5,027 matches
-
elan ca acum două sau trei săptămâni... Cine păstrează are! Păstrasem, alături de alte nenumărate hârtii și hârtiuțe, toate chitanțele mele de plată a taxelor de studiu la Liceul Matei Basarab: 1936-1937; 1937-1938; 1938-1939; 1939-1940... Apoi am fost în Basarabia. Dar, reîntors la București în ianuarie 1942, mă înscrisesem la examenele fără frecvență pentru anii de studiu 1941-1942 și 1942-1943, care în acei ani s-au ținut, cu totul întâmplător, tot la Liceul Matei Basarab. Lipsea anul de studiu 1940-1941, dar anii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
provoace grețuri. Am scăpat de Săucan și, pentru aceasta - bogdaproste! Concursul tinerilor creatori în domeniul teatrului: Giglio, revenit la București cu boli de ficați, a repurtat unul din cele mai frumoase succese. Mihai plecat la Borsec en belle compagnie. Ion reîntors de la Vatra Dornei, însă la cuțite cu Vally... Mircic robotind cu ardoare la punerea în scenă a lui Richard al III-lea... Amândoi, și eu, și el, am făcut rost de câte un pisic siamez și ne bucurăm, în lipsă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
De fapt, întrebarea e simplă, mai spune el: unde se duce timpul, când avem nevoie de-atât de puțin pentru a retrăi ce ne rămâne din el? Locurile unde din motive nelămurite m-am simțit stingherită în fața unor obiecte se reîntorc tot mereu. Obiectele se repetă și mă găsesc oriunde-aș fi. Alexandru Vona vorbește despre „o prezență insistentă a obiectelor“2 al cărei rost îi rămâne necunoscut. Fără rost pălăriile stau la pândă, fără știrea posesorului lor se furișează secrete
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
António Lobo Antunes, pentru a trece abia de-aici la goana buimacă: „O neagră dispoziție, o melancolie furioasă de culoarea norilor s-au adunat deasupra mării, perne făcute grămadă, pline de gușe de tafta“, scrie el în romanul Păsările se reîntorc. Cei trei autori citați mai sus, fiecare în felul său cu totul deosebit de a scrie, provoacă în mine același lucru: mă înlănțuie cu propozițiile lor și mă năucesc într-atât încât mă obligă iarăși să mă am în coastă pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așa mi se pare, e gata de orice mârșăvie. Nu-mi voi cumpăra niciodată un asemenea pantof și nu l-aș accepta nici dacă cineva mi l-ar face cadou. Pentru că n-aș fi sigură că pantoful nu se va reîntoarce cândva, pe neobservate, la mai vechiul său nărav de a strivi mâini. O reclamă de acest fel n-o poate născoci decât cineva care nu realizează defel că violența provoacă suferință și îi mutilează pe oameni. A împovăra un pantof
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai trebui să te referi la tine anume, căci intraseși în pielea figurilor de șah. Timpul propriu jocului te purta cu sine, spunea el, nu erai nevoit să-l înduri atât de vid precum era. După prizonierat, bunicul s-a reîntors în sat. La fel ca frizerul companiei, ajunsese și el un împătimit al jocului de șah. Exercițiul dobândit în sculptarea celor șapte figuri de șah și timpul ce se scurgea atât de încet, mi-a spus bunicul, l-au silit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Să spun totul vrea să însemne: tot ce poate fi spus în cuvinte. Așa se face că de fiecare dată i-am relatat toate faptele, însă nimic mai mult - nici o vorbă despre plantele care îmi lămuresc propria stare când mă reîntorc acasă trecând pe lângă grădini. Nu i-am spus niciodată nimic despre băbătiile acelea de piersici, ori despre zahărul de hoit, ori despre dalii. Tăcerea ținea mereu cumpăna vorbirii. Când prietena mea mi-ar fi putut interpreta greșit tăcerea, trebuia să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în timp ce persoanele și întâmplările din jurul lor li se supun. Cu toate astea, majoritatea oamenilor de-aici își închipuie că ajunge să te ocupi mai mult de prezent ca să uiți de trecut. Din experiența mea știu însă, dimpotrivă, că trecutul se reîntoarce cu atât mai deslușit, cu cât acorzi o mai mare atenție prezentului. Frapant ca niște atacuri, obiectele de azi îmi readuc, târându-le după sine, poveștile mele de odinioară. În ele există latent o forță ce transgresează limitele temporale și-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Dar nu putea concura cu Inge Wenzel în drum spre Rimini. Eram obsedată de Inge Wenzel în drum spre Rimini. Odată am văzut un manechin în galantarul unui magazin de confecții și mi-am zis: iat-o pe Inge Wenzel reîntoarsă de la Rimini. Manechinul se afla în spatele unei scări rulante, la o cotitură. Pe traseul ce-l urmează cumpărătorul mergând prin magazin, la prima curbă, manechinul purta îmbrăcăminte de toamnă. și, înaintea fiecărui nou sezon, Inge Wenzel mai pierdea ceva din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un timp o returnezi, fiindcă ai ajuns să posezi propria ta mașină nou-nouță. Din perspectivă germană, orice indian ar trebui să se simtă înnobilat pentru că Germania are nevoie de el. După o ședere de trei ani în Germania, indianul se reîntoarce acasă înălțat sufletește, după ce a avut între timp ocazia să trăiască aici tot felul de lucruri: la locul de muncă i-au fost recunoscute strădaniile, iar în magazine l-au servit cu lămuririle de cuviință în caz că el, aflat „la noi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
2008: cărțile lui Gheorghiu făceau casă bună de cartoane împreună cu Le Clézio, Premiul Nobel pentru literatură 2008. Anticariatele nu mint: Le Clézio nu merita acest premiu, care i s-a dat mai mult pe criterii de corectitudine politică. Se va reîntoarce în curând la cartoane, în stiva de cărți ieșite din modă, supra-editate, supralicitate.) Franceza de Dâmbovița: de fiecare dată când trebuie să scriu cuvântul champignons mă pomenesc așternând pe hârtie champinions. O iau iarăși de la capăt. Educația voinței, pe undeva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de admitere la Facultatea de Constuctii Civile și Industriale a Institutului Politehnic din Iași În anul 1958, după absolvirea facultății s-a căsătorit cu Elenă Beldiman, cu care a avut 3 copii: PetruDumitru, Elenă și Mihai-Lucian. După absolvire, s-a reîntors pentru puțină vreme în orașul natal, unde a lucrat din 1958 până în 1959 în cadrul Întreprinderii de Gospodărie Comunala a Orașului Rădăuți, ca șef al serviciului tehnic. Curând, a revenit la Iași parcă simțind că aici avea să se realizeze în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93333]
-
el? Ce s-a ales din fascism?Ă Eu, unul, nu cred că umanitatea ceasului de față, de pe oricare meridian, poate consimți să revină la fascism ca mod de existență socială și politică, nu cred că umanitatea vrea să se reîntoarcă în grote. Dar iată că unele semne de isterie verde, sură sau brună se fac simțite ici și colo. Unele fantome mai mișcă. E oportun să fim avertizați, să tragem un semnal de alarmă. Toate forțele progresiste de pretutindeni au
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
plimbat ce ne-am plimbat, timp în care eu încercam cu disperare să găsesc momentul să o sărut. Moment pe care nu l-am găsit decît la întoarcere, în fața cantinei. Mi-am zis „acum ori niciodată !“ și am pupat-o. Reîntorși din excursie, m-am mai întîlnit de vreo cîteva ori cu ea, dar n-am mai repetat expe riența, fiindcă fata era foarte stresată că, în urma sărutului din seara respectivă, s-ar putea să fi rămas gravidă. O altă tentativă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe plajă, unde am stat pînă cînd a plecat toată lumea - mai eram doar noi și pescărușii. Apoi ne-am dus să ne îmbrăcăm - ea să-și facă și bagajele - și ne-am dat întîlnire, peste puțin timp, iar pe plajă. Reîntorși pe malul mării, ne-am plimbat ce ne-am plimbat, pînă cînd ne-am urcat într o cabină de salvamar. Cum locul era îngust, ea stătea pe genunchii mei. ...și atunci, dă-i și sărută-te ! Tipa știa să sărute
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cititori cât mai fidel: Zilele trecute mi-a fost dat să cunosc „pe viu” foamea de amintiri a unui tânăr plecat în lumea largă, peste Atlantic, pentru a-și afla împlinirea profesională dar mai ales pe cea financiară. S-a reîntors în urbea natală ca să petreacă, împreună cu părinții și ceilalți apropiați, Paștele și concediul anual. De un deceniu de când se află pe îndepărtate meleaguri străine, eroul acestei povestiri revine în țară cam din doi în doi ani pentru a-și potoli
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
emoțiunea cu care am trecut poarte, dincolo. Căci în colțul acela retras, care deși în plin centru al orașului, păstra totuși în el liniștea liniștea-i veche și statornică, iluzia că mă desprind de cele din jurul meu, pentru a mă reîntoarce în trecut, lua o formă și o intensitate neașteptată, într-atât îmi părea că Iașul de atunci, Iașul războiului, Iașul inundat de trupe, de dregători, de lume străină, de oaspeți, de larmă, de zgomot, de plânsete, și nu numai Iașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
dintre Golia și Alecsandri, e librăria Daniel. Bună librărie; mare... Cu ce plăcere intram în ea, curios și lacom! Vom da mai departe peste "Frații Șaraga", apoi peste "Maximovici și Alexa" și în fine peste "Petru Popovici". Când ne vom reîntoarce la timpul nostru, nu le vom mai găsi; vor fi dispărut de demult. Un singur nume va supraviețui: Șaraga. Elias Șaraga, decanul librarilor moldoveni, dacă nu al tuturor librarilor din țară. Dar și domnul Elias a plecat din Iași, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
refacerea turlelor de la Cetățuia, redân-du-le vechea rotunzime, Iașul a regretat sincer siluetele ascuțite, cu care ochiul se deprinsese și care se profilau așa de armonios pe cerul albastru. * Preocupat de ținută, și cu drept cuvânt, căci primul său gând, odată reîntors din prodigioasa-i călătorie, e de a-și îndrepta pașii spre balconul Roxanei, Cyrano scutură de pe el finul praf cosmic pe care l-a adunat în spațiile siderale, prinde între degete, și le dă drumul în aerul liniștit, cele câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din trena Cometei pe care a atins-o în drum... Așa pretinde cel puțin Rostand. Cam așa... Și la drept vorbind așa chiar trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd deci că, reîntorși la realitatea actuală din peregrinările noastre, va trebui, ca și intrepidul gascon, să scuturăm de pe noi, de pe mâini, din păr, de pe haine, colbul miraculos căruia, în particular, lucrurile acestea își datoresc patina și deci poezia... Căci, între călătoria lui Cyrano
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
său un alt strălucit profesor și fost ministru). E drept că de câțiva ani îmi am gospodăria la București, adaogă el, dar n-am plecat cu ideea preconcepută de a părăsi orașul meu și nici nu este exclus să mă reîntorc în el..." Și acum, partea a doua a problemei: de ce toți cei care părăsesc Iașul duc cu ei acel sentiment greu, acel regret, acea nostalgie, pe care timpul nu numai că nu le distruge, dar, dimpotrivă, le întreține și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acele lucruri. "Mai stai... nu zbura..." Cine să steie? Prezentul care îmi scapă sau trecutul pe care l-am reînviat? Și eroul din cartea despre care am mai vorbit, a lui Carco (care ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în locurile unde și-a petrecut copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Socrate judecător. Să-și trimită judecătorii la moarte? Nu-i va face astfel martin? Și lumea, În loc să-i urască, n-ar Începe să-i deplîngă? Sau, să-i recheme la masa judecătorilor și să-i lase să strige către el, reîntors pe banca acuzaților: Nu există altă dreptate decît cea pe care ați trăit-o! Dar, nu. Socrate insistă să i se explice de ce a fost condamnat la moarte. Vrea să se convingă deplin că moartea lui a fost considerata de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de la Început, cînd Întreg acest peisaj Îmi aparținea fără amintiri... Între noi și lucruri se așterne umbra subțire a vîrstelor noastre trecute și de la o vreme nu mai vedem obiectele ca atare, ci, privindu-le, ni le amintim . CÎnd mă reîntorc acolo, mă gîndesc uneori astfel și la mine Însumi și parcă aștept să mă alunge lumina ascuțită a dimineții care aprinde mai Întîi florile galbene de lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
probabil, ar trebui să mă mulțumesc cu gîndul că În deșert piramida nu Înseamnă mai mult, dar nici mai puțin, decît Înseamnă catargul de care se leagă Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansînd pe nisip... Trebuie să mă reîntorc la Oedip și la sfinxul grec. VÎrful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care Îmi lipsește de cîte ori mă Încurc În propriile mele declarații despre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]