4,549 matches
-
glumițe. Când eram copil, toți țineau la mine, chiar dacă îmi cam necăjeam camarazii cu șotiile mele. Odată întors de la pășune cu caprele după o zi întreagă, simțeam nevoia să mă joc cu copiii de seama mea. Ne ciondăneam dar fără răutate, alergam desculți pe ulițele satului, noaptea dormeam liniștit, nu mi-era frică de diavoli, nici de hăurile văgăunilor și nici de revărsarea râului. După moartea mamei mele mi-am impus să privesc lucrurile în curgerea lor, iar tovărășia animalelor mă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ăla atât de nărăvaș, dar totodată generos și inteligent, era imprevizibil. Când spre apusul saorelui prietenii veneau să-l caute, se aștepta mereu să afle ce trăznăi aveau de gând să mai pună la cale. Cei bătrâni nu vorbeau din răutate, comentau ce zvonuri și întâmplări mai circulau prin sat, fiind un fel de gazetari ai acelei mici comunități; era rândul lor acum, de vreme ce nu mai puteau munci și nu mai aveau grija datoriilor de zi cu zi, să ducă veștile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
așa-i? Ești parte dintr-o familie și trăiești într-o mânăstire, asta trebuie să-ți amintești. Dar realitatea ca atare nu are o limpezime ce se percepe fără suspiciuni de tot felul? Fiecare percepe ce poate sau ce vrea. Răutatea și mărginirea călăuzesc judecata superiorilor noștri. Dar scopul nostru nu poate fi știrbit de nimeni. Așadar...Nu eu voi fi cel ce te voi pofti să trădezi esența și limpezimea cu care vrei să percepi realitatea. Eu, ca și tine
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cap pe fra' Rocco drept care sporovăia precum o fată bătrână ce-și povestește din ocaziile de amor ratate. Tommaso îl fulgeră din priviri, dar Abraham nu se descurajă și se luă de alți călugări, sporind tot mai mult doza de răutate față de evreu și implicându-l pe Tommaso: "ce primea visita unui nelegiuit dubios și excomunicat". Ranchiunele adormite, geloziile, invidiile dădură pe-afară; Tommaso fu chemat degrabă de duhovnic pentru a da socoteală de scandaloasa încălcare a regulilor monahale. Fra' Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu-l voi învinovăți. Glasul duhovnicului depăși orice măsură, lemnul confesionalului păru să se facă fărâme: Trebuie, trebuie, e o poruncă ce vine de sus. Eu nu accept porunci nedrepte; Dumnezeu e binele, milostenia, adevărul, iar nu minciuna vicleană, înșelătoria, răutatea. Glasul gros al lui Tommaso tremura, de-acum nu mai exista cale de întoarcere și loc de recurs la subterfugii, făcând uz de un ton mai smerit sau invocând neglijența, indiferența sau ipocrizia. Învățase că în astfel de momente e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el. Mario del Tufo interveni cu zâmbetul pe buze: Fra' Tommaso, incorigibil mucalit! Nu, Mario, chiar așa i-am spus copilului. Nu știu de ce, dar în acel fel mi s-a părut că m-am răzbunat pe Stareț și pe răutatea celor de la mânăstire. De altfel arderea cărților nu este un privilegiu al Dominicanilor? Gândiți-vă la Girolamo Savonarola, am citit undeva că piazza Signoria din Florența părea un cuptor și că pe toate ulițele adiacente grămezi de volume alimentau flăcările
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt deja pradă unor ținuturi sterpe tot mai resimțite în vegetație și peisaj. Uneori nu e nici o diferență între un copil și un pietroi:ambele stau acolo și se uită cum trece timpul. Sunt ocazii în care se amuză cu răutate. Am văzut cu ochii mei cum unul îi vâră în fund altuia o șopârlă vie. Sunt sălbatici în felul lor de a se ponosi și a face glume unul pe seama altuia, de a fi cruzi și de a se aștepta
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
este să nu contrafaceți realitatea și să faceți din ea noroi și fiere. Nu pot fi condamnat pentru ceea ce n-am săvârșit numai fiindcă cineva visează să mă vadă pe rug ca pe o oaie pentru a-și satisface lăcomia răutății. Vorbește-ne de părintele Ippolito Beccaria. Oh, bătrânul era un om blând și mi-a înțeles mereu setea de cunoaștere, dar a se ajunge să să se născocească povești deșănțate despre relațiile noastre este ultimul lucru la care la care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
provincia: nu cutează s-o facă Franța, Anglia și Imperiul osmanlâilor; cum aș fi îndrăznit eu, un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi? Și nici nu era cu putință să mă fi amăgit, dintr-o răutate diabolică sau fiindcă atât m-a dus capul, deoarece doar unui nebun i se poate năzări așa ceva; nicicând n-o să convingi pe cineva normal la cap să bea marea sau să ia în spate un munte. Când se lansa în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din fotoliile lor comode, nepăsători la ceea ce se petrecea între o lovită de cravașă și alta, între o întrebare și o amenințare. Mai ales acel Giovanni Sanchez de Luna, ce se uita la el pieziș, cu viclenie și încruntat în răutatea lui fără margini. Se spune că ar fi mâncat carne de om, bucățele din cei osândiți pentru a fi sigur că au murit cu adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
loc unde să se aciuiască, să-și facă cuib: unii în păr, alții la subsori, alții în urechi, iar alții între degetele de la picioare. Ar sluji la ceva dacă i-aș goni? O să se-ntoarcă, să scape și ei de răutatea gărzilor regale. Nu te văd deloc răpănos și nici măcar cu o umbră nu aduci. Dimpotrivă, mi se pare că te-ai îngrășat. Nu e destul spațiu ca să mă mișc și eu prin celulă, iar în privința înfățișării, m-au curățat și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și se apără, cu atât mai mult strânge lațul în jurul propriului gât. Cuvintele, întoarse pe față și pe dos, în cele din urmă devin injurii și nelegiuiri. Dar tu ești supărat pe ei? Nu, ei nu își dau seama de răutatea și greșeala lor. M-au condamnat la douăzeci de ani, dar poate că mă vor scoate de-aici repede, deoarece n-am comis crime și sunt gata să repet ceea ce vor ei. Aici sau acasă la mine tot aia e
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aș lua cu mine într-o cetate unde totul funcționează ca o clepsidră și unde cuvintele nedreptate, dezonoare, necinste, pizmă, gelozie, violență ar fi izgonite, ai veni? Cu ochii-nchiși. Am încredere în tine. Poate însă exista o cetate fără răutate și fără violență, bazată doar pe dragoste? Dacă nu există, o vom inventa noi. Mai întâi în cuget și apoi făcută din case, străzi, piețe, din oameni ce vor să abuzeze de semenii lor. E un vis foarte frumos, Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că te-ai identificat, fie și parțial, cu spiritul Solarienilor. Mai curând sau mai târziu, vei găsi calea primenirii, vei fi în stare să iei parte la asta din toată inima. Și vor dispărea și gratiile, pedepsele, și chiar și răutatea? Cu siguranță. Interveni în acel moment sârguinciosul și înțelegătorul Nicola, unul din gardieni: O doamnă, ce vine de departe, cere îngăduința să-ți vorbească. Am refuzat eu vreodată pe cineva? Ea m-a rugat să te întreb, ceea ce am și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt nevoiți să aplice anumite pedepse. Pedepsele se Împart În: pedepse negative și pedepse pozitive. Cele dintâi s-ar aplica lenei sau lipsei de moralitate sau cel puțin lipsei de politețe, precum este minciuna sau nesociabilitatea. Pedepsele pozitive sunt pentru răutate. Trebuie să evităm să păstrăm ură copiilor. Ioan Bontaș afirmă În lucrarea Pedagogie că „Părinții sau educatorii prin dialog să aibă putere de convingere asupra tinerilor În privința acestor reguli. Exemplul, metodă de educație morală care folosește modele etice ca mijloace
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
nenorocită a rămas iubirea și credința față de sfântul bătrân, din pricina căruia după trecerea atâtor ani Dumnezeu Cel iubitor de oameni milostivindu-Se de mine prin rugăciunile aceluia m-a izbăvit iarăși din multa rătăcire și m-a scos din adâncul răutăților<footnote Idem, Cateheze, p. 248. footnote>. Ajutorul oferit de părintele duhovnicesc nu face de prisos treptele ascetice pe care trebuie să le parcurgă novicele pentru a ajunge la desăvârșire, ci acesta este conștientizat de părintele său că trebuie să înceapă
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
hoț." Această femeie inocentă, gândi Ioanide, nu vede nimic în jurul ei. Ea nu știe că acum m-am certat cu ea." "Bietul Ioanide! medita doamna Ioanide reintrând în iatacul său. Muncește necontenit. Ce om superior! Supărarea lui este fără nici o răutate, cu ea își face rău lui însuși! Mă bucur că i-a trecut." Ioanide se sculă în zorii zilei, hotărât să stea de vorbă cu Pica. După ce se plimbă cu mâinile în buzunare, în sus și-n jos, prin casă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
față de Gaittany, avea stimă pentru chipul cum Pomponescu rezolva anumite probleme de tehnică în beton armat și admitea că, minus gustul, Pomponescu însemna ceva ca inginer și că istoria arhitecturii putea nota câteva soluții Pomponescu. Din nefericire, Ioanide, fără nici o răutate, păstra aceste adevăruri pentru sine sau le spunea în cerc îngust de specialiști. La urechile lui Pomponescu, prin indiscreția și fantezia lui Smărăndache, ajunse doar știrea că, după Ioanide, opera arhitecturală a ministrului era în stil de cimitir. După o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sângele lui Pomponescu, căruia numele lui Ioanide îi deveni franc odios. Fața ministrului căpătase o gălbejeală de icter, semn al excitației ficatului, și ticul mușcării mustății devenise așa de accelerat, încît se prefăcuse în spasm. Bănuia un complot plin de răutate. În timp ce Pomponescu era ministru, în imposibilitatea fizică și morală de a profesa arhitectura, Ioanide îl lua peste picior, confiscîndu-i ideea sa favorită, executînd-o demonstrativ. Niciodată Pomponescu nu simți mai tragic insignifianța însărcinării sale publice. Era de fapt un om cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Am fost la Școala de Arhitectură. Cei de față lăsară ochii în jos, evitîndu-i, după aparenta intenție a gestului, o confruntare penibilă. Ioanide traduse astfel: "Îl dă afară de la catedră și el mai speră!" " Este curios cum oamenii, printr-o răutate înnăscută și inconștientă, reflectă Ioanide, agravează situația altuia, numai spre a-l compătimi." Comizerația aceasta i se părea absolut stupidă, un fel de a-și arăta superioritatea: "Eu n-am să fac niciodată ca tine, mă voi feri de accidentele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un număr enorm de cunoscuți și de rude, Pomponescu era mereu în căutarea unui prieten, pe care îl dorea sau mai bătrân decât el, sau mai tânăr. l se părea că numai astfel, cu multă experiență sau încă necontaminat de răutățile vieții, un om prezenta garanții de a fi un suflet delicat și deschis. Se temea de persoane ca Ioanide, sigure de sine, zdrobindu-l parcă prin sentimentul superiorității. Tinerii au încă o neîncredere în ei înșiși, care-i face respectuoși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
măndrește, se bucură, ajunge într-o stare de extaz. De ce? Pentru că începe să înțeleagă cu adevărat expresia „demn de a fi om”. Astfel, demnitatea umană este indispensabilă existenței omenești precum apa și măncarea, inteligența, respectul, bunătatea, recunoștința, dreptatea și chiar răutatea. Însă omul nu trebuie să uite niciodată să mulțumească lui Dumnezeu că l-a crezut pe el „demn” să se nască.
Demintatea umană. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
ironia: este "modul indirect de a lua în derâdere sau de a agasa sau de a critica, simulând naivitatea sau necunoașterea", precizează Ch. André (2009, p.186). Această stare sufletească și acest tip de comportament relațional este un teren al răutății rafinate; ceea ce nu îi este dat oricui, fapt de care abuzează ironicii. Ironia este o armă; ca și disprețul, are drept sursă stările sufletești "în care coabitează sentimentul de superioritate și agasarea condescendentă față de aproapele său" (ibidem); ea se întemeiază
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fost (sau care este) mai favorizat/mai favorizată de soartă decât noi; este o acreală îndeobște ascunsă, însă întotdeauna activă, care se insinuează pe ascuns în judecățile și simțămintele noastre (Braud, 2008). Având în centrul ei o puternică notă de răutate, de ostilitate rece, de ranchiună tăinuită și de ciudă (Epstein, 2008), invidia este în raport cu celelalte stări sufletești o emoție ascunsă. Ea constituie un mecanism major, cvasipermanent al raporturilor sociale, însă, în majoritatea copleșitoare a cazurilor, camuflat; este o pasiune cutremurătoare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Invidia "ne amintește poziția de inferioritate în care ne găsim și lezează stima de sine, greu de suportat"; ea ne arată că "nu suntem atât de perfecți sau de împliniți pe cât credem" (Wilks, 2003, p. 146). Deși conține note de răutate și de ranchiună, ea poate fi și un stimul pentru dezvoltarea pesonală. b. să ne examinăm gândurile de inferioritate. Invidia este cu atât mai violentă, susțin autorii, "cu cât ea "trezește" un ansamblu de idei devalorizante față de noi înșine, adormite
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]