3,259 matches
-
Petit Robert, "a decora cu scene avînd personaje" și mai cu seamă "cu scene luate din Sfînta Scriptură, din viața sfinților". În acest sens, îl luăm în demersul nostru, cu diferența că aici este vorba de scene reale făcînd să renască imaginile trecutului cu o forță de nebănuit. Astfel încît, luînd la cunoștință efectele produse de ele, adevărul pare a fi o operă de ficțiune. Degeaba sînt incredibile evenimentele istoriei, ele aduc la starea de incandescență zelul a milioane de oameni
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o expresie unei situații sociale în care tocmai formarea maselor presupune atomizarea și alienerea oamenilor", consideră T.W.Adorno, Gesammelte Schiften, ed. cit., p. 435. 450 Freud, Essais de psychanalyse, ed. cit., p. 118. 451 Observăm cum, de cîțiva ani, renaște interesul pentru mulțime și conduitele colective. Studii importante au tendința să nege diferența dintre mase și indivzi, să neglijeze importanța conducătorilor și să țină cont doar de factorii raționali. Este adevărat însă că, spre deosebire de psihologia mulțimilor, acele studii se adresează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Țara Moldovei (1359-1862), Prima Republică Moldovenească (02.12.1917 - 27.03.1918), A Doua Republică Moldovenească (02.08.1940-1991), A Treia Republică Moldovenească de la 27.08.1991. Statalitatea Moldovei începe, așadar, în 1359, și, deși a fost uneori suprimată, a renăscut ca pasărea Phoenix. Mergând pe aceeași linie ca și Vasile Stati înaintea sa, autorul manipulează izvoarele istorice cu vădită intenție, punând accentul doar pe acele aspecte care se dovedesc favorabile ideilor susține în lucrare (cum ar fi rândurile referitoare la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
înaintează printre toate elementele, adorând soarele și divinitățile. Îmbrăcat cu o mantie a cerului, albăstrie, având o făclie în mâini și o cunună pe cap, este prezentat comunității ca o imagine a divinității solare și sărbătorea ziua în care se renăscuse la o nouă viață. În fața simulacrului zeiței, recita o rugăciune entuziastă de mulțumire, prin care își asuma obligația de a păstra în centrul atenției sale chipul divin al zeiței și sfânta ei înfățișare. În perioada ptolemaică, Osiris a fost trecut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Irak... a permis statului să acumuleze mai multă putere", o teză greu de combătut, care naște o nouă provocare neașteptată pentru liberalii care credeau că globalizarea a erodat în sfârșit semnificația suveranității statale (Harvey 2003: 17). Statul securității naționale a renăscut. Resuscitarea puterii statale în lumea industrializată după atacurile din 11 Septembrie a luat numeroase forme, inclusiv aducând noi restricții asupra libertăților civile, mai mari puteri de supraveghere și detenție, cheltuieli militare sporite și extinderea serviciilor de informații secrete. Amenințările terorismului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
absolută, regăsibilă, în inima poeziei sale (firește, doar după ce este înlăturată mantia aridă a conceptualului), constă tocmai în această redare a emoției pure, care respinge orice încercare de intelectualizare, și care este zborul. Desigur, lirismul esențial al creației sale, mai renaște din ceva, și anume, din "natura sa romantică, de tip contemplativ și interiorizat, formată, îndeosebi, prin studierea intensă a lui Eminescu, Blaga și Novalis, a muzicii clasice și picturii"46. Deși o ființă spirituală și spiritualizată 47, "nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care în lucrarea Essais de stylistique structurale 36 se ocupă de "metafora în lanț" sau de "metafora succesivă". El atribuie acest concept scrierilor suprarealiste, în care funcționează dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de proximitate a metaforelor, una renăscând din cealaltă 37. În completare la această definire, Paul Ricoeur vorbește despre "metafora vie". Transgresând definirile restrictive anterioare 38, el va adopta un punct de vedere hermeneutic, care-l va duce la elaborarea conceptului de "metaforă vie", metaforă care produce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări de agregare, timp si spațiu) asociată ipostazelor metaforice a "fluxului si refluxului sensurilor", "valurile fluxului si refluxului" condiționează capital constituirea edificiului poetic. Eul meditativ maturizat îsi prezintă devenirea traiectului artistic, resimțind fluxul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai mult scena literelor franceze. Temperatura noii literaturi publicate de către Jérôme Lindon la Minuit crește pînă la cele douăzeci de grade optime pentru apartament. Reglajul se face, e drept, și prin climatizor, dar, chiar și-așa, artificial, spațiul caloric vede renăscînd un personaj mult mai aproape, cu toate măsurile de precauție luate pentru a nu fi confundat, de cel al reprezentării „realiste”. Paralel, Însă, cu literatura de douzeci de grade, Marie Redonnet este scriitoarea care trebuie considerată, prin romanele, nuvelele și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
practic Împlinite și, departe de a jubila, se rersemnează cu ideea, finală, a inutilității tezelor În general. În acest moment eroul nostru, acest Roquentin autist care Înoată În vîscos, sau criminalul fără crimă care e Mersault, ori revoluționarul sacrificat Kyo, renasc, ca Într-un ciclu metempsihotic, Într-o existență care nu le mai inspiră nici o dorință metafizică, o existență care se supune, În termenii foucaldieni, unei „analitici a finitudinii”. În mod surprinzător, pînă și situația lor economică este onorabilă, iar lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Nici un cuvânt nu mai stă/ Liniștit lângă altul/ Nu știu ce le alungă/ Și le încâlcește cărările,/ Cine urlă în pustiu/ Și-i târziu în cuvinte, și zădărnicie/ și amenințare,/ parcă de sus, oricum/ din firea lucrurilor". Poezia lui Ion Horea va renaște ca Pasărea Phoenix ca pasărea minune lângă sat și lângă dealuri: Tot lângă dealuri sufletu-mi e plin/ Tot lângă ape inima-mi suspină,/ Tot lângă nori mi-e gândul în rotire/ chemat în fire, alungat în fire,/ și căutat
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
făcut oameni buni cu calul?/ Cu animalul acela răbdător cu ochii mari/ ca două sate negre/ îmblânzite cu biciul." Emil Brumaru "Versuri", Albatros, 1970; "Detectivul Arthur", poezii, Editura Cartea Românească, 1970; "Julien Ospitalierul", Editura Cartea Românească, 1974. Prin Emil Brumaru, renaște lumea de imagini a lui Ilarie Voronca, pe drumul deschis de Dimov. Tehnica suprarealistă, exotismul, amestecul de candoare, frumusețe, puritate și frivolitate intens carnală sunt decantate în imagini somptuoase, germinate de câteva motive care apar obsesiv lenea, covorul, mătasea, piperul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu transced, aspir către eliberare. Traversarea durerii mă scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce reprezintă calea mântuirii, iar mântuirea este forma totală, supremă a eliberării mele. Durerea metafizică este o situație corelată destinului meu, de la care nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Dragoste? O, ce amară fericire” etc. „Amor” și „iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar peste jumătate din fiecare evocă fie un „amor defunct”, fie o „iubire” devenită „trecut pasional”. „Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe ori învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul Scînteilor galbene dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atingă empatia față de suferințele celorlalți, de care are nevoie orice mare scriitor. Ea a ieșit din depresie slăbită, dar mult mai capabilă să aprecieze starea melancolică a împăratului roman. Dacă și-ar fi petrecut anii '40 în Europa nazistă în loc să renască în America, pesimismul ei înveterat ar fi putut deveni mai degrabă personal și amar decât istoric și universal. Războiul a nuanțat pesimismul lui Yourcenar cu aceleași orori pe care artiști precum Max Beckmann le-au înregistrat, dar era modelat dintr-
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
tragicului, ce transformă practic aproape fiecare frază în mediul perfect de emergență al unui expresionism autentic, de profunzime. În deplină consonanță cu pânzele artistului grafic, textele sunt expresiile explozive, autosuficiente, ale agonicului, ale torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de a supraviețui cu această conștiință a muritudinii perpetue ("cât de mult mor!", notează poetul prin vocea propriei umbre, sinistră Apariție în timpul unui ritual vizionar obișnuit). În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege să raporteze Lumina vieții la cuvânt, o suprarealitate poetică suverană, ce posedă câteva dintre atributele demiurgice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le mișca-n sus și-n jos", din cer cad "ca niște fulgi/ părinți înviați, buchete de flori, case de turtă dulce/ și o pace ca de basm încuiat undeva/ și lăsat să se rescrie când este uitat", păsările moarte renasc primăvara etc. La o primă vedere, astfel, cartea apare ca un un șir de povești, majoritatea bine scrise și pline de tâlc, despre revelațiile de tot felul (includiv cele poetice), despre zbucium și repaos, despre moarte și viață, despre suferință
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lăsată în urbea natală) își conferă o nouă identitate a lui Francisco Diaz Alvarez Xavier Juan Acevo -, se însoțește cu apostolul Luca, cel care poartă pe umăr un corb și face semnul crucii peste creștetul unei pisici galbene, apoi se renaște, înotând gol, din marea întunecată, gravidă (Fragmente de text salvat dintr-un incendiu neronian) etc. Astfel de transcrieri în cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fără îndoială, pe care istoricul trebuie să le abordeze cu atenție. Sînt observații cărora însă trebuie să li se acorde o valoare interpretativă strict limitată. Că în planul secund al infinitelor forme de discurs pe tema Complotului discurs multiform, care renaște mereu, care este mereu în actualitate se pot discerne anumite speculații manipulatorii, e un lucru care nu poate fi neglijat. Dar, evident, ar fi extrem de riscant să concluzionăm că discursul în întregime trebuie abordat, analizat și înțeles pornind de la acel
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu aparatul tehnico-științifîc distrus. Totuși, un grup de supraviețuitori s-a adunat în valea Nilului. Societatea pe care au reconstruit-o este unică, omogenă, condusă de "obiceiuri și ceremonialuri". Modul lor de viață este "pastoral și liniștit", dar la unii renasc gustul și dorința de a crea. Aventura omului poate reîncepe... Această viziune a unei umanități revenite la izvoarele copilăriei sale originare, rărită, dar împăcată, este, fără îndoială, banală în condițiile absenței oricărui mesaj ideologic. Dincolo de numărul, de diversitatea și de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
doi ani (cât durase despărțirea de Petrică Nicolau), fusese extraordinară, și Petrini, bărbatul îndrăgostit, nu înțelege ce s-a petrecut cu femeia pe fața căreia apăruse, atât de promițător, lumina simbolică. Matilda are o forță de mistificare neistovită, în ea renaște, periodic, „blestemata chestiune insolubilă”, o ură năprasnică încolțește contra bărbatului cu care a făcut un copil. Romanul adună probele, dar refuză să dea un verdict. Când Petrini se îndrăgostește de altă femeie, Suzy Culala, se întâmplă ca Matilda, disponibilă, să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și de Smara, o tălmăcire de Radu D. Rosetti după François Coppeé (Veghea) și alta de N. Țincu după Paul Déroulède (Gazda bună) și Cugetări răzlețe. Izbucnirea la 16 iunie 1913 a celui de-al doilea război balcanic face să renască V.ț. sub forma unei „publicații patriotice ilustrate”, menite „a contribui la dezvoltarea și întreținerea cât mai vie a sentimentului patriotic”, ce va apărea la București între 30 iunie 1913 și decembrie 1924. Directori: D. Urzică și Temistocle Grigoriu, căruia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
rațiunea, ne avertizează că rațiunea singură ar putea greși și, în consecință, ea trebuie să se subordoneze credinței (2, p. 94). Și iată cum, o filosofie care în secolul al XIII-lea a căutat să dea un temei rațional credinței, renaște în secolul al XlX-lea pentru ca, receptînd unele din noile și marile cuceriri ale minții umane, să-și propună să pună de acord știința epocii cu revelația. Tomismul a fost și continuă să fie considerat ca philosophia perennis (3, p.
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu îmi dădeam seama, și pe care nimeni nu și-l putea închipui la vremea respectivă, era că, înainte chiar de începutul războiului rece, una dintre cele mai mari capitale europene zăcea moartă și că pe cadavrul său nu puteau renaște decît două orașe cu malformații congenitale, născute din două inseminări artificiale diferite și transmițînd fiecărui embrion gene potrivnice celuilalt. Cînd am revenit la Berlin, în vara anului 1946, am avut sentimentul că Estul începea să se reconstruiască. Pe Unter den
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]