3,751 matches
-
Juan Lucas cufundat În revista lui pe care de fapt nu o citea. Stropul de Jerez de pe fundul paharului o ajută să găsească soluția: frumoasă ca Întotdeauna, puse păhărelul pe masă, se așeză pe sofa și, nervoasă la culme, o răsplăti pe Arminda cu cel mai frumos surîs al ei, Arminda se dădu un pas Înapoi și-i răspunse schimonosindu-se În chip de zîmbet și cu asta lucrurile se aflau din nou ca la Început și totul trebuia pornit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Doi ani minunați, confirmă Lisa, luptându-se cu dorința de a-și băga degetele pe gât și de a vomita. Și ai abia douăzeci și nouă de ani, se minună Calvin. Ei bine, după cum știi, aici, la Randolph Media îi răsplătim pe oamenii care muncesc mult. Lisa dădu naiv din gene în fața acestei minciuni absolute. La fel ca multe alte companii occidentale, Randolph Media îi răsplătea pe oamenii care muncesc din greu cu un salariu mic, sarcini din ce în ce mai multe, retrogradări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nouă de ani, se minună Calvin. Ei bine, după cum știi, aici, la Randolph Media îi răsplătim pe oamenii care muncesc mult. Lisa dădu naiv din gene în fața acestei minciuni absolute. La fel ca multe alte companii occidentale, Randolph Media îi răsplătea pe oamenii care muncesc din greu cu un salariu mic, sarcini din ce în ce mai multe, retrogradări și eliberări din funcție fără preaviz. Dar Lisa era diferită. Își făcuse datoria la Femme și făcuse sacrificii pe care nici măcar ea nu crezuse vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să poată. A făcut un pact cu ea însăși. Și-a dat un an să transforme gluma asta de revistă într-un succes, apoi cu siguranță cei care conduc Randolph Media vor lua la cunoștință contribuția ei și o vor răsplăti. Poate... După trei pahare rapide după serviciu, Ashling s-a ridicat să plece, dar Trix a implorat-o să mai rămână. — Hai, hai să fim rele și să bârfim pe toată lumea de la birou! — Nu pot. Ba poți, imploră Trix insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întunericul o cuprinse din nou. De ce? De ce era totul mult mai greu aici? Se descurcase bine în Londra. Chiar și după ce plecase Oliver, ea continuase. Împingea limitele, își îndeplinea visurile, făcea lucrurile să se întâmple, mereu sigură că va fi răsplătită pentru ceea ce face. Dar de data asta premiul ajunsese la altcineva și ea era în Irlanda, unde mecanismele ei de adaptare nu păreau să facă față la fel de bine. Nu își sunase mama cu o zi înainte, deși fusese duminică. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta pentru că ești cea mai bună, spuse Jack, întinzându-i o țigară aprinsă, apoi aprinzându-și și el una. Nimeni altcineva nu ar fi în stare să pună pe picioare o revistă de la zero. — Ce mod ciudat de a mă răsplăti, spuse ea, șuierând din nou. —Ești uimitoare, spuse Jack sincer. Energia, viziunea, abilitatea ta de a-i motiva pe oameni. Nu îți scapă nimic. Aș vrea să vezi cât de mult te apreciem. Vei ajunge la spectacole. Poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ea se surprinse râzând. Cu sau fără talie, se simțea mai plină de încredere în ea însăși decât fusese vreodată cu haine pe ea. A întins mâna și a atins banda groasă care întindea materialul chiloților lui și a fost răsplătită de o tresărire din partea lui. Apoi a băgat un deget pe după elastic și a tras. Nu era nevoie de vorbe. Era evident ce își dorea. El a băgat mâna înăuntru și s-a eliberat. Lăsând să se vadă părul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vrea/ Să te ucidă, tu - om drept, neprihănit -/ Ce-ai face atunci ? Ai cerceta de-i tatăl tău,/ Ori chiar pe loc l-ai pedepsi ? În final, corul admite inocența lui Oedip și socotește că el ar trebui să fie răsplătit prin apoteoză pentru injustele suferințe îndurate : Când chinuri și-atâtea năpaste/ Asupră-i nedrept se abătură,/ Ar fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
303). În scena judecății, Oreste caută din nou să afle dacă a fost îndreptățită crima lui. Eliberarea conștiinței individuale se produce prin actul nedumeririi și al întrebării cercetătoare (p. 309). Atena votează pentru achitare, invocând bunătatea, adică dreptatea care nu răsplătește răul ci îl tămăduiește (p. 315). Ea determină transformarea eriniilor în protectoarele cetății și transfigurarea mecanismului sterp al răzbunării în dinamismul fecund al iubirii (p. 321). Caracterul tragic al Orestiei nu dispare prin achitarea matricidului. În această interpretare, existența tragică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe care Fermín Îl sorbi cu aviditate. — N-am decît bomboane cu eucalipt. Vă convin? — Dumnezeu să vă răsplătească. Fermín Înghiți un pumn de bomboane și, pe dată, păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Penélope din tot sufletul. Încă mai vorbește despre ea... — Mai sînteți În contact cu Jacinta? — O vizitez din cînd În cînd la azilul Santa Lucía. Ea n-are pe nimeni. Domnul Dumnezeu, din rațiuni ascunse Înțelegerii noastre, nu Întotdeauna ne răsplătește În viață. Jacinta e o femeie Înaintată În vîrstă și a rămas la fel de singură cum a fost dintotdeauna. Fermín și cu mine schimbarăm o privire. — Și Penélope? N-a vizitat-o niciodată? Privirea părintelui Fernando era un puț de beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am fost lașă, n-am avut destul curaj; acum însă... Rogojin, ești gata? — Gata! Nu te-apropia! — Gata! se auziră câteva glasuri. Ne-așteaptă troicile cu zurgălăi! Nastasia Filippovna înșfăcă pachetul. — Ganka, mi-a venit o idee; vreau să te răsplătesc; de ce să pierzi totul? Rogojin, se târăște pentru trei ruble până la Vasilievski Ostrov! — Se târăște! Ei bine, ascultă, Ganea, vreau să-ți privesc sufletul pentru ultima oară; m-ai chinuit și tu trei luni încheiate; acum e rândul meu. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
l-aș fi iubit grozav de mult și n-o puteam face din delicatețe, tocmai pentru că-i restituiam o datorie și nu-i trimiteam pomană. Nu-mi dau seama, domnilor, cum de nu înțelegeți acest lucru! Totuși, voiam să-l răsplătesc mai apoi cu prietenia mea, prin implicarea mea activă în destinul nefericitului domn Burdovski, care e cu siguranță înșelat, pentru că, fără înșelăciune, nu s-ar fi putut declara de acord cu o josnicie cum e, de exemplu, ceea ce se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puțin capul, am un frate și niște surori, care-s copii mici, sărmani, nevinovați... Ea o să-i depraveze! Sunteți sfântă, sunteți... un copil... salvați-i! Smulgeți-i din mâinile acestei... ea... rușine! O, ajutați-i, ajutați-i, Dumnezeu o să vă răsplătească însutit pentru asta, făceți-o, pentru numele lui Dumnezeu, întru Hristos!... Ia spune, în sfârșit, Ivan Feodorovici, ce-i de făcut acum? strigă iritată Lizaveta Prokofievna. Fii bun și pune capăt maiestuoasei dumitale tăceri! Dacă nu hotărăști ceva, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumitale, aruncând «pomana» dumitale, fapta dumitale bună sub orice formă, îți dăruiești o parte din dumneata, primești în dumneata o parte din altul; vă împărtășiți reciproc din ființele voastre; e nevoie doar de încă puțină atenție și vei fi deja răsplătit cu cunoașterea, cu cele mai neașteptate descoperiri. Negreșit, în cele din urmă, vei ajunge să-ți privești misiunea ca pe o știință; ea îți va absorbi toată viața și-ți poate umple toată viața. Pe de altă parte, toate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
casă pe strada Liteinaia, poate chiar și două.“ „Cine știe, poate chiar trei!“ se gândea în sinea lui, dar niciodată nu spunea totul cu voce tare și își ascundea visul. Natura iubește și alintă asemenea oameni: precis că îl va răsplăti pe Ptițân nu cu trei, ci cu patru case, și o va face tocmai pentru că acesta știa încă din copilărie că nu va fi niciodată un Rotschild. În schimb, pentru nimic în lume natura nu va merge mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împuști cu pistolul dumitale neîncărcat. Dar te-ai făcut de rușine ca un laș. Ești un sinucigaș ratat, ești o bășică plină cu fiere... pe două picioare. Ți-am oferit ospitalitate, te-ai îngrășat, nu mai tușești, iar dumneata mă răsplătești... — Doar două cuvinte, dacă-mi permiți. Sunt în casa Varvarei Ardalionovna, nu în a dumitale. Nu mi-ai oferit câtuși de puțin ospitalitate și chiar cred că dumneata însuți profiți de ospitalitatea domnului Ptițân. Acum patru zile am rugat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
funcționarii cu roluri economice: văcarul, ciobanul, pădurarul, paznicii de câmp sau meseriașii angajați de sat - fierari, potcovari, olari, tâmplari sau dulgheri. La 1776, prin Codicele lui Grigore Alexandru Ghica, sătenii erau obligați să aibă astfel de funcționari, munca lor fiind răsplătită, de regulă, în produse. De exemplu, în satul Bogdana, paznicii de câmp primeau câte un snop din fiecare claie de grâu - claia având 30 de snopi (Stahl, 1998, vol. II, pp. 48-52). Influența Regulamentelor Organice asupra structurilor de organizare din
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
epuiza și focul din mine și-ar încetini pâlpâirile. Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii cu adevărat fericiți n-au conștiința fericirii lor? Le-am putea împrumuta noi o parte din conștiință, pentru ca ei să ne răsplătească din infinita lor inconștiență. De ce numai durerea are lacrimi și țipete, iar plăcerea numai fioruri? Când în plăcere omul ar avea atâta conștiință câtă are în durere, atunci n-ar putea răscumpăra plăcerile, durerile - și distribuția în lume n-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a reprezentației și aptitudinile teatrale ale studenților. Cu un joc degajat și sigur, fără gesturi artificiale, Alină Tăcu și Daniel Iliescu (poate cu unele rezerve În privința accentului), au dat spectacolului o notă de distincție. Spectatorii (studenți, profesori și părinți) au răsplătit cu flori și aplauze efortul artiștilor. Sperăm că acest succes să nu rămână un exemplu singular În peisajul teatral ieșean. (Silvius Buimistru) Dar să revenim la „Corabia portugheză”. Val P. Stancu, În Revistă ,,Cronică”, vorbind de ,,Misterele inocentei” ale Alinei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ești și tu, reia Augustus. Punctează cu degetul în aer. — Iar ca funcționari sunt obligați să se supună unor reguli stricte, aceleași pentru toți. Ca să nu mai vorbim că bunul lor renume este direct legat de suma cu care sunt răsplătiți. Așa că, de fiecare dată când ai ocazia, am să te rog să le amintești acest lucru din partea mea. Tot în capul meu se sparg toate, suspină cu amărăciune libertul. Eu trebuie să le atrag atenția că n-au dreptul să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gloria tuturor - recunoscându-i ca vrednici urmași. Frumoasă încheiere, aprobă Vipsania. — Cu bine, le mulțumește vorbitorul. Amfitrioana se ridică și dă tonul aplauzelor. Cei lalți, din pro prie inițiativă sau din respect pentru gazdă, o imită. Ropote prelungi și ritmate răsplătesc această lectură de succes. Vipsania se grăbește să-i felicite pe mama și pe fratele lui Piso. Se îmbrățișează cu toții furtunos, se pupă pe obraji, pe nas, pe unde apucă. Pupius Piso e lac de sudoare. — Văd că dai dovadă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi salută cu respect Marcus Vinicius. — Ce vrei să spui cu asta? îl întreabă istoricul, iritat, pe nou-venit. Tonul e răstit, la limita impoliteții. Fără să se formalizeze, acesta răspunde calm: Nimic altceva decât că predecesorii noștri erau obișnuiți să răsplătească meritele, acolo unde le găseau. Labienus se ridică în picioare și bate din palme: — Bravo! Cu o mișcare nonșalantă a mâinii, Claudius Nero îl cheamă pe Vinicius lângă el. — Ne-ai adus cumva un fi... filozof? încearcă să glumească. O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face semn să se oprească: Treci pe la intendent să-ți dea bani de drum. Întoarce capul în lături către Tigellin: — Însemnează-ți pe listă și o togă nouă din partea mea... Plus încă zece sesterți. Pune mâna pe umărul solicitantului: — Te răsplătesc cu dragă inimă pentru versurile închinate mie. Prietenia pe care mi-o arăți mă onorează, spune bărbatul, cu bărbia tremurând de emoție. Dă să plece, dar se întoarce după câțiva pași: Nu știu dacă operele mele vor fi veșnice, dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un surâs trist fluturându-i pe buze. De când ei, romanii, s-au procopsit cu tot felul de obiceiuri aduse de aiurea, care nu sunt întotdeauna nici frumoase și nici lăudabile, au uitat de tradiția străbună care îi îndemna să-i răsplătească pe cei ce scriu în cinstea lor. Clatină din cap cu obidă. De vreme ce acum nu mai înfăptuim nimic vrednic de laudă, socotim că nici lauda nu-și mai are rostul... — Mărite Nero, îl aduce la realitate o voce sonoră, am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]