3,080 matches
-
pământ... Părea că natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ambele întrunite în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
este crearea figurii eroului principal, tânărul țăran Toma Găvrilaș (...). În compoziția romanului, personalitatea lui Toma apare vie, convingătoare (...). Toma muncește pentru consolidarea organizației de partid, ajută la dezvoltarea spiritului ei de luptă (...). Prezența Iui Toma, energia lui nesecată, inițiativele sale răscolesc monotonia, apatia unora dintre săteni (...). Zugrăvind transformarea celorlalți sub înrâurirea puternică a lui Toma, autorul (...) a îmbogățit galeria de eroi înaintați din literatura noastră nouă despre viața satului (...). Romanul Pâine albă constitue un important succes și un pas înainte în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ion Niculae e un birocrat sadea și că din vina lui raionul de partid a ajuns un fel de bază de colectare a cerealelor. Pe de altă parte, reproșul pe care Ion Niculae i-l face lui Țurlea pentru că «a răscolit» satele (adică a preconizat măsuri de intensificare a luptei împotriva chiaburimii) constituie o manifestare caracteristică de oportunism. Alte indicații, care ar putea deveni importante pentru clarificarea poziției politice a primului secretar raional, sunt însă prezentate iarăși sub formă de aluzii
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aspirațiile contemporanilor săi. Totuși, cititorul se întreabă adesea cu amărăciune și regret: dar unde este glasul poetului? De ce vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea. Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile inimii poetului, să auzi râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai bine a oamenilor muncii și n-a uitat de mizeria acelor ani. Vizitând Uniunea Sovietică, a avut ocazia să cunoască ce însemnează dragostea de viață, bucuria de a trăi a copiilor sovietici și toate cele văzute acolo i-au răscolit amintirile. Romanul se înscrie printre creațiile valoroase ale literaturii noastre noi, ale poeziei noastre de proporții”. • Eugen Campus. - Act de acuzare. În: Viața românească, nr.2, febr., 1953: „Scrisă cu pasiune, cu ură necruțătoare față de exploatatori și dragoste pentru masele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
niciodată, când țin ochii închiși, Ce odaie e, sau unde. Atâtea încăperi. Câte nopți nedormite, dupăamiezi ostenite. Senzație de sfârșeală, de sângerare nesfârșită... Confundarea lui a fi cu a nu fi, sentimentul că rădăcina revine la viață din zăpadă (Eliot, "răscolind / Rădăcini tocite, cu ploaia de primăvară") se risipește în cele din urmă: "Știu că mă voi trezi". Ruth Fainlight se trezește pentru a înfrânge spaima. Deadheading the Roses (Decapitarea trandafirilor) e un poem care se luptă cu îmbătrânirea, cu moartea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reciproc, ar produce asupra noastră efecte teribile. Atunci ai tremura mergând la spectacole, și nu te-ai putea împiedica să o faci; atunci în locul micilor emoții pasagere, acestor aplauze reci, acestor lacrimi rare cu care se mulțumește poetul, el ar răscoli spiritele, ar aduce în suflete tulburare și spaimă; ar fi văzute aceste fenomene ale tragediei antice, atât de posibile și crezute atât de puțin, reînnoindu-se printre noi. Ele așteaptă, pentru a se arăta, un om de geniu care să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
folosința celor care aud și care vorbesc (Lettre sur les sourds et muets à l'usage de ceux qui entendent et qui parlent), în 1751. Comunicându-și experiența ca spectator, el citează trei exemple de scene mute care l-au răscolit mult mai profund decât oricare scenă dialogată, scena de somnambulism în Macbeth, tăcerea celor doi prinți în Heraclius, ca și gestul final al lui Antioh, ducându-și, în Rodogune, cupa la buze. "Somnambula Macbeth înaintează în tăcere (act V, scena
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un actor, posedând o voce bine antrenată și o tehnică vocală magistrală, își spune textul, sunt complet furat de arta lui suverană. Dacă are ritm, sunt antrenat în mod involuntar de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și în ascunzișurile sufletului său. Dacă actorul adaugă podoaba vie a sunetului acestui conținut viu al cuvintelor, el îi permite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unora un tremur, iscând la alții o nefirească ațâțare, de morbide propensiuni. O subită nervozitate pune câteodată stăpânire pe duhul înfierbântat al unor personaje, împingându-le la manifestări ca și inexplicabile, amestec de cruzime brută și rafinament nesănătos. Situațiile excesive răscolesc potențialul malign al unui psihic predispus la aberante distorsiuni. De aici, nevoia (detectabilă și în subtext) de despovărare printr-o mărturisire care nu întotdeauna se produce. Ceva o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
dormit vara. Au învățat vacile să are pământul în vederea însămînțării, trăgând după ele o creangă groasă cu un ciot, de care se leagă unealta de scormonit, care putea fi chiar cornul de cerb; o unealtă de-i spuneau rîmoc, pentru că răscolea pământul întocmai ca un porc mistreț, ceea ce i-a făcut să-și mărească mult câmpul cu cereale, pentru a le da nu numai boabele pe care le râșneau pentru pâine, dar și paiele pentru foc, pentru acoperișul caselor, adăpostul vitelor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și asupra Greciei continentale. Erupția și explozia vulcanului din Thera, care a sfărâmat insula pe la Începutul secolului al XV-lea Î.Hr., a fost, poate, una dintre cauzele care au constituit Începutul prăbușirii puterii minoice. Unda de șoc ce a răscolit Marea Egee ar fi putut lovi și porturile septentrionale și orientale ale Cretei, distrugând mare parte din flotele sale1. 2. Starea documentelor: imagini fără cuvintetc "2. Starea documentelor \: imagini fără cuvinte" Până În secolul al XV-lea Î.Hr. Creta a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Poseidonxe "Poseidon". Hades este stăpânul infernurilor, „cealaltă lume”, locuită de morți, umbre și fantasme, nevăzutul, conform unei etimologii a teonimului, lume vădit contrapusă lumii celor vii. Poseidon este, dimpotrivă, zeul Întinderilor marine, Înarmat cu tridentul cu care domolește sau răscolește valurile mării. Ennosìgaios, „zguduitorul pământului”, este epitetul lui recurent În epică, iar fiii lui sunt violenți și sălbatici, când nu sunt de-a dreptul monstruoși asemenea ciclopului Polifemxe "Polifem". Cu siguranță alternativ lumii terestre, universul stăpânit de Poseidon este, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a lui Napoleon. Europa a redescoperit Evul Mediu; medievala și romantica "alianță dintre tron și altar". Dar își făcea apariția și altceva: a găsi un aliat în romantism. Istoricii naționaliști, mai ales cei ai națiunilor mici, inspirați de romantism, au răscolit arhive, studiind pergamente vechi și descoperind trecutul, măreția uitată a națiunilor lor. Redescoperirea acestei măreții trecute a devenit un strigăt de luptă în bătălia pentru a învia. Romantismul, democrația și naționalismul au devenit inseparabile în acestă perioadă. Acesta a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numai studiate în paralel, dar trebuie și să fie considerate complementare. Iorga a pornit de la literatura universală întorcîndu-se apoi la literatura română, călătorind și făcînd cercetări în toată Europa. După călătoriile și studiile sale în străinătate, a petrecut mulți ani răscolind colecțiile românești, inscripțiile bisericești, mănăstirile din România și proprietăți particulare. După opinia lui Iorga, un naționalist trebuie să fie conștient de faptul că națiunea lui (ca și orice altă națiune) este un produs al istoriei. Istoria are caracteristici permanente și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
marxismul, totalitarismul, drepturile omului sau economia de tranziție) stârneau generațiilor mai tinere doar indiferență sau plictiseală. Bătrânii moraliști ca Havel sau eroii politici de altădată ca Michnik erau asociați irevocabil cu un trecut pe care puțini aveau chef să-l răscolească. „Iritarea intelectualilor est-europeni”, cum spunea odată Czes³aw Mi³osz, față de obsesiile materialiste americane viza acum propriii concetățeni. În Europa de Vest, intelectualul ca povățuitor nu dispăruse complet (cititorii presei franceze sau germane de calitate suportau periodic predici politice Înflăcărate din partea lui Günther Grass
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o clientelă obișnuită, căreia îi plăcea să se ospăteze aici, bând vin rece sau fiert. Este adevărat că vinurile din peninsula italică, despre care Virgiliu, în Georgicele, scria că numărul lor era "ca firele de nisip pe care vântul le răscolește în deșerturile Libiei", invadează progresiv piața întregului Imperiu Roman, inclusiv a Greciei, ba chiar și India le importă. După spusele lui Plinius, abia spre anul 600 înainte de Hristos romanii au început să aprecieze vinul și, în consecință, s-au ocupat
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
aștern pe hârtie aceste rânduri, privesc și ascult freamătul pădurii, susurul izvoarelor ce-mi dezmierdau auzul și-mi descrețeau fruntea ca o rugăciune. Atunci, plin de înflăcărare și nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
adâncuri sau grele urcușuri? Am dormit prin strâmtori și scorburi, am îndurat frig în dimineți cu promoroacă care îmi învăluia trupul, îmi înroșea fața și străluceam ca o văpaie de foc la lumina soarelui. Am trăit nopți înfiorătoare! M-au răscolit în miez de noapte jivine care trezesc și azi în mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Pe spate, cămașa avea aplicată o cruce, dintrun material negru și în picioare avea sandale. În această ținută simplă și asupra cu crucea în mână și cu un toiag din lemn de corn, Părintele Nil Dorobanțu a cutreierat și a răscolit sate, propovăduind cuvintele dumnezeiești ale Sfintei Scripturi. „Dumnezeu este pretutindenea de față, în ceruri și pe pământ, în adâncuri și în nemărginitul spațiu al Universului.” (Sf. Grigorie de Nissa) La proces, Părintele Nil Dorobanțu, din boxa de acuzare, refuzând să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
figurilor feminine ale lui Pallady și ambiguitatea care o însoțește. Un animism în cheie simbolistă definește deopotrivă tabloul ca obiect animat și subiectul lui: Tablourile sale sunt ființe întregi înzestrate cu suprasimțuri rafinate. Domnul Pallady tot visând, gândește însă și răscolește nevăzute simboluri"372. În spațiul visului, al transei, al extazului, au loc sublimările alchimiei estetice simboliste, prin care venerica femme fatale, curtezana, se transformă în eterica femme fragile. Dacă Arghezi optează pentru o direcție a procesului alchimiei simbolisto-decadente, acest fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
e chestia țărănească !... Pământurile! Nu prea sunt, și unde au fost, s-au cam spulberat... Dar asta e altă poveste!” Răspunsul este lăsat În suspensie, iar concluzia este una dureroasă. În finalul acestui subcapitol, Herdelea Își dă seama că a răscolit o rană veche, mai ales că prozatorul conturează chipurile boierilor și arendașilor, a funcționarilor mărunți, răi cu semenii din rândul cărora s-au ridicat (primarul, jandarmul etc) Capitolul „Flămânzii” aduce În prim plan iar două lumi, lumea boierilor și arendașilor
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ale Transilvaniei. Acest lucru va fi și mai transparent de îndată ce decojim multiplele straturi de semnificație acumulate înlăuntrul termenului de națiune. O foarte amănunțită investigație genealogică a conceptului de "națiune" a fost realizată de L. Greenfeld (1992) și E. Kedourie (1961), răscolind brazdele analitice crestate de G. Zernatto (1944). Urmărind "permutările semantice" ale termenului de națiune, Greenfeld a putut identifica nu mai puțin de cinci înțelegeri diferite succedându-se de-a lungul istoriei. Cuvântul națiune își are originea în latinescul "natio", care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar, Contra-reforma catolică, exprimată prin oferta de unire, a precipitat o tot mai clară conturare a conștiinței naționale românești. Acceptarea unirii bisericii române cu biserica romană a dat startul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]