3,646 matches
-
într-o perioadă de tensiune în creștere în relațiile Est-Vest care au condus la construirea Zidului Berlinului. În primul an de Brandt ca primar, el, de asemenea a servit ca președinte al Bundesrat din Bonn. Brandt a fost deschis împotriva represiunii sovietice a revoltei maghiare din 1956 și 1958 împotriva propunerii Nikita Hrușciov că Berlinul a primi statutul de "oraș liber". El a fost susținut de către editor influent Axel Springer. Ca primar al Berlinul de Vest, Brandt realizat mult în modul
Willy Brandt () [Corola-website/Science/308570_a_309899]
-
sunt audiați generalii Costin Ionașcu, Andra, Crețulescu, coloneii Ioan Lissievici, Runceanu, Borcescu, apoi istoricul Gheorghe Brătianu și Ioan Mocsony Stârcea. Deși era acuzat de încălcarea art. 193 din Codul Penal: „Crimă de intensă activitate împotriva clasei muncitoare în cadrul aparatului de represiune burghezo-moșieresc din SSI” (Serviciul Special de Informații), instanța dispune prin Sentința nr. 865, din 17 iulie 1956, achitarea sa. A fost eliberat din Penitenciarul Central Făgăraș la data de 25 iulie 1956, exact cu două zile înainte de a împlini 59
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
guvernele conduse de patriarhul Miron Cristea și de Armand Călinescu. La 21 septembrie 1939, după asasinarea lui Armand Călinescu, generalul Marinescu este numit în funcția de ministru de interne, în cabinetul generalului Gheorghe Argeșanu. În această calitate, este însărcinat cu represiunea legionarilor. După o săptămână, Marinescu devine ministru secretar de stat însărcinat cu Ordinea Publică (28 septembrie - 23 noiembrie 1939) în guvernul condus de Constantin Argetoianu. În septembrie 1940, după proclamarea statului național-legionar, Gabriel Marinescu este arestat și închis la închisoarea
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
Bădescu. Supravegheat de organele Direcției Generale a Securității, deși în cartier nu este cunoscut ca ar avea atitudini ostile contra actualului regim", a murit la 14 mai 1953, la numai 62 de ani. Între timp intrase în vizorul organelor de represiune comuniste, fiind acuzat de participare la reprimarea muncitorilor greviști din 13 decembrie 1918, alături de generalii Mărgineanu și Ștefănescu, colonelul Călătorescu, maiorii Băgulescu, Chiru și Arghir și de căpitanii Georgescu-Ștefănești și Gica Ionescu. Avea să fie scos de sub urmărire de către Procuratura
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
Generalul a susținut că Raoul Wallenberg a murit după ce a fost otrăvit de , un notoriu asasin NKVD. În 2000, procurorul rus a semnat un verdict prin care îi reabilita postum pe Wallenberg și pe șoferul lui, Langfelder, ca „victime ale represiunii politice”. Mai multe dosare legate de Wallenberg au fost predate șef-rabinului Rusiei de către guvern în septembrie 2007. Acestea urmau să fie trecute în patrimoniul din Moscova, deschis în 2012. Despre soarta lui Wallenberg există însă multe speculații și ipoteze neverificate
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
de planificare. În aprilie 1936 este transferat la NKVD-ul din Regiunea Stalingrad, apoi din anul 1937 la Moscova. A avut o ascensiune rapidă în carieră odată cu numirea lui Lavrenti Beria, când au fost arestați foștii conducători ai organelor de represiune soovietice. A ocupat funcții de conducere în Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne. De la 26 decembrie 1938 a condus Secretariatul Diviziei 2 a NKVD-ului, în perioada ianuarie - august fiind șef-interimar al Secretariatului NKVD. În iunie 1939 a devenit membru al
Nicolae Sazîkin () [Corola-website/Science/307690_a_309019]
-
capitalul, ca sursă de putere. Dimpotrivă, anarhia de piață ("free market anarchy") se înscrie în tradiția liberală radicală și respinge controlul statului în economie. Doctrina anarho-capitalistă propune eliminarea statului, și înlocuirea lui completă cu piața liberă; funcțiile obișnuite ale statului (represiunea contra criminalilor, justiția, armata, etc.) vor fi oferite de agenții pieței libere. Anarho-capitaliștii doresc o societate bazată pe acorduri voluntare și pe schimburi voluntare de proprietăți și servicii. În același timp, ei recunosc și acceptă filantropia ca pe un act
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
urmașului KGB) se deschid încă într-un ritm lent. Numărul exact al victimelor este incă necunoscut și este foarte probabil că nu va fi aflat niciodată cu precizie. Estimările cu privire la decesele datorate foametei în Ucraina (altele decât cele datorate altor represiuni) variază de la câteva milioane la mai mult de 10 milioane. Chiar și rezultatele bazate pe metode științifice variază destul de mult, (datorită puținătății surselor primare de informații), de la 2,5 milioane (Volodimir Kubiovci) până la 4,8 milioane (Vasil Hrișko). O estimare
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
împotriva politicizării Holodomorolui, problema foametei fiind un subiect de discuție pentru istorici, nu pentru politicieni. Totodată, vicepreședintele Dumei Libov Sliska, atunci când, aflat la Kiev fiind, a fost întrebat dacă Rusia, statul succesor al Uniunii Sovietice, își va cere scuze pentru represiunile și foametea din Ucraina, a replicat: "de ce se insită mereu ca Rusia să-și ceară scuze pentru orice? Persoanele ale căror politici au provocat suferințe nu numai Ucrainei, dar și Rusiei, Belarusului, popoarelor Caucazului și tătarilor din Crimeea rămân doar
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
exploatând-o în scopuri politice. . Unul dintre cele mai puternice argumete este acela că foametea a fost precedată de atacul violent împotriva culturii ucrainene, un detaliu istoric comun care a precedat mai multe acțiuni centralizate direcționate împotriva națiunilor ca întreg. Represiunea politică la scară mare a început în Uniunea Sovietică în 1937 sub conducerea lui Nicolai Ejov, individ vestit pentru ferocitatea și lipsa de milă. Lev Kopelev scria însă: "În Ucraina, 1937 a început în 1933", cu referire la declanșarea mai
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
scară mare a început în Uniunea Sovietică în 1937 sub conducerea lui Nicolai Ejov, individ vestit pentru ferocitatea și lipsa de milă. Lev Kopelev scria însă: "În Ucraina, 1937 a început în 1933", cu referire la declanșarea mai timpurie a represiunilor în Ucraina.. Până la prăbușirea Uniunii Sovietice, existența foametei a fost puternic negată de guvernul sovietic și apologeții regimului sovietic din motive ideologice, de cei care au fost induși în eroare de autoritățile comuniste, (precum a fost cazul lui George Bernard
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
pierit în timpul Holodomorului, au fost ridicare monumente și în fiecare an sunt dedicate evenimente publice în Ucraina și în lume. A patra sâmbătă din noiembrie este ziua oficială de comemorare a celor care au murit ca rezultat al Holodomorului și represiunilor politice. (fotografii, legături)
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
între mijlocul lui august și începutul lui septembrie, Saddam Hussein a decis că este momentul să lichideze revolta kurdă. În acest scop au fost mobilizați cca. 60 000 de soldați, împreună cu elicoptere de atac dotate cu armament chimic. Trupele de represiune au atacat pentru început 15 sate, omorând civili nevinovați și rebeli, fără discernământ, folosind armament greu, apoi au urmat atacuri cu arme chimice și execuții sumare. Au continuat identic în alte sate și localități. Zeci de mii de kurzi au
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
au declanșat operațiunea Foroughe Javidan (Lumina Eternă), pătrunzând pe teritoriul Iranului, distrugând complet orașul Islamabad-e Gharb. Forțele iraniene au replicat prin Operațiunea Mersad, ucigând 4500 de mujahedini. Restul s-au retras în Irak. În urma acestei acțiuni, o nouă campanie de represiune a fost declanșată de regimul de la Teheran, un număr încă nedeterminat de activiști de stânga fiind executați. O altă forță politică care se opunea pe cale parlamentară regimului teocratic, era Partidul Tudeh (Partidul Maselor din Iran), afiliat Moscovei. Partidul Tudeh spera
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
origine iraniană. În urma înfrângerilor severe din 1982, Saddam a început o campanie de teroare în rândurile armatei, peste 300 de ofițeri superiori fiind executați în urma diverselor erori comise în timpul luptelor cu armata iraniană. De asemenea, a început o campanie de represiune contra comunității șiite. 90 de membri ai influentei familii de clerici șiiți al-Hakim, dintre care doi membri de seamă Mohammad Baqir al-Hakim și Abdul Aziz al-Hakim se opuneau regimului lui Saddam din emigrație, au fost arestați, 6 fiind spânzurați. Represiunea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
represiune contra comunității șiite. 90 de membri ai influentei familii de clerici șiiți al-Hakim, dintre care doi membri de seamă Mohammad Baqir al-Hakim și Abdul Aziz al-Hakim se opuneau regimului lui Saddam din emigrație, au fost arestați, 6 fiind spânzurați. Represiunea împotriva kurzilor a vizat 8 000 de membri ai clanului Barzani, puși să defileze prin Bagdad, după care au fost împușcați. Începând din 1983, campania de represiune contra kurzilor irakieni s-a intensificat, pe măsură ce creștea numărul insucceselor pe câmpul de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
se opuneau regimului lui Saddam din emigrație, au fost arestați, 6 fiind spânzurați. Represiunea împotriva kurzilor a vizat 8 000 de membri ai clanului Barzani, puși să defileze prin Bagdad, după care au fost împușcați. Începând din 1983, campania de represiune contra kurzilor irakieni s-a intensificat, pe măsură ce creștea numărul insucceselor pe câmpul de luptă, culminând cu un adevărat genocid, operațiunea al-Anfal, care intenționase să-i pacifice "definitiv" pe kurzi. În ciuda măsurilor dure de represiune ca și a regimului său dictatorial
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
împușcați. Începând din 1983, campania de represiune contra kurzilor irakieni s-a intensificat, pe măsură ce creștea numărul insucceselor pe câmpul de luptă, culminând cu un adevărat genocid, operațiunea al-Anfal, care intenționase să-i pacifice "definitiv" pe kurzi. În ciuda măsurilor dure de represiune ca și a regimului său dictatorial, Saddam Hussein a căutat să-și asigure loialitatea unei părți a populației șiite, primind tot mai mulți șiiți în partid și în guvern, crescându-le astfel veniturile și nivelul de trai, care erau mai
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
guvern, crescându-le astfel veniturile și nivelul de trai, care erau mai joase decât ale populației sunite. A dispus de asemenea refacerea pe banii statului a mormântului Imamului Ali, cu marmoră albă importată din Italia. În același timp, a intensificat represiunea asupra majorității populației șiite, aceasta culminând cu arestarea a aproape 400 de oameni nevinovați în orașul Dujail, în urma unei tentative de asasinat asupra lui Saddam Hussein, în 8 iulie 1982. Întemnițați în sinistra închisoare Abu Graib de lângă Bagdad, au fost
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
fost transferați în altă închisoare, fiind executați în secret în 1989. Pe toată durata războiului, Saddam Hussein a căutat să se asigure de loialitatea majorității șiite, dominate în Irak de o minoritate sunită, adesea combinând ofertele generoase făcute unora cu represiunea cruntă a celorlalți. De asemenea, încă din primii ani ai războiului a căutat să se împace cu minoritatea kurdă, pentru a fi sigur de loialitatea acestei populații din zona de graniță cu Iranul. În 1983, Uniunea Patriotică din Kurdistan (PUK
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
forțele implicate în reprimarea manifestanților: apartenența lor, nivelul de înzestrare, abuzurile, conducerea și atitudinea trupei și a comandanților militari, acțiunea și comportamentul activiștilor de partid și a altor responsabili ai regimului. Cercetătorii și-au asumat obligația de a evalua dimensiunea represiunii, în urma căreia a rezultat morți, răniți, arestați, molestați, pierderi de bunuri materiale etc. Chiar dacă cercetarea nu și-a propus să stabilească vinovații pentru săvârșirea de abuzuri și crime, atunci când faptele au fost evidente și clare ele au fost descrise ca
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
procesul de elaborare a primei Constituții postdecembriste și completarea Fondului Documentar al IRRD cu aceste documente; elaborarea unei monografii complete despre evenimentele de la Timișoara din timpul Revoluției și din primele luni ale anului următor; elaborarea unui studiu amplu referitor la represiunea împotriva manifestanților în decembrie 1989: implicarea decidentului politic, forțe participante, consecințe, evoluția constituțională a României. Concomitent, prin grija conducerii Institutului, vor fi inițiate dezbateri libere și schimburi de idei referitoare la accesul cercetătorilor Revoluției la sursele documentare autorizate, la fondurile
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
procesul de elaborare a primei Constituții postdecembriste și completarea Fondului Documentar al IRRD cu aceste documente; elaborarea unei monografii complete despre evenimentele de la Timișoara din timpul Revoluției și din primele luni ale anului următor; elaborarea unui studiu amplu referitor la represiunea împotriva manifestanților în decembrie 1989: implicarea decidentului politic, forțe participante, consecințe, evoluția constituțională a României. Concomitent, prin grija conducerii Institutului, vor fi inițiate dezbateri libere și schimburi de idei referitoare la accesul cercetătorilor Revoluției la sursele documentare autorizate, la fondurile
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
pe înțelesul detractorilor." 38) Gheorghe Sbârnă (coordonator), "Constituțiile României. Studii." 39) Florian Banu (editor), "„Amorsarea” Revoluției - România anilor '80 văzută prin ochii Securității." 40) Liviu Țăranu (editor), "România în „epoca de aur”. Corespondență din anii '80." 41) Ion Bucur, "Cartea represiunii." 42) Daniela Osiac, "Comitetele Revoluției. 1989." 43) Viorel Domenico, "De cealaltă parte a baricadei. Demnitari comuniști în Revoluția din Decembrie 1989." 44) Adrian Pop & Constantin Corneanu (coordonatori), "Prăbușirea Imperiului sovietic. „Lecții” în retrospective." 45) Alexandru Oșca, "Revoluția Română din Decembrie
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
Decembrie, au fost organizate la Palatul Parlamentului sesiuni de comunicări științifice cu următoarele teme: 2005: Revoluția Română din Decembrie 1989 2006: Armata Română în Revoluția din Decembrie 1989 2007: Revoluția Română și integrarea europeană 2008: Forțele de ordine, pază și represiune în Revoluția din Decembrie 1989. 2009: După 20 de ani: Revoluția Română din Decembrie 1989; certitudini și controverse. 2010: Prăbușirea sistemului totalitar-comunist în România. 2011: „Revoluția Română și Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste în România” (2007) și „18
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]