5,132 matches
-
peste Baia exterioară, mult mai puțin aburită azi, când temperatura era mai ridicată. Cerul era albastru, hainele și trupurile se decupau în contururi nete, luminoase și clare, iar strigătele pe care le scot întotdeauna oamenii într-un bazin de înot, răsunau în dimineața însorită. În Grădina Dianei, Ruby, Diane și Pearl stăteau împreună, o conjuncție rară, care trecea însă neobservată întrucât prea puțină lume din Ennistone o cunoștea pe Pearl din vedere. Pearl fusese să-și viziteze mama adoptivă, care locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce mi-a venit să înșir toate cuvintele astea înalte, de unde mi-or fi răsărit în minte?“. Apoi gândurile i se întoarseră la el și la ceea ce-i spusese doctorul, și se înfioră de slăbiciune și de frică. Tăcerea continuă, răsunând acum de ecourile cuvintelor lui William și fiecare dintre cei prezenți își făgădui să-și remedieze, într-un fel sau altul, viața. Brian își spuse: „Ce canalie sunt, și cât sunt de norocos că am o soție atât de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
temperament fericit. Mă întrreb dacă-ți dai seama cât de rar e? Nu... da... dar... Și vreau ca nepoata mea să fie fericită. Da, se-nțelege, dar... Pari să fii un tânăr cu o viață curată. În tonul acestei afirmații răsunau ecouri ale educației metodiste din copilăria lui John Robert și ale unor campusuri universitare americane. Tom avu senzația că ecourile se reverberează și în ființa lui, ceea ce, în context era absolut ridicol. Dar am avut legături cu femei. O oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și începu să cânte. De astă-dată dădu drumul din plin vocii lui, cu acea forță pătrunzătoare, aproape nepământeană. Sunetele înalte umplură grădina și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid electric, porțelanurile din bucătării zăngăniră, acompaniindu-l parcă. Mai târziu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gros de beton, îndărătul căruia priveliștea era obturată de două țevi verticale, uriașe, prin ale căror articulații bine înșurubate, aflate acum la nivelul capului lui Tom, scăpau șuvițe de abur, cu un zgomot șuierător. Șuieratul îmbinat cu duduielile sacadate, care răsunau mai puternic și mai vibrant, deveniră brusc amenințătoare. Prezența unui asemenea volum, de abur comprimat, a unei forțe brute atât de înspăimântătoare, anima țevile asudate, care trepidau parcă de viață. „Nu e posibil oare ca întreaga construcție să fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-mă, nu mă părăsi, ești bunicul meu drag, te iubesc, nu am pe nimeni în afară de dumneata, te rog, ai grijă de mine, iubește-mă, nu mă lăsa singură. — Hattie, încetează! îi ceru John Robert. În acest moment, dintr-odată, casa răsună de un zgomot puternic. Hattie își lăsă greutatea corpului pe călcâie. Zgomotul se repetă, niște bubuituri răsunătoare. Cineva bătea, izbea cu pumnii în ușa de la intrare. Se uitară unul la celălalt. John Robert spuse: — Trebuie să fie poliția. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și în România o astfel de casă familie. După cemi oferă o porție abundentă de ciocolată ce se va dovedi foarte utilă pe drum, părăsesc casa, pentru o nouă zi de mers. Mă îndrept spre Loano, iar în urechi îmi răsună încă ce-mi spusese Paola despre casa familiei pe care a integrat-o în viața și în familia ei, o vocație, cum spune ea, care cere multă iubire, capacitatea de a înțelege, credință și multă rugăciune. M-a surprins o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
deschisă, curată, liniștită. Interesante la bisericile din această parte a Franței sunt cupolele turnurilor, care reprezintă o armătură din fier, descoperită, având în vârf o cruce și, bineînțeles, un paratrăsnet. După zgomotul continuu al mașinilor care parcă și acum îmi răsună în urechi, liniștea bisericii reprezintă o mare binecuvântare. Zidurile vechi și nu numai ele, au nevoie de renovare, dar am impresia că în Franța nu numai bisericile sunt sărace, dar și numărul celor care cred în Dumnezeu este în continuă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
-i ușor să rămâi singur cu rucsacul pe spate, de care ai vrea să scapi și totuși îl porți mai departe. Sunt orele confruntării dure cu propriile limite. Mă simt singur cu propria-mi oboseală, dar în surdina inimii îmi răsună încă rugăciunile și cântecele de la grota de la Lourdes, și ele mă însoțesc și-mi dau putere să merg mai departe... și merg. Stiu că trebuie să merg și știu că voi ajunge, doar că aș dori să ajung mai repede
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în mod decisiv de ploile de toamnă, iarnă și primăvară (numite „sperma lui ba‘al”, pentru că fecundau mama-pământ), devenea o necesitate cultul divinității, garantul fertilității solului, turmelor, cirezilor și familiilor. Nu e de mirare așadar că și în Biblia ebraică răsună frecvent reproșul că poporul l-a abandonat pe Dumnezeul lui Israel pentru a fi credincioși lui ba‘al și Astarte (vezi 1.1.e). a) Multe dintre textele care ne furnizează date despre structurile politice și domeniul religios din această
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de grauri se ridica speriat din livada lui Mihalcea și trecea în zbor, c-un fâlfâit mărunt și grăbit de aripi, pe deasupra terenului, dispărând dincolo de acoperișul tribunei. În viață, graurii zboară în stoluri! i se păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât o știa, c-o fustă albă înflorată, cu pliseuri. Stătea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
glasul Feliciei. Dar discursul directorului începuse deja și mulțimea făcu iritată Șșt! întorcându-și capetele spre locul de unde venise strigătul... Rareș nu pricepea despre ce tot vorbea pe estradă domnul Mocanu. Vorbea de un concurs sportiv? ...ale campionilor de mâine!... răsuna la difuzoare vocea domnului Mocanu. ...Nu trebuie să credem însă că victoriile de astăzi sunt mai puțin importante!... Avem de unde să ne alegem campionii!... Noi românii suntem un popor înzestrat! Iar acum nu ne mai lipsește nimic ca să ne împlinim
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aflau pe undeva prin apropiere, poate chiar și fostul magistrat Onofrei, pe care Dănilă nu ardea câtuși de puțin de nerăbdare să-l vadă... Se auzeau oare voci din interior? Sigur că da, iată o voce venea de undeva din dreapta; răsuna a gol; era o voce feminină, numai că nu se auzea ce spune. Dănilă stătea agățat de pervazul proeminent, dar poziția era atât de incomodă încât în antebrațe aproape că i se puseseră cârcei. Canaturile interioare ale ferestrei erau și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
româna, observă Geta încântată. Am înțeles aproape toate cuvintele. Se despărțiră la intersecția dintre Bulevardul Nicolae Bălcescu și Bulevardul 6 Martie. Nu-i spusese Getei că melodiile italienești nici n-avea nevoie să le asculte la radio fiindcă oricum îi răsunau în cap, iar uneori chiar îl împiedicau să se concentreze atunci când studia în sala de lectură. Și mai cu seamă Buongiorno tristezza. Până la cămin auzi neîncetat melodia languroasă, iarăși și iarăși, fără încetare, modulațiile din finalul unor strofe, și pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam și când bătea tactul clămpănind din degete pe tăblia mesei, ba chiar dădea la o parte un colț al feței de masă pentru ca ritmul să răsune mai tare. Numai că tata, pe măsură ce treceau anii, fredona "Dunărea Albastră" tot mai rar. În treacăt fie spus, abia acum apreciez spiritul său ludic. Luna palidă În sărăcia noastră, aveam doar două cărticele cu povești în casă. Două amărâte de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a legilor divine; perfecțiunea acestei muzici stă în raporturile numerice ale cvartei, cvintei, tonului și octavei. Armonia sferelor nu era înțeleasă ca o armonie propriu-zisă, ci ca un tipar complex de intervale muzicale care, încadrate înlăuntrul aceleași scări muzicale, dacă răsunau în același timp, producea un dulcis sonus (Cic. Somn. Scip.5, 1). Harmonia presupunea ideea de concordanță, de unitate a două lucruri non-asemănătoare într-o mixtură perfectă, un tip de unitate produsă prin tensiunea contrariilor. Muzica a permis combinarea opușilor
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
vieții lui... S-a văzut în vis jucându-se cu cei de seama lui pe islazul satului... Pe urmă, s-a văzut școlar. Ehei! Și nu era unul de rând! Era fruntea, cum se spune... Dar... În altă noapte a răsunat ca un trăsnet glasul sergentului Limbosu: „Privește la mine, Toaibă!”... Acesta a fost doar începutul, că apoi șirul viselor s-a legat - vorba ceea - tei de curmei... Noapte de noapte - ca un făcut - visele reluau firul întâmplărilor din viața lui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și câteva vorbe înăbușite. Toaibă a sugerat ca un soldat din grupa noastră să devină pentru o clipă sentinelă. Zis și făcut. În cele din urmă, șeful gărzii, însoțit de schimbul sentinelei, și-a făcut apariția. Stai! Cine-i? a răsunat somația soldatului nostru din post. Șeful gărzii, însoțit de schimb! Șeful gărzii, la mine! Restul, pe loc!... Luminează-ți fața! Totul a fost executat ca la carte. În clipa când șeful gărzii își lumina fața cu lanterna, o mână ca
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
După călcătură, se pare că sunt doi. Oare nu putem pune mâna pe ei? Poate mai aflăm câte ceva în plus. Tot chichirezul îi să știm dacă merg în aceeași direcție cu noi sau ne vin din față. Între timp, a răsunat chemarea pitpalacului. Îndată a ajuns și locotenentul cu ai lui. După ce sergentul a prezentat noutățile aflate, s-a auzit glasul lui Toaibă: Am un plan, domn’ locotenent. Ce crezi că se poate face în această situație? Dacă ghicim direcția lor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pașilor patrulei se apropia din ce în ce mai mult. Îl chinuia întrebarea: „Oare ceilalți sunt unde trebuie?” Și singur s-a consolat: „Altfel nu se poate!” Cele două umbre călcau la doi pași în urma patrulei, așteptând să audă somația. Stai! Cine-i! - a răsunat glasul unui soldat din patrulă. În același timp, s-a auzit și mișcarea armelor. 46 Sergentul a pornit să răspundă cum au stabilit. În acea clipă, Toaibă și Trestie, ca și cum ar fi fost împinși de un arc, au făcut un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
panta era lipsită de iarbă și astfel nu alunecau. Când peretele a devenit aproape vertical, și-au dat drumul ca pe derdeluș... Într-o clipită erau la piciorul pantei. Trestie, fă o pe cucuvaia După ce un strigăt de cucuvea a răsunat peste vale, au rămas în așteptarea celor de sus... Nu se auzeau decât bolovanii rostogolindu-se... În cele din urmă, se aflau cu toții jos. Locotenentul a făcut totuși apelul, să fie sigur ca nu cumva datorită bucuriei reușitei să rămână
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înfipt în minte a golit îndată paharul și a pornit spre grajd. Inima a început să-i bată cu putere. „De ce?” - s-a întrebat grăbind pasul șchiopătat. Când a pus mâna pe ușă, un nechezat așa cum îl știa el a răsunat în fundul grajdului. Acum nu mai avea nici o îndoială. Era al calului lor... Dintr-un salt a trecut pragul. În fața ochilor... Doamne! - cu părul din coamă și coadă pârlit, cu sânge închegat pe bot, dar cu ochii blânzi și gungurind - l-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar la sărbătorile mari. „Ei! Da’ ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume. Ha ha ha
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din gura arsă a Marandei. Dar numai nu mă găseam pe listă. Cum așa? - a izbucnit din nou Maranda. Am citit lista de sus în jos, apoi de jos în sus și... și ultimul cine credeți că era? Cine? - au răsunat cele două glasuri. Eram eu! Eu! Toaibă Gruia! Ei... îi bine și ultimul... Decât deloc - a apreciat Toaibă, cu glas moale. Maranda a dus mâna la gură, înăbușindu-și cu greu plânsul. Da’ ce v ați întristat așa de parcă îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să fecundeze aride mirajuri, fiindcă Rozul electric al unei garoafe / înlocuiește femeia poetului, într-un univers în care Câte-un călător / între două iluzii de apă / își mână caprele, trezind însă și el suspiciune: Să fi greșit calea? Fiindcă larg răsună răsfățul unui lătrat al pustiului. În concluzie, acest volum al lui Ovidiu Genaru îi oferă cititorului o poezie în care dragostea este principalul referent, sursă și scop a tot și a toate, dar mai ales a artei, pe care poetul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]