3,589 matches
-
Consiliul de Miniștri, în urma constatării unei comisiuni, compusă din: primul-președinte și președintii Curții de apel din Capitala Tării, ca solicitantul îndeplinește condițiunile legale. O lege specială va determina condițiunile și procedura prin care străinii dobândesc naturalizarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. Soția și copiii minori profită, în condițiunile prevăzute de lege, de naturalizarea soțului sau tatălui. ART. 8 Nu se admite în Stat nici o deosebire de naștere sau de clase sociale. Toți Românii, fără deosebire de originea etnică, de limbă sau
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
și de toate libertățile din care decurg drepturi în condițiunile statornicite prin legi. ART. 11 Naționalitatea română se dobândește prin căsătorie, prin filiațiune, prin recunoaștere și prin naturalizare. Naturalizarea se acordă prin lege în mod individual; ea nu are efect retroactiv. Soția profită de naturalizarea soțului și copiii minori de aceea a părinților. ART. 12 Libertatea individuală este garantată. Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziționat, decât în cazurile și după formele stabilite de lege. Nimeni nu poate fi deținut sau
Drepturile omului reflectate în Constituţiile României din 1923 şi 1938 by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1672_a_3044]
-
de la București, și a cerut emiterea unui Berat de acreditare pentru Summerers, precum și a unui Firman de recunoaștere a misiunii engleze în Principate. Concomitent, salariul consulului a fost majorat la 4.000 de piaștri, începând cu 1 ianuarie 1802, deci retroactiv, sumă care reprezenta o treime din cheltuielile anuale cifrate la 12000 piaștri pe an. Datoriile lui Summerers ajungeau la acea dată, la 25.000 de piaștri, bani utilizați pentru reexpedierea corespondenței și a pachetelor, daruri făcute demnitarilor români și otomani
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de Gurile Dunării, dezarmarea ei maritimă și închiderea ei în Marea Neagră. Sir Halford Mackinder a elaborat, în 1904, teoria zonei pivot „Heartland”, aplicabilă la conflictul dintre Puterile continentale între ele, sau între acestea și cele maritime. Aceasta poate fi utilizată retroactiv pentru a explica fenomene politice care s-au petrecut pe tot parcursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. în concepția lui Mackinder, zona pivot a Eurasiei este Rusia însăși, ea fiind înconjurată de „croissantul marginal interior” „Rimland”, care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Cercului Literar, poate fi dedus și din micromonografia E. Lovinescu (1970). N. preia din Lovinescu teoria sincronismului, însă cu un sens modificat, conform euphorionismului său; sincronismul nu se reduce la stricta actualitate, cultura/ literatura română trebuind să se sincronizeze, cumva retroactiv, cu o „Europă culturală arhetipală”, cu o „clasicitate absolută”. Pe de altă parte, criticul descinde din ceea ce el numește „simbolismul” textului lovinescian, revendicându-se și dintr-o înțelegere a actului critic ca expresie intuitivă. Călinescian până la un punct este N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Théophile Gautier pentru a face înțeles mesajul nostalgiei inverse pe care cititorul ar trebui să îl deslușească. Intertextualitatea explicită (poate prea, o fi capcană, avatarii celor doi scriitori nu aparțin aceleiași familii mitologice) realizează punerea în abis (ideea hipotextului lămurește, retroactiv, ce a rămas confuz din mesajul hipertextului), în ipostazierea primului tip din cele trei evocate de L. Dällenbach: reduplicare simplă, la infinit și aporistică 22. Însă, în cazul Cezarei, deși portretul îngerului căzut întregește imaginea lui Ieronim, adăugând trăsăturilor fizice
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2. Conceptul de degajare 113 3. Copingul 115 4. Premisele unei abordări integrative 116 PARTEA A DOUA DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MECANISME DE APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Introducere în psihanaliză, 1916); - sublimarea și formațiunea reacțională (Trei studii privind teoria sexualității, 1905); - proiecția („Președintele Schreber”, 1911); - întoarcerea împotriva propriei persoane și transformarea în contrariu („Pulsiuni și destine ale pulsiunilor”, 1915a); - introiecția sau identificarea („Doliu și melancolie”, 1917b); - anularea retroactivă și izolarea (în Inhibiție, simptom și angoasă, 1926). În 1936, A. Freud publică Eul și mecanismele de apărare, prima și - vreme de mulți ani - singura lucrare pe această temă. Pornind de la contribuțiile tatălui său, autoarea realizează o sinteză a cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dacă ținem seama de diversitatea mecanismelor de apărare. Laplanche și Pontalis (1967) subliniază pe bună dreptate importantele diferențe care există între raționalizare (în care intervin mecanisme intelectuale complexe), întoarcere asupra propriei persoane (care constituie un „destin” al țintei pulsionale), anulare retroactivă (operație compulsivă) și sublimare (în care pulsiunea este deviată către un scop non-sexual, vizând diferite obiecte valorizate social). A. Freud distingea și ea tehnicile (cum sunt izolarea și anularea retroactivă) de adevăratele procese instinctuale, cum ar fi regresiunea, transformarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
propriei persoane (care constituie un „destin” al țintei pulsionale), anulare retroactivă (operație compulsivă) și sublimare (în care pulsiunea este deviată către un scop non-sexual, vizând diferite obiecte valorizate social). A. Freud distingea și ea tehnicile (cum sunt izolarea și anularea retroactivă) de adevăratele procese instinctuale, cum ar fi regresiunea, transformarea în contrariu și întoarcerea asupra propriei persoane. Astfel, ne putem întreba cât de potrivit este termenul „mecanisme de apărare”. Un alt aspect pe care-l vom evoca aici este relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în publicațiile consacrate acestui concept. • La începutul lucrării sale Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud oferă o listă, devenită clasică, în care sunt incluse zece mecanisme: 1) refularea 2) regresia 3) formațiunea reacțională 4) izolarea 5) anularea retroactivă 6) proiecția 7) introiecția 8) întoarcerea către propria persoană 9) transformarea în contrariu 10) sublimarea. A. Freud consacră capitolele 6 și 7 ale cărții sale studiului negării prin fantasmă, respectiv negării prin acte și vorbire. În capitolul 8, ea descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fel mecanismele de apărare. A trebuit să așteptăm tipărirea ediției DSM III-R (1987/1989) pentru ca optsprezece apărări și definițiile aferente să-și facă apariția în glosarul manualului. Dintre aceste optsprezece mecanisme, cinci figurează în lista clasică a Annei Freud: anularea retroactivă, formațiunea reacțională, izolarea, proiecția și refularea. Constatăm așadar că cinci mecanisme figurând pe lista Annei Freud nu au fost reținute de autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trasăm frontiere între ele, mai ales dacă avem în vedere faptul că orice comparație relevă existența unei apropieri sau chiar a unei similitudini semantice. Înaintea lui Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Plutchik, mai mulți autori notaseră deja că: - anumite apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale aceluiași concept (Arieti, 1974). 2) Există opoziții nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre diversele moduri de apărare. Astfel, Chapman (1967), apoi English și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că introiecția și încorporarea sunt opusul proiecției. La fel, putem sesiza opoziții între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie, formațiune reacțională, identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare, refuz, regresie și sublimare. Pentru a stabili aceste relații, Plutchik et al. cer unor psihiatri experimentați să compare între ele cele șaisprezece mecanisme, în funcție de gradul lor de asemănare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în funcție de gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor să întocmească o diagramă circulară, în care distanțele, pe circumferință, definesc gradul de apropiere dintre apărări, precum și unele polarități sau opoziții. Grupări de tipul: - refuz, refulare și anulare retroactivă, - intelectualizare, raționalizare și izolare, - proiecție, deplasare, activism ne permit să observăm că aceste ansambluri de mecanisme de apărare au în comun metode foarte apropiate de apărare a eului. Această cercetare a mai permis și descrierea opozițiilor (sau polarităților) dintre diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi definiția acestui mecanism în secțiunea următoare a capitolului) include introiecția. 8) Izolarea sau, potrivit lui Vaillant, intelectualizarea. Pentru acest autor, anularea retroactivă ar constitui un subtip al izolării. 9) Traducerea englezescului supression și a termenilor francezi répression și mise à l’écart. 10) Mecanism figurând în DSM III-R sub numele de reverie autistă. Vaillant utilizează pentru una dintre apărările imature denumirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a ideilor și a consecințelor lor și asigură cel mai bun echilibru posibil între diferitele motivații conflictuale. 2) Nivelul inhibițiilor mentale (sau al formațiunii de compromis). Cele șapte apărări menționate - deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formațiunea reacțională, refularea și anularea retroactivă - mențin în afara conștiinței idei, sentimente, amintiri, dorințe sau temeri susceptibile de a reprezenta o amenințare potențială. 3) Nivelul distorsiunii minore a imaginii. Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu amenințările: 1) Prima clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
proces dinamic ce va servi drept prototip retragerii investirii în regresiune”. Pentru Spitz, somnul real ar fi o regresie la sațietatea din momentul alăptării. Dar la fel de bine se poate considera că somnul este un prototip al refuzului sau al anulării retroactive. Autorul citat adaugă totuși și alte elemente prototipurilor acestor două mecanisme de apărare (vezi tabelul 2). Prototipurile sunt supuse influenței mediului și mai cu seamă influenței mamei, grație relațiilor mamă - copil. Spitz precizează că „natura relațiilor mamă - copil, dificultățile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de femei, cu vârste cuprinse între 20 și 59 de ani, și observă că femeile au obținut rezultate mai ridicate pe cinci dintre scalele de evaluare ale PMA, ceea ce arată că ele utilizează mai frecvent două mecanisme de apărare - anularea retroactivă și întoarcerea împotriva propriei persoane - și trei „reductori de tensiune” (precursori ai unor apărări), respectiv încorporarea indirectă, expulzarea fizică și expulzarea verbală: - Încorporarea indirectă se referă la asimilarea, achiziționarea unor elemente abstracte provenind de la o altă persoană. Subiectul se simte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și de plăcere, toate exacerbate de societatea de consum. Pornind de la această analiză, Mucchielli (1981) ajunge la concluzia că ecologismul ar fi o combinație de mai multe mecanisme individuale de apărare, cum ar fi refuzul realității (sociale și tehnologice), anularea retroactivă (ascetismul afișat reunind comportamente destinate înlăturării sentimentelor de dorință și a participării vinovate, anterioare, la societatea de consum), regresia (la comportamentele tipice adolescenței, mai ales grupismul) sau compensarea (inferioritatea compensată de un nou statut în cadrul grupului). Un alt tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la alți autori. Astfel, Mucchielli (1981) compară mecanismele psihice de apărare cu mecanismele de apărare socială și încearcă să elaboreze o tipologie a relațiilor dintre aceste două tipuri de mecanisme. Cu titlu de exemplu, mai menționăm că, pentru Mucchielli, anularea retroactivă și legămintele sau anulările rituale ar fi expresia, pe nouă niveluri diferite, a unui mecanism biologic fundamental, reflexul biologic de supunere. Comparația făcută de Mucchielli evidențiază mai multe tipuri de relații și-l conduce la formularea unei constatări: un număr
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
urmează să o suporte. De pildă, el se va juca de-a operația de amigdale chiar înainte de a fi operat în realitate. În special în acest caz, anticiparea, care tinde să înlăture un traumatism viitor, poate fi comparată cu anularea retroactivă, care încearcă să anuleze un eveniment trecut. Această apropiere poate părea paradoxală, însă ambele apărări se sprijină pe credința în puterea absolută a gândului. În această optică, așa cum gândul poate face să dispară trecutul, el poate și să supună viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
au nici o rațiune de a fi. În acest caz se pune problema de a ști în cel fel „să ștergi, dintr-o dată, urmele unei experiențe trecute, trăită în comun și într-un mod deosebit de apropiat?” (Brun, 1989). Anularea retroactivătc "Anularea retroactivă" Definițietc "Definiție" Iluzia potrivit căreia un eveniment, o acțiune sau o dorință conflictuale ar putea fi anulate grație puterii absolute a unei acțiuni sau dorințe ulterioare, considerate a avea un efect de distrugere retroactivă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Anularea retroactivă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]