3,267 matches
-
fine" la artă, pentru care și-a sugrumat iubirea, renunțare care este un sacrificiu teribil, făcut însă odată pentru o femeie posedată "din tălpi și până-n creștet". Tristeța poetului e factice și erotica fanfaronă, și din totul se rețin unii psalmi, fără misticism adânc, care au totuși, prin rotația lor litanică, o remarcabilă suavitate verbală (amintind puțin umilitățile lui Péguy și ale lui Claudel): Pre Domnul lăudați-L, Câmpiile și munții Căci stăpânește cerul Și leagănul și groapa! Și visurile noastre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se poate reduce la un fapt individual, ci trebuie să apară pe planul unei noi calități morale sociale. Calitatea morală, scoasă cu precădere în relief în tabloul omului biblic care se convertește, este prevalent socială. E suficient să parcurgem unii psalmi, ca de exemplu Ps 15(14); 24(23); 34(33); 112(111). Și e suficient să amintim că în practica creștină a convertirii, de exemplu, justiția comutativă prevedea înapoierea a ceea ce s-a furat, și ca semn concret și vizibil
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Iași, 1995, 16-88; Al. Andriescu, Studii de filologie și istorie literară, Iași, 1997, 90-208; Vasile Arvinte, Normele limbii literare în Biblia de la București (1688), în Biblia 1688, I, îngr. Vasile Arvinte și Ioan Caproșu, Iași, 2001, I-CXLVI; Alexandru Andriescu, Psalmii în literatura română, în Monumenta Linguae Dacoromanorum, XI, Iași, 2003, 5-144. R.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
Vreau să stau aici». Apoi frații au acceptat să părăsească conventul, în timp ce domnul respectiv aștepta în prag; ei au ieșit doi câte doi, în procesiune, iar la urmă se afla un frate bătrân și slab, care purta în mână cartea psalmilor. Văzând simplitatea și umilința lor, acel domn, mișcat de inspirație divină, a izbucnit în plâns și le-a cerut imediat să-l ierte și să se reîntoarcă în convent, după cum au și făcut. Ulterior, el s-a purtat cu frații
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
toți o mare bădărănie... (p. 136). 22. Tatăl fratelui Elia era din Castel de’ Britti, din dieceza de Bologna, iar mama era din Assisi. Înainte de a deveni frate, se numea Bombarone; confecționa saltele și îi învăța pe copii să citească psalmii, iar asta se întâmpla la Assisi. După ce a intrat în Ordinul Fraților Minori, a luat numele de Elia și a fost de două ori ministru general. S-a bucurat de simpatia împăratului și a papei. Dar mai apoi, Domnul l-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
l-a ascultat, fiindcă Dumnezeu voia să-l lase să moară, așa cum s-a și întâmplat. Starea sănătății i s-a agravat atât de mult, încât Inocențiu al IV-lea nu mai știa să spună altceva decât acel verset al Psalmului: Mă apasă povara mâinii tale. Cu pedepse îl îndrepți pe cel vinovat (Ps 38,11-12). Această ultimă propoziție a repetat-o până când a murit; a fost lăsat să zacă pe paie, gol și părăsit de toți, așa cum e obiceiul pontifilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost de acord și prin cereri inoportune au obținut privilegiul de a renunța, atât în zilele festive cât și cele feriale, la sufragiile sfinților în cadrul rugăciunii laudelor și a vesperelor, la Miserere mei Deus din laudele din zilele feriale, la psalmii graduali în timpul Adventului Domnului, și să elimine litaniile. Fratelui Rizzerio, fratelui Maseu și ministrului care voia, cu permisiunea sa, să păstreze cărțile pe care le deținea, și novicelui care cerea să aibă cu acordul său psaltirea spre binele său spiritual
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Iacob s-a ridicat (cf. Gen 35,1-11) la porunca Domnului și, după ce a primit harul Duhului în cele șapte forme, fiind asistat de cele opt fericiri evanghelice, a urcat cele cincisprezece trepte ale virtuților, indicate în mod mistic în Psalmi, spre Betel, casa Domnului, pe care o pregătise pentru el. Și acolo, după ce a construit altarul inimii sale pentru Domnul, a oferit pe acesta aromele pioaselor sale rugăciuni, pe care îngerii aveau să le ducă în fața Domnului cu mâinile lor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din Ordin, se reîntorc în el, și să-i elimine în anumite cazuri, conform hotărârii capitulului vostru general, pe cei deja acceptați. 2. Deși sus-numita Regulă stabilește ca toți clericii să recite oficiul divin conform ritualului sfintei Biserici Romane, cu excepția psalmilor și de aceea pot să aibă breviare, totuși când participă la oficiul divin recitat în comun, nu sunt obligați să-l recite și personal; acesta este suficient pentru ei. 3. Deși în aceeași Regulă este interzis ca frații să primească
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
divinitatea lui Augustus și cu atât mai puțin e dispus să recunoască că împăratul a avut dreptate când l-a condamnat la relegare într-o regiune atât de aridă. Nu se poate face nici cea mai mică comparație între acest "psalm penitențial" al lui Ovidiu și "psalmii penitențiali" iudaici din Vechiul Testament: sinceritatea și profunzimea acestora din urmă față de banalitatea și falsitatea primului sunt prea evidente pentru a mai fi nevoie de o demonstrație. Atât începutul (I, I) cât și sfârșitul (III
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai puțin e dispus să recunoască că împăratul a avut dreptate când l-a condamnat la relegare într-o regiune atât de aridă. Nu se poate face nici cea mai mică comparație între acest "psalm penitențial" al lui Ovidiu și "psalmii penitențiali" iudaici din Vechiul Testament: sinceritatea și profunzimea acestora din urmă față de banalitatea și falsitatea primului sunt prea evidente pentru a mai fi nevoie de o demonstrație. Atât începutul (I, I) cât și sfârșitul (III, IX) celor trei cărți din Ponticele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost în acest domeniu marele inspirator al lui Carol cel Mare. În 789, Carol cel Mare promulgă celebra Exortație generală (Admonitio generalis), prin care ordonă deschiderea unei școli în fiecare episcopat și în fiecare mănăstire; aici trebuie să se predea psalmii, notele, cîntul, calculul și gramatica; mai tîrziu, Carol cel Mare îi încurajează pe episcopi să deschidă școli rurale. Această Renaștere a învățămîntului se sprijină desigur pe o renaștere a scrisului și a limbii latine. S-a spus că, pentru Carol
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
amintește vrednicia din care a căzut și gravitatea păcatului. Tonul, chiar dacă este reținut, devine declamatoriu. Din textul lucrării se poate recunoaște cu ușurință ideea de „comuniune a sfinților”. De asemenea, putem recunoaște în autorul ei, pe imnologul și animatorul cântării psalmilor în Biserică, la privegheri, Sfântul Niceta. Asemănarea de stil și tonul expunerii amintesc, fără îndoială, de lucrările Sfântului Niceta De diversis apellationibus și De psalmodiae bono. 8. De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea slujitorilor lui Dumnezeu) este o predică, care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din Biserică. În cele nouă capitole ale lucrării, autorul vorbește despre privegherea religioasă de noapte, introdusă de curând ca slujbă bisericească, vineri seara și sâmbătă seara. Terminând cuvântarea Despre priveghere..., Niceta anunță lucrarea următoare: „Dar despre evlavia imnelor și a psalmilor, cât sunt de plăcuți și de primiți de Dumnezeu, aș vorbi acum puțin, dacă o rațiune mai deosebită n-ar cere un alt volum; lucrul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu va fi arătat în cartea următoare”. 9. De psalmodiae bono (Despre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
la concluzia că Sfântul Niceta de Remesiana este autorul ei. Atât practica bisericească în Răsărit și Apus, cât și referințele unor Părinți și scriitori bisericești ca Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul Augustin și Ioan Casian privind oficierea privegherilor și cântarea psalmilor în comun în biserică, plasează lucrarea la sfârșitul secolului al IV-lea. Cele două cuvântări: De vigiliis servorum Dei și De psalmodiae bono au inspirat totdeauna și pretutindeni - prin sfaturile și ideile ce cuprind - atât cercurile monahale cât și pe
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a-i încreștina, ci el însuși, împreună cu ucenicii săi, a mers la ei, departe de liniștea scaunului său eparhial. În activitatea sa misionară, Niceta s-a folosit, cu mare succes, de cântarea bisericească în comun. Predica sa despre folosul cântării psalmilor este grăitoare în privința folosirii cântării în comun pentru aproprierea credincioșilor și comuniunea lor într-o singură laudă înălțată lui Dumnezeu. Vrednicul misionar din Remesiana cultiva cântarea în comun în Biserică într-o vreme în care și alți misionari precum Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
manuscrise și pe baza studiilor comparative, paternitatea lui Niceta și asupra următoarelor lucrări: De diversis appellationibus (Despre diferitele numiri ale Domnului nostru Iisus Hristos), De vigiliis servorum Dei (Despre privegherea robilor lui Dumnezeu), De psalmodiae bono (Despre folosul cântării de psalmi) și celebrul imn Te Deum laudamus (Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm). După conținut și după scopul cu care și-a elaborat Sfântul Niceta lucrările sale teologice, ele pot fi împărțite în două categorii: unele catehetice, prin care autorul a făcut
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
schimbare, Dumnezeu bun și drept, creatorul cerului și al pământului”. Sfântul Niceta precizează că în actul creației participă deopotrivă toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, folosind asemenea lui Tertulian, Sfântul Ambrozie și Sfântul Vasile cel Mare, ca temei scripturistic, Psalmul 33,6, care spune: „Prin Cuvântul Domnului s-au întemeiat cerurile, iar puterea lor, prin Duhul gurii Sale”. Acest verset arată nu numai acțiunea unită a Sfintei Treimi, ci constituie și o mărturisire cu privire la prezența celor trei Persoane într-o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Sfântul Grigorie de Nazianz. Pe Sfântul Niceta îl preocupă creșterea duhovnicească a credincioșilor săi și mai puțin dojana în sine, așa cum reiese din sfaturile și îndemnurile pe care acesta le dă cu privire la participarea la slujba privegherilor și la cântarea psalmilor în biserică. Sfântul Niceta are încredințarea că, venind frecvent la biserică și participând cu luare aminte la lecturile și cântările liturgice, credincioșii vor renunța singuri la exagerările în îmbrăcăminte și podoabe. El apreciază și laudă bărbatul și femeia care se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să rămâi în sfințenie. Dacă ești păcătos, cu atât mai mult silește-te, ca priveghind și rugându-te, să te curățești, strigând mereu cu umilință: «De cele nevăzute ale mele, curățește-mă, Doamne, și de vrăjmași apără pe robul tău» (Psalmul 18, 13, 14)”. Slujba privegherii leagă, prin vechimea și foloasele sale, pe creștinii care sunt în Biserică cu proorocii și sfinții, cu slujitorii Legii și ai Evangheliei, dar mai ales cu Mântuitorul Iisus Hristos, Care a învățat pe ucenici rostul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de vineri și sâmbătă seara, să păstreze buna ordine în biserică, adoptând o atitudine de evlavie și rugăciune. În viziunea Sfântului Niceta, credincioșii nu erau simpli spectatori în biserică, ci aveau o anumită funcție liturgică, dând răspunsurile la slujbe, cântând psalmi și și alte cântări liturgice. 2. Folosul cântării în comun la slujbele religioase din Biserică. Din cele mai vechi timpuri, muzica a constituit o podoabă a sufletului omenesc. Biserica a cultivat-o, la rândul ei, cu grijă, considerând-o a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
veacul al IV-lea, atât în Răsărit cât și în Apus, deci în spațiul ecumenic al Bisericii. Introducerea cântării în comun la slujbele bisericești a întâmpinat și unele opoziții. De aceea, Sfântul Niceta scria lucrarea sa Despre folosul cântării de psalmi, pentru a răspunde unor acuzații venite din Răsărit că practica psalmodierii și cântarea laudelor duhovnicești n-ar fi potrivite cu evlavia creștină nici cu spiritul învățăturii Sfântului Apostol Pavel, care scria efesenilor: „Vorbiți între voi în psalmi și în laude
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
folosul cântării de psalmi, pentru a răspunde unor acuzații venite din Răsărit că practica psalmodierii și cântarea laudelor duhovnicești n-ar fi potrivite cu evlavia creștină nici cu spiritul învățăturii Sfântului Apostol Pavel, care scria efesenilor: „Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimele voastre” (Efeseni 5, 19). Iubitor al cântării în Biserică, pe care o folosise cu succes în opera sa misionară, Niceta sesizează că adversarii cântării, sub pretextul unei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor duhovnicească, fixând și unele reguli pentru ca psalmodierea să-și atingă scopul misionar. Sfântul Niceta de Remesiana considera cântarea psalmilor un prinos de jertfă adusă lui Dumnezeu, ca să reverse asupra credincioșilor „toată darea cea bună și tot
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor duhovnicească, fixând și unele reguli pentru ca psalmodierea să-și atingă scopul misionar. Sfântul Niceta de Remesiana considera cântarea psalmilor un prinos de jertfă adusă lui Dumnezeu, ca să reverse asupra credincioșilor „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”. Jertfele Vechiului Testament au avut rolul lor, până la venirea Mântuitorului, când „litera” legii a fost înlocuită cu „duhul” legii. În
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]