare. În concluzie, reușita economică oferă și putere și securitate. 4.2.3. Costul puterii Situația costurilor pare încă un argument în favoarea susținerii paradigmei economice. Investiția productivă are un randament crescător, deoarece piețele, protejate de un context de pace, îi oferă perspective de expansiune. Dimpotrivă, investiția în putere militară are un randament descrescător. Superioritatea militară se cîștigă prin perfecționarea tehnicii, a organizării și concepției, toate trei avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a acționa ca actori în economia globală, folosind în principal levierul bugetar și cel monetar. Japonia, de pildă, a pus accentul pe utilizarea ofensivă a informației și a fost multă vreme sistemul economic cel mai performant, cu o deosebită capacitate productivă și cel mai redutabil în politica sa de cucerire a pieței mondiale. Fondîndu-și abordarea piețelor pe o veritabilă mașină de detectat, tratat și utilizat informația, Japonia a reușit să depășească contradicția occidentală între căutarea puterii unei națiuni și libertatea necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
economice mondiale. Dar care sunt rațiunile ce determină o întreprindere să se globalizeze ? Așa cum arată Gérard Lafay: "În anii 1970, multinaționalizarea întreprinderilor s-a extins și s-a diversificat. În țările în curs de dezvoltare mai ales, investițiile lor direct productive n-au mai fost dictate numai de accesul la resurse naturale sau la piețe protejate ci, tot mai mult, de posibilitatea de a beneficia de avantaje comparative macroeconomice. Pentru activitățile intens consumatoare de mînă de lucru mai ales, se înregistrează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
este într-adevăr un sistem mai complex, instabil, dinamic, este o combinație de persoane care creează valoare. Esențial este de găsit specialiștii necesari, inventivi, care să aducă profit întreprinderii prin expertiza de care dispun. Problema personalului curent al unei structuri productive care se relocalizează este mai puțin importantă, fiind vorba despre periferia sistemului. Într-o întreprindere-rețea nu mai este atît de necesară o direcție care decide tot și capacități de producție pasive; din contra, deciziile sunt răspîndite, descentralizate, în măsura în care fiecare nod
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
afectate ? În acest caz, ar fi vorba despre implicarea marilor baroni ai finanței mondiale, posibil și cu implicarea excepțională a d-lui Sarkozy și poate a altor eminențe. În ce ne privește, după ce am vîndut pe nimic mai toate capacitățile productive, resursele umane, materiale și băncile țării, acum a început supraîndatorarea noastră. Se pare că suntem destinați să fim doar o piață de consum și un poligon militar în jocul global al puterii. Nu avem capacitatea de a ne impune o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de drenare a revărsatelor respective de la nivelul articulației, folosind neteziri, fricțiuni, presiuni, asociate cu mobilizări articulare, precedate de aplicații calde locale (aer și apă caldă, parafină, infraroșii, ultrasunete). în artrite, periartrite (fenomene patologice acute) și artroze (când există modificări cronice, productive sau degenerative), masajul și automasajul sunt indicate ca tratament simptomatic și funcțional. El începe deasupra și dedesubtul articulației și, mai târziu, se aplică și pe articulația afectată, folosind procedee și tehnici ușoare de netezire, fricțiuni și presiuni vibrate, simple sau
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
noilor penitenciare (unele prin schimbarea folosinței unor clădiri fără utilitate sau rechiziționate, altele fiind ridicate după un stas unic pentru întreaga țară). La care se mai adăugau și cei 12,09% din populație angajați în administrarea penitenciarelor. Însă, pentru că munca productivă aproape că a dispărut, foametea a devenit cronică și dacă n-ar fi venit regulat ajutoare de afară, lumea ar fi murit prin inaniție. (Ceea ce, după cum s-a putut vedea din stenogramele summit-ului, Marile Puteri nu considerau a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
emfizemul pulmonar. Din cauza procesului inflamator ce obstruează bronhiile, ventilația pulmonară este afectată și apare dispneea. Procesul fiziopatologic este autointretinut și agravat în sensul că sechestrarea aerului în alveolele pulmonare duce la ruperea acestora agravând emfizemul pulmonar. Pacientul prezintă tuse cronică, productivă, respirație hârâitoare (wheezing). Sedentarismul agravează bronhopneumopatia cronică obstructivă în sensul că decondiționarea fizică necesita o ventilație crescută, care din cauza obstrucției căilor respiratorii duce la reținerea aerului și agravarea emfizemului. Afecțiunile cronice pulmonare care printr-o dispnee pronunțată provoacă obosirea mușchilor
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
constante în domeniul economic. S-a analizat creșterea productivității prin adăugarea sau reducerea unităților de factori utilizate. Mountifort Longfield și Johann Heinrich von Thunen au fost printre primii economiști care au analizat această relație dintre adăugarea de unități de factori productivi și randamentul obținut pe această cale. În general, s-a observat, adăugarea succesivă de noi unități de factori conduce la o creștere a rezultatelor, dar numai pînă la un punct critic, dincolo de care ele vor diminua treptat, pînă la a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de factori nu mai generează profit. De aici a fost extras un principiu conform căruia se poate determina contribuția fiecărei unități de factori pentru un preț dat al unui produs, presupunînd că prețul curent plătit pentru fiecare unitate de factor productiv tinde să se ajusteze la contribuția sa marginală adusă la producție, prezumată fiind o situație de echilibru al pieței. Aplicarea principiului marginalist la analiza procesului productiv pune accentul pe contribuția marginală, deci a ultimei unități de muncă și capital utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
dat al unui produs, presupunînd că prețul curent plătit pentru fiecare unitate de factor productiv tinde să se ajusteze la contribuția sa marginală adusă la producție, prezumată fiind o situație de echilibru al pieței. Aplicarea principiului marginalist la analiza procesului productiv pune accentul pe contribuția marginală, deci a ultimei unități de muncă și capital utilizate productiv. Această teorie își are rădăcinile în filosofia utilitaristă, reprezentată de Jeremy Bentham și alții, în calculul matematic al probabilităților și din observații asupra economiei reale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
tinde să se ajusteze la contribuția sa marginală adusă la producție, prezumată fiind o situație de echilibru al pieței. Aplicarea principiului marginalist la analiza procesului productiv pune accentul pe contribuția marginală, deci a ultimei unități de muncă și capital utilizate productiv. Această teorie își are rădăcinile în filosofia utilitaristă, reprezentată de Jeremy Bentham și alții, în calculul matematic al probabilităților și din observații asupra economiei reale. Formularea matematică a acestei idei îi poate fi atribuită lui Daniel Bernouilli (sec. al XVIII
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
piața concurențială, în procesul tranzacțiilor, potrivit evaluărilor individuale. În acest sens, rezultă că valoarea factorilor de producție este determinată în mod indirect, prin evaluări subiective. Această idee apare, dacă nu ne înșelăm, pentru prima dată la Say. Valoare fiecărui factor productiv apare ca fiind egală cu valoarea de utilizare alternativă cea mai importantă a factorului respectiv. Astfel, costurile de producție apar drept costuri de oportunitate, utilități sacri ficate. La acești autori, problema alocării resurselor rare apare în centrul gîndirii lor economice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de diferențele de repartiție, pentru ca ipotetica concurență perfectă să realizeze o repartiție optimă a bunurilor. Pentru a fi mai clar, Jevons vine cu explicații ulterioare preluate de la Ricardo, cum ar fi așa-numitele "prețuri reale" ca determinante ale valorii factorilor productivi sau a produselor. Lucrurile s-ar petrece în maniera următoare: costurile de producție determină oferta oferta determină gradul final de utilitate gradul final de utilitate determină valoarea. Jevons l-a continuat pe Ricardo și în problema repartiției, preluînd de la acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
economie ce constă într-un sistem matematic de ecuații simultane egale numeric cu numărul de necunoscute. Adaptarea modelului la nevoi se face cu ajutorul cîtorva ipoteze. Coeficienții de producție sunt presupuși a fi constanți, ceea ce înseamnă că cantitățile relative de servicii productive pe unitatea de produs, utilizate în procesul de producție, rămîn neschimbate. Toate întreprinderile unui sector de activitate se presupune că produc cu metode identice cantități egale de bunuri omogene. Elementul timp și problemele de localizare nu sunt luate în seamă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ale mîinii de lucru și cele ale resurselor naturale. Concurența perfectă implică faptul ca nici un producător sau comerciant să nu poată influența prețul în mod semnificativ, ca fiecare marfă să fie vîndută la un preț uniform, ca transferul oricărui factor productiv să nu fie însoțit de nici o fricțiune și ca toate să fie divizibile la infinit. O piață perfectă este una non discriminatorie, în care informațiile sunt imediat disponibile tuturor participanților. Deci individul ar fi cvasiomniscient, devenind o condiție a echilibrului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]