3,487 matches
-
nu mi-ar mai fi plăcut de ea pînă acum! Însă dacă nu lasă acest sentiment să existe, să se intensifice și să încălzească sufletul, gheața se extinde și acoperă sclipirile solare... După cum am spus, ne pîndește un soi de răceală, un îngheț planetar... ai văzut gerurile astea și vremea? Nici soarele nu are cum să schimbe iarna... deși ar trebui. Ghețarii nu sînt veșnici, deși ghețurile polare ar părea astfel... nici soarele nu e veșnic, de altfel... totul în această
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de transformare... mereu altfel, mereu la fel... Chiar și noi, chiar și ceea ce simțim, ceea ce devenim sau sîntem în stare să aducem în această lume, totul este asemenea soarelui care pare infinit de luminos sau ghețarilor care rămîn încremeniți în răceala lor din vremuri inimaginabile... ceea ce sîntem depinde de ceea ce simțim, iar înghețul care pîndește în viitor, furtunile de zăpadă, viscolul tăios, noaptea rece a iernii, toate acestea pot fi efecte permanente ale unui exterior sau reflectări ale interiorului... Adică de ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
răcire generală, în toate felurile și pe toate planurile? Ar ajunge întreg pămîntul să fie învelit în gheață, la fel ca sufletele multora din locuitorii săi? Ce poate să încerce soarele să schimbe în fața unui frig întunecat, dacă alegerea aduce răceala pustiului? Soarele trebuie să încerce să aducă mai multă căldură, aceasta e misiunea sa de a fi. Acolo unde este soare este încă ceva în plus. Iubirea ar trebui să fie un fel de primăvară luminoasă, energia vieții ce ar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sau imposibilului... prezența ei care îmi dă încredere este un miracol... Am văzut la ea primăvara... * Aș fi vrut să-i schimb numele lui macky în Angela. Doar pentru că mi-am dat seama că dincolo de insensibilitatea ei aparentă, dincolo de indiferență, răceală și rezervă, ea poate chiar să simtă, să fie fragilă și vulnerabilă, să sufere și să se teamă. Mi-am dat seama de asta, în nenumăratele dăți în care eu însumi am suferit lîngă ea din cauză că nu pot să mă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vreau... poate aceste lucruri îi sînt necunoscute total. Și atunci de ce s-o cheme Angela?... Ar fi trebuit să însemn ceva pentru ea, dar ea nu e în stare de asemenea sentimente... dacă în viața ei există numai orgoliu, rezervă, răceală, distanță, cinism, lașitate, comoditate... atunci nu merită să o consider importantă și nu are rost să mai încerc să găsesc ceva la această persoană. Iubirea ei e doar o impresie, o aparență și o efemeritate... Adică nu e. Atunci, de ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
primăvara asta chiar dacă afară e încă frig... Apare aici, printre rînduri... printre gînduri. Printre noi. Ia uite... * De ce nu le convine la oameni să îți pese de ceva sau altceva? De ce te preferă atunci cînd ești adaptabil la distanță și răceală, cînd ești împietrit - ca și ei -, cînd ești intolerant - ca și ei -, predispus la bîrfe - ca și ei - cînd ești gata să tratezi totul cu indiferență ca și ei , cînd nu te îndrăgostești și preferi distanța - ca și ei , cînd
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
aceste ființe pot fi atît de inconștiente încît să nu simtă că dacă mimează, dacă dau impresia că există interes, că este iubire și sens vor provoca speranțe fără rost? Chiar nu-și dau seama că aduc suferință dacă arată răceală și nepăsare? Chiar nu pot sesiza aceste subtilități afective ale faptului de a fi? Chiar ea nu-și dă seama că mă întoarce pe dos să o văd că ia de mînă pe un altul și pleacă împreună, lăsîndu-mă de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Are picioarele cam groase, fundul cam mare, sînii lăsați și fața cu riduri. În memorie, ce etalon de comparație era Dana! Lumea a început să vorbească și Gelu suporta tot mai greu să stea departe de Dana în weekend-uri. Răceala pe față manifestată față de soție o făcea pe aceasta să devină irascibilă. Dana, din ce în ce mai prinsă în acest joc incomod, îl asigura pe Ionel că preferințele sale au rămas aceleași dintotdeauna, că Gelu era doar materialul didactic pe care exersa. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fă dușuri reci, iubito, cînd vorba ceea... Peste puțin timp sînt liber, ăla pe care l-am bătut n-a dat ortul popii și intru numai la "tîlhărie". Cum să facă dușuri reci Rodica dacă era așa de sensibilă la răceală și una, două, făcea gîlci? În afară de acest inconvenient se poate oare vedea urma păsării prin aer și a peștelui prin apă? Colac peste pupăză, Parșivu a degușat tot ce avea în tășulca lui de pelican, acum era la ananghie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de vedere mental ca să ia această decizie? Nu sunt sigur ce credeam că ar fi trebuit să facă Randle, dar atitudinea ei mi se părea distantă și greșită. Întreaga poveste îmi părea... nu, nu sinistră, ci mai degrabă de o răceală academică. Sau poate că-mi doream doar ca lucrurile să stea altfel și să am pe cineva care să-mi poarte de grijă cât timp încercam să mă împac cu situația. Pentru moment, cel puțin, eram pe cont propriu. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când în când se aude foșnetul vântului printre frunze și clipocitul unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței pe când lichidul își găsește făgașe pe pielea ta, se acumulează în picături de-o greutate precisă, apoi cade, fiecare strop dispărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea. Am încuviințat încet din cap - Știu - dar n-am reușit să-mi conving și ochii să aprobe. Preț de o clipă, ca umbra unui nor alunecând în goană peste pământ, căldura de pe fața lui Scout dispăru, se transformă în răceală, nu o răceală nemiloasă, ci una care aducea mai degrabă cu vaga tristețe a litoralului iarna. — Așa-i. Sări în picioare, punând capăt momentului. — Mergem în Manchester și mergem sub pământ. Trebuie să împachetăm toate astea și să fim pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încet din cap - Știu - dar n-am reușit să-mi conving și ochii să aprobe. Preț de o clipă, ca umbra unui nor alunecând în goană peste pământ, căldura de pe fața lui Scout dispăru, se transformă în răceală, nu o răceală nemiloasă, ci una care aducea mai degrabă cu vaga tristețe a litoralului iarna. — Așa-i. Sări în picioare, punând capăt momentului. — Mergem în Manchester și mergem sub pământ. Trebuie să împachetăm toate astea și să fim pe drum într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă puteau feri ce cel care eram, de ceea ce lucrurile erau. Durerosul adevăr era că tot acel moment de repaus era un accident. — Continuă, spuse Scout, și mi s-a părut că surprind ceva asemănător la ea, din nou acea răceală, umbra de peste câmpie. — Știu, am zis, nu făceam decât să mă distrez prefăcându-mă că sunt o persoană normală. Încuviință încet, ferindu-și privirea și uitându-se la vâlvătaie și la umbre. Nu mai aveam de ales. — Bine, atunci. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am desenat traseul pe hartă ca să-l vadă și Scout... Cred că ne aflăm în „a“. — Foarte bine, zâmbi ea. Vezi? Știam eu că poți. Un acces de plâns și jumătate de oră de tăcere fuseseră suficiente să-i înlăture răceala din priviri. Cu excepția unei ușoare neliniști, care putea fi foarte bine doar o impresie a mea, Scout își revenise complet. Pe deasupra, Ian era înapoi în cușca lui, morocănos ca și înainte, iar eu tocmai trecusem examenul de aptitudini la cititul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
altă parte, întorcându-se spre masa cu lumânări. — N-ar fi trebuit să-ți spun ce ți-am spus despre Scout. Orice ar fi între voi trebuie să rămână între voi. Nu era treaba mea să spun lucrurile alea. O răceală curgându-mi pe sub piele, ca și când cineva mi-ar fi turnat apă în sânge. — Dar ai avut dreptate. Se folosea de mine. — Știu, spuse Fidorous. Dar e-o fată care a străbătut un drum lung de unde a pornit și de la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șiroindu-i din haine. După un moment, m-am rostogolit pe spate și m-am trezit iutându-mă direct la Scout. Lumea deveni atunci limpede și clară - plămânii mei absorbind aerul și umflându-mi-se sub coaste, apa picurând și curgând, răceala și căldura bălții de apă de mare de sub mine, cerul senin și luminos. Părul lui Scout căzându-i de-o parte și alta a feței, astfel că vârfurile șuvițelor i se întâlneau deasupra bărbiei, chipul ei palid, ascuns în spatele acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că e un caz unic. Nici pomeneală de așa ceva: toate cazurile se repetă. Nu-ți cer altceva decît să-mi răspunzi la anumite Întrebări. Restul, ne privește. Și-acum, spune-mi: cînd ai Început să observi ceva suspect... o anumită răceală În purtarea soției. — Nu sînt Însurat, protestă Rowe. Domnul Rennit Îi aruncă o privire scîrbită - nu-i plăcea să fie contrazis. Desfacerea logodnei cumva? urmă el. I-ai trimis vreo scrisoare? — Nu e vorba nici de așa ceva. — Șantaj? — Da’ de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș pe pereți. O carte de matematică era deschisă pe birou. „Ce-i asta? Întrebă ea. — Ecuații diferențiale”, răspunse el cu răceală. Janine Își pusese În gând să discute despre viața lui, să-l invite la ea În vacanță; era clar, nu se putea. Se mulțumi să-i anunțe viitoarea vizită a fratelui său; el consimți. Trecuse aproape o oră, tăcerile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
integreze ecuații Lagrange, funcții de undă, descompuneri spectrale, operatori Hermite; viața lui, de-acum Înainte, avea să curgă În acest univers. Încrucișându-și brațele pe piept, lipindu-le de trup, nu reușea totuși să alunge o impresie de tristețe, de răceală interioară. Walcott Îi oferi o cafea de la distribuitorul automat. Pe ferestre se vedeau pantele verzi ce coborau În apele Întunecate ale lacului Loug Corrib. Coborând spre Rosscahill, o luară de-a lungul unei pajiști În pantă lină unde păștea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o atitudine umoristică practic până la capăt; dar În fond viața Îți sfâșie inima. Oricât curaj, oricât sânge rece și oricât umor poți avea Într-o viață, Întotdeauna sfârșești cu inima sfâșiată. Atunci nu mai râzi. Până la urmă, rămân doar singurătatea, răceala și tăcerea. Până la urmă, rămâne doar moartea. Porni ștergătoarele, porni iarăși motorul. — Mulți sunt catolici, aici, mai zise el. Dar lucrurile se schimbă. Irlanda se modernizează. Mai multe Întreprinderi cu tehnologie de vârf s-au instalat aici profitând de reducerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu părea să mai meargă cum trebuia, doar oamenii rămăseseră funcționali, Într-un mod caracteristic angrenajelor de tot felul. O teamă nelămurită luase locul tuturor stărilor și sentimentelor, transmițându-se de la grup la grup, ca un zvon sau ca o răceală, astfel Încât, ca și cum ar fi existat o lungime de undă unică prin care acea omenire putea fi teleghidată, toți se Îndreptau - cu capetele rotindu-se Întrebător spre cei Întâlniți pe drum, renunțând Însă să Întrebe ceva pentru că știau că vor primi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]