3,555 matches
-
la cuvinte. Între noi apare brusc, șchiopătând ușor pe stânga, alt spectator. — A, uite-l pe Neagu. Îl cunoașteți ? — Da, desigur. Neagu poartă un veston de piele subțire, neagră, peste o cămașă kaki, fără cravată și - adevărată surpriză - e proaspăt ras, în acord cu chelia fără urmă de păr. Se înclină vag pe piciorul mai scurt către fată. Doctorul în estetică ! O cunoaște... i-a fost studentă la artă bizantină... — Lumea așteaptă o invitație. Am vorbit cu câțiva băieți să ne
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rezistența, podurile, drumurile, sistematizarea. Miercurea dolofană, încăpătoare, cu zeci de circuite divizate, ramificate, subdi vizate, rețea, vene, artere, noduli, pulsând fiecare și împreună, în etaje, sectoare, ateliere, colective, compartimente, birouri, grupuri, grupulețe, familii, familiuțe, cvartete, cupluri, și vecinul A.P. proaspăt ras în cap, dublu triplu multiplu salt individual, personal, și țop ! la punct fix, stupefacția suporterilor. Nu în fiecare zi reușește căldura să spulbere puterile și concentrarea combatanților. Sunt ore când fibra se încordează : minte utilă în trup utilizat și cresc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Opt birouri și patru planșete pe mijlocul sălii. Două pupitre lângă ușă, două cuiere, două telefoane, cinci tranzistoare. Toamna se tânguie, în dreptul obloanelor. Șuiere lungi, rafale umede. Zgomote, frig, fum. Se respiră, se bârfește, se geme, se râde. — Hei, domnu’ ras în cap... ai auzit ? Sticla s-a întors, neatinsă, după doi ani ! Nimeni n-a gustat... Ridică privirea obosită, revede vopseaua verde a dulapurilor, mustața colegului din stânga, halatele peste paltoane. Colegul din stânga împarte apartamentul comun cu un bătrân muribund, bolnav
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sufletul i s-a umplut de o neliniște de moarte. 17. Și-a deschis toată inima față de ea, și i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aș fi ras, puterea m-ar părăsi, aș slăbi, și aș fi ca orice alt om." 18. Dalila, văzînd că își deschisese toată inima față de ea, a trimis să cheme pe domnitorii Filistenilor; și a pus să le spună: "Suiți-vă de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
spună: "Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui." Și domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, și au adus argintul în mîini. 19. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Și chemînd un om, a ras cele șapte șuvițe de pe capul lui Samson, și a început astfel să-l slăbească. El și-a pierdut puterea. 20. Atunci ea a zis: "Filistenii sunt asupra ta, Samson!" Și el s-a trezit din somn, și a zis: "Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
l-au apucat, și i-au scos ochii, l-au coborît la Gaza, și l-au legat cu niște lanțuri de aramă. El învîrtea la rîșniță în temniță. 22. Dar părul capului lui a început iarăși să crească, după ce fusese ras. 23. Și domnitorii Filistenilor s-au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, și ca să se veselească. Ei ziceau: "Dumnezeul nostru a dat în mîinile noastre pe Samson, vrăjmașul nostru." 24. Și cînd l-a văzut poporul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
condițiile astea! păi, stai domle! dacă mă supun la calvaru’ ăsta mai pot eu mâine să ies cu parapanta? Unde mai pui că dacă mă filează vreunul de la Security că ies mai devreme de ora 23 din companie m-am ras de laptop nou. Sâcâit, ridică din nou receptorul: Suzy, sună tu la Customer Service. Ăă? da, ăia cu deservire non-stop. Așa, așa. Dă-le tu semnalmentele mele și roagă-i să trimită unul care să-mi semene în jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
must. Deci pusese gând rău și ciorchinilor ălora piperniciți care spânzurau din via agățată de trupul blocului; iar duduia Caty aia probabil că găsise momentul să se răzbune pentru că patul nostru scârțâia după miezul nopții. C XXI Nu se mai rade în cap, vrea să-și lase părul lung. În schimb se bărbierește în fiecare zi, să i se îndesească barba. Poate ar trebui să urmeze exemplul lui Leo, să-și ia un abonament la body building. Deși Cosmin crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca. Nici măcar nu se mai rădea. Niște tuleie acolo. Peste noapte avusese vise erotice: se făcea că Leo pătrundea în apartament prin zidul din sufragerie, intra în pat, îl lua în brațe și-l penetra pe la spate. Întorcându-și capul, îl săruta pătimaș. Brrr! Mare ciudățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până când un fiu sau vreo nepoată cu suflet de artist făcea praf într-un deceniu tot ce-și mâncaseră de sub unghii trei generații anterioare. Așa că nici ramura Tauberger nu isprăvise mare lucru. Atelierul lor de trăsuri, cu două caturi, fusese ras de comuniști; la fel casele și grădinile din jurul lui. Fără folos s-au înscris de-a valma în partid și s-au împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști și turnători. Până la urmă n-au reușit decât să-și înfunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce voia de la mine Adelina era sex dezlănțuit și să o însoțesc din când în când la Constanța, unde citeam pe plajă și ne hârjoneam printre valuri până dădeam jos trei rânduri de piele. Existau și neajunsuri: voia să mă rad în cap, să-mi las cioc și să port un fel de togă albă, până la călcâi; nu înțelegea sexul decât ca pe o călăreală contra cronometru; era complet dezordonată; mi se așeza în poală când mergeam la teatru sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi promisesem - aveam nevoie de o săptămână să mă întorc în București, să lichidez cu Adelina. Mă întreb dacă ea credea măcar o iotă din ce îndrugam eu acolo. Ne-am îmbrăcat în mare viteză. Nici măcar nu mi-am mai ras barba care îmi ajunsese până la clavicule. I-am zis ofițerului de la Starea Civilă că voiam să amânăm ceremonia cu o săptămână, să ajungă și oamenii mei. Grasul perciunat din fața mea auzise el cum stătea treaba. Îl durea inima să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e duminică... Dar există această condiție: când! Totuși, În stația planetară, așa cum o receptează poeta, călătorii își schimbă, de la o epocă la alta, înfățișarea, mentalitatea, dar gesturile esențiale rămân aceleași: Ei se sărută și se despart / băieți cu codiță, fete rase în cap, iar sinesteziile sunt adecvate contextului: aerul are gustul sărat al apei. În felul acesta, textele Victoriei Milescu alcătuiesc o poezie a cotidianului, în care orașul nu e idilizat, pentru că poeta, în general, cel puțin în volumul de față
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
principal" (tot cu paie, acoperit de un cearceaf de cânepă, dar mai înalt decât cel de lângă ușa de la intrare unde dormeau mama și sora mea). Dimineața, când mă trezeam, tata își apropia obrazul de obrazul meu și, cum nu se rădea decât duminica, mă înțepa cu barba, ceea ce mă făcea fericit. De alte răsfățuri n-am avut parte. Abia în București am aflat că, de ziua nașterii, părinții obișnuiesc să organizeze mici sărbători copiilor sau că, de Crăciun, de Anul Nou
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care-și studiază boala. Și, pe măsură ce se apropie data plecării la "San Donato", îmi e tot mai greu să mă gândesc la altceva, deși fac eforturi. Azi, m-am speriat când m-am privit, la baie, în oglindă. Nu mă răsesem de trei zile, iar asta mă îmbătrînea și mai mult. Am vrut să zâmbesc, dar n-am reușit să obțin decât o grimasă. Aveam un aer de pustnic sălbăticit, care a ieșit la gura peșterii. 21. Ultima oară l-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Magi și Ion care țineau la frizura lor, nici nu s-au gândit să își atingă podoaba capilară... au crezut că glumește și ora următoare le va spune, - Ha, ha, ha v-ați speriat... ia uite, unii chiar s-au ras în cap ! Ce înseamnă frica! Însă a doua oră pe toți patru îi dă din nou afară, - La tuns nerușinaților! Cei trei nici nu se gândesc să își taie părul, el mai fricos, când ajunge acasă îi întreabă pe părinți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o inițiere dură: Macmillan declarase poate la Bedford că economia era puternică și că „țara n-o dusese nicicând mai de bine“, dar speculanții străini gândeau altfel, și s-au lansat o campanie furibundă de a vinde ieftin lira sterlină, răzând din rezerva de aur a băncii și forțând o creștere cu 2% a ratei bancare (până la 7% cea mai mare de peste un secol). — A fost ceea ce se poate numi botezul focului, îi explică Thomas tânărului său văr Mark, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înaintea lui. Astfel, rămas singur, s-a consumat și mai mult. Într-o bună zi, s-a apucat de tăiat lemne, era frigul iernii, a făcut focul, a făcut cald în casă, a încălzit apă, s a spălat, și-a ras barba și și-a chemat vecinul spunându-i că se simte slab. La puțină vreme vecinul i a spus: Bade Costache, eu merg acasă, mănânc ceva, îmi iau femeia și venim amândoi. Când a venit Cocoș, Lucache se muncea să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cât a fost perceptor, i-a deposedat pe mulți consăteni de-ai lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era un bărbat înalt, de vreun metru șaptezeci și cinci, gras, ras la față, cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați, de-ți lăsa impresia că-i ies din cap și niște urechi mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă. Mâinile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
De trei ori va fi blestemat cel care va încerca să forțeze ușa sacră și nu va reuși. De trei ori vei fi răsplătit dacă vei adăuga victoria la obiectivul tău. Cineva luă gluga de pe capul lui Antonius. Era complet ras. De el se apropie un bărbat ce purta o togă neagră brodată cu purpură. O mască albă, în formă de cap de leu, îi acoperea complet chipul. — Ție îți dau abrasax. Îi puse la gât un colier de fier în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Caesar a privit spre răsărit ca să-l îndemne pe Otho să lupte împotriva ta cu legiunile din Judaea. Lucru cu care Vespasianus este de acord, după cum te-au informat spionii tăi. — Dar despre revărsarea Tibrului, care aproape că a ras Roma de pe fața pământului, ce mai ai de spus? replică Vitellius, roșu la față de mânie. Oare apele care au distrus podul Sublicius tocmai când Otho se pregătea să pornească împreună cu trupele sale nu sunt un semn funest? Am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pseudonimul Maria de la Banca, încurcând multă vreme, mai ales domnișoarele... Rămâne inexplicabilă, total confuză, afirmația în cazul Clapa Gheorghe (p.119) că, prin anii 1960, solida clădire a Liceului „Gh. Roșca Codreanu”, atunci Școala medie serală nr.2. a fost rasă „o vreme de pe fața pământului”, iar în cazul N.N. Tonitza (p.414) explicarea rostului și a împ rejurărilor în care s-a constituit „Grupul celor patru”, din care a făcut parte și bârlădeanul, mai ales că „grupuri de opinie” în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
făcut-o! Recunoaște și uit de toată chestia asta. Plec. Ce să pleci, domnule ? Dumneata ai venit la constatare și nu la plimbare. Mda...Asta ce-i? O capotă răsucită. Răsucită, răsucită, dar unde-i vopseaua? A sărit...S-a ras...S-a... S-a... singură mai mult de-o grămadă. Îți spun eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident! De un fals! Nu-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
politic ci numai financiar. Brusc, în tăcerea profundă, s-a auzit scrâșnetul scurt al lamelor casabile aruncate spre vorbitor de privirile asistenței. Mă iertați, mai adăugă domnul Cognac, dar am să mă retrag la toaletă. Se pare că m-am ras prea tare. Și se pierdu pe prima ușă spre stânga, că dreapta lipsea din neatenția constructorului. Să trecem peste acest nefericit incident. Domnul tocmai a traversat prin loc nepermis o dramă personală. Cineva i-a sustras un crac al pantalonului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
oficial din moment ce a fost înregistrată sub un număr dar câștigă nulitate, deci se abrogă din punct de vedere al reclamației, adică oficial, la punctul privind lătratul care nici nu interesează că nu spune caracterul privat și nici nu contează ca rasă în sine care latră. Deci reclamația nu-i reclamație. Nu, din acest punct de vedere. Aha. Atunci de ce ați mai venit ? În primul rând pentru că avem abonament de călătorie gratuit pe mai multe linii. În al doilea rând fiindcă, așa cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]