3,561 matches
-
șase luni, pozițiile rusești de la Kursk fuseseră întărite puternic cu tunuri antitanc, șanțuri antitanc, mine antipersonal și antitanc , rețele de sârmă ghimpată, tranșee, cazemate, artilerie și mortiere. Dacă o ultimă ofensivă a blitzkriegului putea fi efectuată cu succes pe frontul răsăritean, atunci presiunea sovietică ar fi scăzut iar eforturile germanilor se puteau întoarce împotriva amenințărilor aliaților de pe frontul de vest. Înaintarea avea să fie executată din punga de la Orel spre nordul arcului de la Kursk și dinspre Belgorod spre sud. Amândouă flancurile
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
și jumătate din zona agricolă pe care Germania dorise s-o exploateze atunci când a invadat Uniunea Sovietică. În acest moment, Hitler era de acord cu o retragere generală pe linia Niprului, de-a lungul căruia trebuia sa fie Ostwall (Zidul Răsăritean), o linie de apărare similară fortificațiilor de la frontiera occidentală a Germaniei - Westwall (Zidul Vestic). Necazul era că Ostwall nu fusese construit încă, iar în vreme ce "Grupul de Armate Sud" evacuase estul Ucrainei și începuse retragerea peste Nipru în septembrie, unitățile sovietice
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
germani cu 9:1 la trupe, 10:1 la artilerie și 10:1 la tancuri și artilerie autopropulsată. După patru zile, Armata Roșie a rupt frontul și a avansat 30 - 40 de kilometri pe zi, cucerind statele Baltice, Danzig, Prusia Răsăriteană, Poznan, stabilind linia frontului la 60 de kilometri est de Berlin, pe râul Oder. Pe 25 ianuarie 1945, Hitler a redenumit trei grupuri de armate. Grupul de Armate Nord a devenit Grupul de Armate Curlanda; Grupul de Armate Centru a
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Curlanda; Grupul de Armate Centru a devenit Grupul de Armate Nord și Grupul de Armate A a devenit Grupul de Armate Centru. Noul Grup de Armate Nord a fost împins într-o pungă și mai mică în jurul Königsberg, în Prusia Răsăriteană. Un contraatac al proaspătului creat Grup de Armate Vistula, sub comanda lui Heinrich Himmler, a eșuat pe 2 februarie, iar sovieticii au intrat în Pomerania și au cucerit malul drept al râului Oder. În sud, trei încercări de despresurare a
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
lansatoare de rachete Katiușa montate pe camioane, (poreclite Orgile lui Stalin), și 95.383 de vehicule, multe de fabricație americană. Tot ce mai aveau de făcut sovieticii, era să lanseze o ofensivă pentru a cuceri ceea ce avea să devină Germania Răsăriteană. Ofensiva sovietică avea două obiective. Datorită neîncrederii lui Stalin în intențiile aliaților occidentali de a preda teritoriile cucerite de ei pentru a fi încorporate în zona de ocupație sovietică, ofensiva era gândită pe un front larg și trebuia să avanseze
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
două sarcini erau complementare, deoarece cucerirea rapidă a zonei nu era posibilă decât dacă era cucerit Berlinul. Altă cauză era aceea că în Berlin se aflau prăzi importante, printre care programul nuclear german și Hitler însuși. Ofensiva pentru cucerirea Germaniei Răsăritene și a Berlinului a început pe 16 aprilie cu un asalt asupra liniilor germane de pe râurile Oder și Neisse. După câteva zile de lupte grele, "FB1" și "FU1" au rupt frontul german în mai multe puncte și au năvălit în
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
i (numiți în România și macedoromâni, armâni, macedoneni latini, macedono-vlahi sau, mai popular, machedoni) sunt o ramură a latinității răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni. În Grecia, în mediul academic sunt considerați pe nedrept greci antici latinizați și deci parte a poporului elin. Numărul lor este greu de estimat, fiindcă există numeroase căsătorii mixte și fiindcă mulți aromâni nu mai
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
meglenoromână și istroromână. Alți lingviști o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân și istroromân. Matilda Caragiu Marioțeanu, academician de origine aromână, crede că aromâna este un dialect al protoromânei, adică al moștenirii comune latine răsăritene și nu al limbii dacoromâne și de asemenea ca cele doua limbi romanice din nord și din sud, sunt limbi funcționale și trebuie tratate ca atare. În prezent sunt recunoscuți oficial ca minoritate, în Macedonia. Ziua de 23 mai este
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri care, considerate cândva ca având nuanță de superstiție, cu timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate și dorea unirea cu ele. Inima lui mare a fost întristată de atacurile josnice asupra evreilor, și a repetat mereu lumii că a fi antisemitic înseamnă a fi necreștin. Pius a avut multe necazuri. S-a întristat pentru suferințele
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
atâtea ori. Sunt atestate reconstrucții din timpul împăraților Constantin cel Mare și Justinian din secolele IV-VI p. Chr. Din a doua jumătate a secolului al VII-lea, după așezarea bulgarilor la sud de Dunăre se întrerup contactele cu lumea răsăriteană. Abia în secolul al X-lea bizantinii revin la Dunăre și reconstruiesc vechile fortificații, între care și pe cea de la Carsium. Este posibil ca în secolul al XIII-lea așezarea să fi fost sub administrație genoveză. În secolul al XIV
Hârșova () [Corola-website/Science/297071_a_298400]
-
existau și alte popoare pe teritoriul nordului Italiei moderne, ca lepontii care locuiau la poalele sudice ale Alpilor italieni, în Raetia. Galii sub comanda lui Brennus au ocupat Roma în anul 390 î.Hr. În lumea egeeană, o migrațiune a galilor răsăriteni a apărut în Tracia, la nordul Greciei, în 281 î.Hr. Un alt căpitan numit Brennus, în fruntea unei armate largi, a renunțat să distrugă Templul lui Apollo din Delfi doar în ultimul minut, văzând, conform legendei, o amenințare în formă
Galia () [Corola-website/Science/297135_a_298464]
-
devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus în anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773. În Grecia acest calendar a fost adoptat în 1924. Această măsură nu a fost adoptată și de bisericile ortodoxe răsăritene. În loc de aceasta, în mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit care tăia 13 zile ale acelui an și adopta o nouă regulă pentru anii bisecți care făcea ca să nu fie nici o diferență între cele două calendare până în anul
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
Serbia, Ierusalim și câțiva episcopi din Grecia nu au acceptat calendarul iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian - 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100. Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe, (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă și armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare. Toate bisericile răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian. Republica China a adoptat în
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
pe data de 25 decembrie a calendarului iulian - 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100. Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe, (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă și armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare. Toate bisericile răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian. Republica China a adoptat în mod formal calendarul gregorian la proclamarea sa din 1 ianuarie 1912 dar, în curând, țara s-a prăbușit într-o epocă
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
din timpurile Imperiului Roman până în anul 1582, când Papa Grigore al XIII-lea a promulgat calendarul gregorian, care a fost în scurtă vreme adoptat de majoritatea țărilor catolice. Țările protestante l-au adoptat ceva mai târziu, iar țările din Europa Răsăriteană l-au adoptat mult mai târziu, unele la începutul secolului al XX-lea. Rusia a folosit calendarul iulian până după Revoluția rusă, de aceea Revoluția din Octombrie a izbucnit în noiembrie, conform calendarului gregorian. În Rusia, calendarul iulian a suferit
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
moment de la care se numără anii nașterea lui Hristos, în plus tot atunci adoptându-se și convenția prin care anul începe pe 1 ianuarie, și nu la 1 septembrie, așa cum era cazul în vechiul calendar bizantin. Deși țările din Europa Răsăriteană au adoptat calendarul gregorian până în 1923, bisericile lor naționale ortodoxe folosesc în continuare calendarul iulian. La Conferința interortodoxă de la Constantinopol din mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit. Acest calendar este format dintr-o parte solară, care este
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
Basarabia și Bucovina de Nord, incluse de Hitler într-un protocol secret spre a intra în sfera de influență sovietică. Înainte de intrarea trupelor sovietice, mulți germani din aceste teritorii au fost strămutați forțat în teritorii ale Reichului (Danzig din Prusia Răsăriteană - în prezent Gdańsk în Polonia -, Wartheland, Silezia Superioară, grupuri mai mici în Protectoratul Boemia și Moravia ("Protektorat Böhmen und Mähren"), Regiunea Sudetă, și în Lorena- Luxemburg ("Lothringen-Luxemburg"), în cadrul programului numit "Heim ins Reich". Ulterior, guvernul de la Berlin a convenit cu
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
era încordată și au avut loc ciocniri armate sporadice. Vandalii și alanii au fost singurele popoare din epoca migrațiilor care au dispus de flotă maritimă, cu ajutorul căreia au cucerit insulele din vestul Mării Mediterane. O mare flotă a imperiului roman răsăritean a fost distrusă în 468, iar Roma a fost jefuită („vandalizată”). În 533, împăratul Iustinian I a trimis în Africa de nord o armată sub conducerea generalului Belizarie, care a învins armata vandalo-alană în același an, întâi în bătălia de la
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]
-
unit pe mare parte din ele în regatul Odris pe la 500 î.e.n. Ei au fost în cele din urmă cuceriți de Alexandru cel Mare în secolul al IV-lea î.e.n. și apoi de Imperiul Roman în 46 e.n. Cele mai răsăritene triburi de slavi sudici s-au stabilit treptat în Imperiul Roman de Răsărit, pe teritoriul Bulgariei moderne, în secolul al VI-lea, asimilându-i pe traci și pe slavi. În cele din urmă, elita bulgarilor din Asia Centrală i-a inclus
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
XIV-lea, unii specialiști susțin că populația secuiască se stabilește, în parte de asemeni dincolo de Carpații Orientali, în Moldova, unde supraviețuiește azi sub numele de ceangăi, de confesiune romano-catolică. Un segment important al populației secuiești a fost așezat în părțile răsăritene ale Regatului ungar medieval, pe teritoriul Transilvaniei. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în ) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
În plus, Boris Elțin fusese ales într-o circumscripție electorală din Moscova și s-a reîntors în fruntea mișcărilor politice critice la adresa lui Gorbaciov. Anul 1989 a fost unul al problemele naționaliste în URSS și al prăbușirii regimurilor comuniste în blocul răsăritean. În ciuda faptului că se ajunsese la un nivel al destinderii internaționale nemaiîntâlnite până atunci, (Uniunea Sovietică se retrăsese din Afganistan în ianuarie, iar discuțiile dintre Gorbaciov și George H. W. Bush continuau), stadiul reformelor interne era prea puțin schimbat, datorită
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
reformelor de orice fel și s-a îndreptat către o evoluție de nestăpânit a problemelor naționale, ceea ce va duce la dezintegrarea Uniunii Sovietice. În timp ce inițiativele gorbacioviste vizau întărirea libertății și democrației în Uniunea Sovietică și în rândurile aliaților din blocul răsăritean, politica economică a guvernului său a dus treptat țara către colaps. Pe la sfârșitul deceniului al nouălea, au apărut crize ale aprovizionării principalelor produse alimentare, (carne, zahăr, ș.a.), ceea ce a condus la reintroducerea sistemului cartelelor, abandonat în URSS după încheierea celui
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
la 109 miliarde de ruble, stocurile de aur au scăzut de la 2.000 la 200 de tone, iar datoria externă a crescut de la 0 la 120 miliarde de dolari. Mai mult chiar, democratizarea URSS-ului și a aliaților din blocul răsăritean a dus la definitiva subminare a puterii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și chiar a poziției lui Gorbaciov. Relaxarea cenzurii și încercarea de deschidere politică au avut efectul secundar neașteptat al redeschiderii conflictelor naționale, nerezolvate mult prea multă vreme, dar
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
rușinos al Uniunii Sovietice, ascuns cu grijă multă vreme, a ieșit la iveală și a dat un nou imbold mișcărilor independentiste ale balticilor, care puteau acum să afirme fără putință de tăgadă că sunt victimele imperialismului rusesc. În 1989, blocul răsăritean s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc, fără ca URSS-ul să intervină în vreun fel în susținerea vechilor regimuri, ceea ce a dat speranțe că și în interiorul Uniunii Gorbaciov va aplica politica de neintervenție. Anul 1990 a debuta
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
conflictului afgan dintre anii 1979 și 1989, se estimează că peste 15.000 de soldați sovietici și-au pierdut viața . De asemenea, în cursul anului 1988, Gorbaciov anunța că Uniunea Sovietică va abandona doctrina Brejnev, permițând astfel țărilor din blocul răsăritean să-și hotărască independent politica internă. Numită în glumă de purtătorul de cuvânt al ministrului de externe sovietic Ghennadi Gherasimov "doctrina Sinatra", această politică a neintervenției în afacerile interne ale țărilor membre ale Pactului de la Varșovia s-a dovedit cea
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]