301,101 matches
-
un sfert de secol de la editarea Ideologiei artei, mai exact după douăzeci și opt de ani, Hans Mattis-Teutsch revine cu un nou text teoretic, și anume cu Reflecțiuni asupra creației artiștilor plastici în epoca socialistă sau, mai pe scurt, cu Realismul constructiv. Rămas în manuscris pînă astăzi,cel puțin în ceea ce privește traducerea sa în limba română, pentru că în limba maghiară el a apărut deja, acest text a fost cercetat parțial de Mircea Deac în cartea sa Mattis Teutsch și realismul constructiv, Editura Dacia, Cluj-Napoca
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
lăsând o imagine unitară asupra acestui cinematograf minimalist, dar de o mare forță și cu un estetism rafinat. Ba chiar s-au bucurat de o incontestabilă popularitate, danezul Reconstruction (regia Christoffer Boe, film premiat cu Camera D"Or la Cannes) rămânând pentru multă vreme în topul preferințelor publicului. Filmele norvegiene Povestiri din bucătărie (regia Bent Hamer, poveste depre absurd și însingurare) și Body (regia Morten Tyldum, o comedie ușurică) s-au bucurat la rândul lor de o primire călduroasă la Cluj
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
contribui substanțial la realizarea unei fotografii, chiar artistice, comenta "vârstnicul". Și nu trebuie neapărat să fie una color... Dacă celebrii fotografi ai scriitorilor, Blendea și Cucu, n-ar fi ținut seama măcar de câteva criterii din acestea, ce-ar fi rămas din ce-știu-câtele lor fotografii care se constituie în istoria ilustrată a literaturii noastre de după 1944, mai ales, dar nu numai ? Sau: cum ar fi apărut filmat în direct acel tânăr invitat, dacă operatorii din seara respectivă ar fi gândit și
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
se așează altfel, mai just, normalitatea se transformă într-o condiție în care ar trebui să mă mișc mereu. Contează foarte mult să vezi ce trebuie! Cred că am văzut ce trebuia la ediția asta. SPECTACOLE DE AUTOR. Cu asta rămîn. Cu spectacolul lui Silviu Purcărete, Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului, adică A douăsprezecea noapte pus în scenă la Teatrul Național din Craiova, un spectacol melancolic, cald, sentimental, doldora de amintiri, despre care am scris cu o enormă plăcere
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
a fost conștient de asta! Totul i s-a părut normal, ani și ani la rînd, munca ei, gesturile ei, tăcerea ei, modul în care i-a fost slugă. Povestea lui se amestecă cu altele, tragedia lui cu altele, nucleul rămîne același: tema morții. În spatele unui limbaj ce aduce cu teatrul de păpuși, pentru copii, se află candoare, o mică bijuterie actoricească, susținută cu emoție și rigoare de trupă. Recviem este un spectacol-poem, construit de regizorul și dramaturgul Hanoch Levin plecînd
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
Mircea Mihăieș Numai la Televiziune? Dar la Radio? Dar în sistemul cultural? Dar în universități? Oare în poziții de conducere nu erau acolo tot securiștii și turnătorii? Și numai la centru? Cum rămâne cu șerpăraia din provincie? Dar cu directorii de școli, spitale, cooperative meșteșugărești? Cu șefii de sindicate? Ideea "Evenimentului zilei" de a publica documentele privitoare la turnătorii și securiștii din televiziune e salutară și trebuie dusă cât mai departe, oricâte contre
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
în oițe blânde, fără glas, tocmai bune de împins în strunga îngustă construită pentru vremile de aur ale Europei. Dar până atunci să nu ne mirăm că modelul propus de acești oameni e tot cenușiul și că legea de aur rămâne tăcerea. Aceiași și aceiași mutanți redactează buletinele informative de la radioul și televiziunea națională, aceiași zvonagii-răspândaci-manipulatori dau tonul discuțiilor și vieților noastre. A trebuit să treacă cincisprezece ani pentru a vedea, limpede ca lumina zilei, că românii nu vor, în libertate
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
și uitare, în care cineastul vrea să fie "mai profund decît filozoful"... Godard are 73 de ani, pe care îi poartă cu sprinteneală și indiferență; fumează în neștire, începînd cu ora nouă dimineața, și se poartă ca și cînd a rămas ceea ce a fost mereu: un nonconfomist, un artist liber, un om care, cu vocea lui slabă, cu tonul lui ușor cîntat, monocord, cu frazele lui lăsate în suspensie, spune ce-i trece prin cap, oricît de incomod sau de provocator
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
intermitenților, pentru că nu stăpînește subiectul " Godard fiind cetățean elvețian (născut la Paris), depinzînd deci de sistemul elvețian, care e "foarte diferit". Godard își plătește impozitele în Elveția, dar domiciliază în Franța; "am balansat întotdeauna între Franța și Elveția". Jean-Luc Godard rămîne, printre altele, ceea ce a (mai) fost: un critic. Care foarfecă fără menajamente pe oricine. Cinema-ul lui Kusturica nu-i place. Chiar și filmul american de autor i se pare neinteresant. Gus van Sant, premiantul cu Palme d"Or de
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
de convulsii, plină de impurități. Astfel el ia apărarea intelectualilor, în speță a scriitorilor, victime constante ale unui politicianism semidoct, ale unui arivism pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui neam. Ei sînt reprezentanții celei mai avansate credinți și din ținuta lor trebuie să se desprindă idealitatea unui popor. Ei sînt apostoli, nu vameși. Ei
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
1800. Dar interesant că după 1848 încolo s-au pasionat pentru politică. De pildă, străbunicul meu și cu frații lui au fugit la Paris în 1848, și probabil că de acolo, nu probabil, chiar sigur, că de acolo ne-a rămas ortografia numelui nițel bizară pentru români, cu DJ în loc de G, fiindcă la noi nu exista încă alfabetul latinesc. Deci numele se scria cu o literă din alfabetul chirilic, care există, e ca o furcă. Dar cînd au căpătat un pașaport
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
1914, între "14 și "16. Și pe urmă, la război, era în Direcțiunea armamentului. Și a murit de gripă spaniolă în 1918, la spartul tîrgului. A murit chiar în ziua în care s-a semnat armistițiul. Și noi deci am rămas orfani de copii. Dar ce voiam să spun este că în momentul în care se căsătorește taică-meu cu mama, sau mama cu taică-meu, exista un fel de deosebire socială între cele două familii : Djuvăreștii erau o familie care
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
care a fost de mai multe ori ministru. Și deci e o casă clădită de Ionaș și de sora lui, care era măritată Ghica. Fiindcă Ionaș nu a avut copii legitimi și deci s-a înțeles cu soră-sa, a rămas casa" De aceea se spune acuma Casa Ghica, dar de fapt e o casă Grădișteanu. - Dar dumneavoastră ați copilărit în București, nu ? - Am copilărit în București, dar nu mai aveam nici o proprietate. Ce a avut mama, a moștenit numai o
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
faptul că noi, generația mea vreau să spun, și generația dinainte de mine, dacă plecam în străinătate ca să facem studii, n-a fost niciodată ca să ne stabilim în străinătate. Dar niciodată! Nici vorbă! Nu găsiți un caz la mie să fi rămas în străinătate românul care pleca la studii ! Deci eu în tinerețea mea, niciodată, chiar cînd am făcut liceul, sau Universitatea, în Franța, petreceam totdeauna 3-4 luni la țară, în România, ori contactul era permanent, era un provizorat această...Iar în
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
cinstit ! Dar nici un moment nu m-am gîndit să mă stabilesc în străinătate ! Păi, dovadă, știți că eu m-am naturalizat francez în 1989 ! Am stat din "47 în "89 cu un pașaport de refugiat.Nici gînd nu era să rămîn în străinătate. La un moment dat am cam pierdut speranța, văzînd ce se întîmplă, că se permanentizează această Europă comunistă de dincolo de Cortina de Fier, dar n-am pierdut complet speranța niciodată. Niciodată. Și de îndată ce s-a putut, am venit
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
am aflat acum cîteva luni, cînd mi s-au făcut tot felul de anchete de sănătate, că mai am urme de tutun în plămîni și fără să fiu un fumător din ăla care fumează două pachete pe zi, nu. Au rămas urme. Asta o spun pentru tineri, ca să știe. - Care este culoarea dvs. preferată? - Eu cred că galbenul. Galbenul care are ca simbol gelozia, cu toate că eu nu sînt gelos. Dar îmi place galbenul fiindcă e o culoare veselă. Albastrul e trist
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
LA MUL}I ANI! Iar comentatorului său îi recomandă Tavegyl, foarte bun contra alergiilor. Televiziune și politică Duminică dimineața, zi de alegeri. Deschidem televizorul. O comentatoare entuziastă dă vești electorale de la Constanța: "Primii care au votat sunt deținuții și politicienii". Rămîi visător: să fie o laudă la adresa celor mai harnici cetățeni ai țării, să fie o pură întîmplare, să fie o legătură ascunsă care ni se va dezvălui mai tîrziu? Și pentru că am intrat în teritoriul politicii îi anunțăm pe cititori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
caut:/ Părinte, -orînduie-mi cărarea!// în pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta-nțeleaptă,/ în veci spre cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care, după cum spunea G. Călinescu, reprezentînd o "jale nemotivată de popor străvechi, îmbătrînit", "ajuns la bocetul ritual
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
cu veleități de compozitor. Scorțescu își începe cariera diplomatică în 1920, evoluând de la posturi modeste la Istanbul, Atena, Ankara, Riga, Praga, Berna, până la acela de ministru plenipotențiar în 1944 în Italia, unde se va căsători cu o italiancă și va rămâne în exil, aproape pierzându-i-se urma, fără a se mai integra în viața culturală a exilului. Cugler își începe cariera de diplomat în 1927, trecând pe la Berna, Oslo și Stockholm, unde se căsătorește cu o suedeză, împreună cu care se
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
în Antologia literaturii române de avangardă (1969), apărută pe când scriitorul român din Peru mai trăia. Restrânsa operă a lui Grigore Cugler e un detaliu interesant în perimetrul avangardei. Nu aș vrea să-i exagerez rolul, cu totul modest. Grigore Cugler rămâne un scriitor minor, în ciuda acestei spectaculoase recuperări. Dar - mă întreb retoric - care dintre avangardiști nu e scriitor minor? Sunt curiozități estetice, dar nu mari valori. Disprețul sistematic față de marea literatură poate da altceva decât o literatură ...mică? Exercită atracția stârnită
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
un pic îngrozit și-i dau dreptate lui Marino să fi fost șocat. M.C.: Uite ce se întîmplă, fiecare dintre noi are anumite întîlniri, anumite revelații care se pot produce aproape întîmplător, și eu cred că noi trebuie să le rămînem recunoscători celor cărora le datorăm aceste revelații, aceste ajutoare, aceste deschideri, nu? Deși poate că aceste personaje au fost, să zicem, negative în altă perioadă. Pentru noi, au fost însă pozitive. N. M.: Alt exemplu. Tudor Vianu, în biroul căruia
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
puțin timp în urmă, prin expoziția de la Bistrița prin care, în mod evident, el revine la tensiunea cromatică și compozițională din tinerețe, la aceea care se găsea evident într-un orizont expresionist. Cu toată libertatea gîndirii și a limbajului, artistul rămîne un contemplativ și un decantor al lumii. El consacră și celebrează fără să denunțe și se luptă exclusiv cu propriile sale limite. Această continuitate activă, dinamică, aceea care dă stabilitate pe termen lung unei construcții simbolice, și nu numai, așază
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
ci, mai degrabă, o nouă lectură făcută azi. Pentru că nu se urmărește forțat și cu orice preț actualizarea, ci se ajunge acolo firesc, prin ritmurile, contextul și presiunile la care mintea, trupul și sufletul cititorului de azi este supus. Neputînd rămîne indiferent, pe creator îl arde și îl costă prezentul fierbinte. Relațiile umane sînt, pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de crimă, de neputințe, de dreptate și nedreptate. Cred că ceea ce diferă este doar ritmul în
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
devin protagoniști doar prin faptele și tensiunea relațiilor care îi leagă. Nu cred că am văzut-o pe Mariana Presecan, una dintre cele mai importante actrițe de la Oradea, într-o asemenea evoluție scenică! Electra ei are un fior ce-ți rămîne imprimat pe retină și în epidermă. Energia unui actor atît de special cum este Marian Râlea, acompaniatorul lui Mihai Măniuțiu de ceva vreme în mai toate montările � să nu uităm Iov-ul lor - este recognoscibilă nu doar în personajul său
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
de artificialitate și convenționalism. Moartea soției într-un accident tragic, în timp ce el se afla în străinătate, îi răstoarnă radical existența. Yoel se retrage din Serviciile Secrete, rezistă cu obstinație la toate încercările acestora de a-l readuce în slujbă și rămîne singur între trei femei: mama, soacra și fiica lui adolescentă. în această ambianță de feminitate oarecum conflictuală, Yoel se concentrează pe înțelegerea, pe cunoașterea postumă a soției sale: încearcă să o reconstituie din amintiri, din gînduri tardive, să-i descifreze
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]