6,394 matches
-
eu, își strecoară mâinile în săculeții pe care îi poartă fiecare. Actorii își fac plecăciunile și se retrag. Majestatea Sa se ridică de pe scaun, și înțelegem că e vremea să plecăm. Ne lăsăm în genunchi și spunem: Până când ne vom revedea, vă dorim un anotimp liniștit! Soacra noastră iese fără ca măcar să încline din cap. — Palanchinele imperiale! strigă eunucul-șef Shim și cărăușii vin cu litierele noastre. În tăcere, ne înclinăm spre Nuharoo și apoi unele către altele. Perdeluța palanchinului meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
următoarea lună plină. — Perfect, doamnă. Voi nota imediat data în registrul meu. Dacă nu primiți nici o veste de la mine, rămâne stabilit. Dacă totul merge bine cu Majestatea Sa, veți fi chemată în a paisprezecea zi după următoarea lună plină. Ne revedem atunci, doamnă. Face un pas înapoi, după care se îndreaptă spre ușă. — Așteaptă! Nu am încredere în el: cum poate fi aranjată atât de ușor o întâlnire la o anumită dată cu împăratul Hsien Feng? Shim, te rog să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răspuns, după care eu îl scriu pe decret în stilul său, folosind o pană cu cerneală roșie. Lan înseamnă „am revizuit“. Chi-tao-le însemană „îmi este clar“. Kai-pu-chih-tao - „sunt lămurit în această privință“, iar Yi-yi - „ai permisiunea mea să continui“. El revede ce am scris și își pune semnătura deasupra. Ajunge să se bucure de situația asta și îmi laudă capacitățile și mintea ageră. În câteva săptămâni, devin secretara neoficială a împăratului Hsien Feng. Revizuiesc tot ce ajunge pe biroul său, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
geniului. Să zicem că Balzac a cunoscut o fată bătrână. Dar la el sânt mai multe, în variante uluitoare... Comedia sa umană nu e perfectă și ar fi putut fi, dacă autorul ei ar mai fi avut timp să-și revadă liniștit opera (și ar fi putut avea, fiindcă scrisul l-a ucis prea de timpuriu, la cincizeci de ani). Adesea Balzac e prea grăbit, și, curios lucru, atunci e prolix, e prea vorbăreț 246 (Peau de chagrin, César Birotteau, Les
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sindrofii și numai pentru uzul personal al Nataliei șutzu (așa cum se pra ctica și „înscrierea” în albumele domnișoarelor) „obiectul” versurilor f iind, în cadrul general al Moldovei, farmecul feminin.” Liviu Papuc (Din volumul „Societari junimiști în documente” , ediția a II‐ a revăzută și adăugită, „Convorbiri literare”, 2008,p.326,328) MOLDOVA Omagiu Doamnei Natalia Sutzo Între Dunărea bătrână și‐ntre Muntele Carpat Este patria română, Cu‐al ei soare fermecat. Ea se‐ntinde pân‐ la mare și în sânu‐i falnic are
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
negociere ar fi zadarnică. Hideyoshi nu părea surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o consfătuire. Folosindu-se de o hartă a regiunii, Kanbei revăzu pozițiile liniei defensive a celor șapte fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești despre victoria lui Nobunaga din Kai. Comparând ușurința succeselor seniorului său cu propriile lui dificultăți, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Takaradera. Acum, continua să circule între Kyoto și Yamazaki. Dacă se afla la Kyoto, dimineața făcea plecăciuni la Palatul Imperial; după-amiaza, inspecta orașul, iar seara, se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare zi, își mâna calul undeva, încă mestecând mâncarea de la ultima masă. Adeseori, avea un număr de destinații - conacul unui nobil de la curte, întâlniri, inspecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și dorul s-au întrepătruns și ne-au creat acel specific românesc care, numai la noi și în limba noastră au rodit multiple valori semantice de suflet. Doina, în * Ion Popescu-Sireteanu, Cuvinte românești fundamentale, vol. I, Ediția a II-a revăzută, Editura Alfa, Iași, 2007. limba noastră pornind ca interjecție, a parcurs un lung traseu până a fi substantivul „doina” de astăzi, cântând dorul, bucuria, iubirea și ura, suferința și întristarea, ea fiind cântecul suferințelor sufletului românesc. Doina e poezia însingurării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de vioi și vivace, sclipitor, agil și conviv extraordinar. Caragiale nu mai era același pe care îl știau, deși se străduie să fie cel știut. Tot atunci, poate ca o sumbră prevestire, Caragiale și-a manifestat dorința de a-și revedea prietenii încercând să fie vesel, destins, dar e tot mai apăsat de griji și stări care-l deprimau, slăbindu-i rezistența sa proverbială. (pag. 418) Pentru duminică, 29 aprilie, Caragiale își anunță pentru 3 zile sosirea la Iași, la o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
era abătut și foarte suferind...și a plecat tăcut și amărât cum nu l-am văzut niciodată. Probabil că, trecând prin Roman, Caragiale telegrafiază lui Gherea „Să ne vedem cu bine și cu cinste la toamnă”, sperând că se vor revedea și că se vor reîntâlni. Pe 23 mai îi sosea la Berlin ultima scrisoare de la Vlahuță care insista: „Fă-ne fericiți la toamnă! Vino cu piesa!”. În iunie starea sănătății i se agravează, dar nu se dă bătut și nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nimeni după gratii. Ce face justiția noastră? 28 noiembrie. Am reușit să iau legătura telefonică cu laboratorul „Favisan” din Lugoj pentru a-mi trimite medicamente naturiste. Cel mai târziu la începutul săptămânii viitoare voi avea pachetul. În ultimele zile am revăzut la televizor „Cidul”, o grozavă ecranizare după capodopera cu același nume, despre care am învățat la literatura universală cu neuitatul și providențialul prof. Paul Constantinescu, acum 75 de ani. Ce-i frumos, frumos rămâne! Vineri, 1 Decembrie 2006. Am văzut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
neîncredere gestul tatei de a semăna la acea dată, dar condițiile noului an agricol au făcut în așa fel încât cel mai frumos grâu să fie cel semănat în acea zi de decembrie 1939. Între orele 17 și 19 am revăzut la televizor filmul despre devastatorul cutremur din anul 79 când orașele Pompei și Herculanum au fost îngropate sub lava clocotitoare și cenușa Vezuviului depusă în straturi de 20-25 de m. Atunci a pierit Pliniu cel Bătrân, iar Pliniu cel Tânăr
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
profesorul în deplinătatea desfășurării unei profesii pentru care a avut o adevărată vocație!... Din păcate, deși mi-a făcut noi invitații când trec prin București, vizita aceasta a fost chiar ultima. Poate, ca o presimțire, că nu ne vom mai revedea, tocmai de aceea s-a prelungit acea memorabilă vizită, la unul din idolii mei, cărora le-am făcut statuie în inima și sufletul meu. Revenit acasă după vizita făcută prof. Nicola, spre seară am felicitat pe d-na prof. Ioana
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dispariția multora din foștii mei ostași, cei care mi-au fost martorii zbuciumului și ai grijii mele de a-i ocroti, de a-i proteja de unele pericole inerente, situației de război prin care am trecut. Între orele 22-24 am revăzut, după ani, partea a II-a a filmului „Iulius Caesar”. Mi-am reîmprospătat vechile cunoștințe din acea epocă. A căzut sub pumnalul conjuraților la „idele lui martie” din anul 44 î.Hr. În ziua următoare am expediat prin poștă cărțile cerute
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să fiu prezent la Primărie în sala de ședințe, în legătură cu filmul realizat cu veteranii. Negreșit voi fi prezent! Am recitit aproape două ore versuri de Alecsandri, după care am urmărit rezultatul Referendumului - pozitiv pentru Băsescu, iar către orele târzii am revăzut filmul Ecaterina a Rusiei. În finalul zilei, pot spune că am avut o zi plină, prin rezultatele ei. Votul de astăzi e un avertisment pentru cei care au regizat comedia politică a suspendării președintelui și a amestecului politicului în justiție
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fie OM și ROMÂN. Bănuiesc că, după 40 de zile, va urma ca patriarh Daniil, mitropolitul Moldovei. În această zi de 3 august, după orele 20, m-a sunat din București Mariana, bucuroasă că a sosit și că ne vom revedea curând. Rămân într-o așteptare calmă. Nu știu dacă va veni la Bârlad cu trenul sau cu o mașină, ținând cont că are multe bagaje.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o grimasă înghețată, ceea ce-l determină pe locotenent-gardian să-și continue tirada: - Să nu-mi spui că este din cauza mea? Chiar așa de mult te bucuri să mă revezi? Văzând că Birmaq este încă în stare de șoc și nu are nici o reacție Kaan străbătu din câțiva pași distanța care-l separa de căpitan, îi luă pipa din gură și începu să o studieze cu o mirare perfect simulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a putea să ajungă ea la chilia bătrânului? E o cale atât de lungă!” Îndată după plecarea bătrânei, am început să mă pregătesc de drum... Întâi mi-am pus în desagă cele trebuincioase unui drumeț. Apoi m-am apucat să revăd notițele făcute după acea minunată culegere de “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Într-un carnețel aveam notate câteva nelămuriri și întrebări pe care am să i le adresez bătrânului. Noaptea târziu, am căzut într-un somn adânc, fără vise
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
unei păsări trecute prin cine știe câte furtuni - să mă îmbrățișeze... Când ajung în fața lui, îi cad în brațe ca un fiu întors dintr-o lungă călătorie... În îmbrățișare i-am simțit neputința bătrâneții din tremurul brațelor și dorul de a mă revedea din lacrima prelinsă pe obraz... --Te-am așteptat îndelungă vreme, fiule, și când am văzut că toamna își scutură rugina peste fire am trimis olăcar după tine. Mai am atâtea a-ți spune... --Mulțumesc pentru gândul bun, sfințite. --De bine ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor, prelungind cât am putut jocul cu ele. După acest interludiu, am revenit lângă bătrân, căruia ochii îi mijeau cu mai mare căldură ca altădată. Păreau ai unui tată care și-a revăzut fiul după ani și ani petrecuți în cine știe ce bătălii... “Oare ce gândește despre mine?” - mă întrebam eu, fără nici o speranță că voi afla răspunsul așa de curând... În cele din urmă, am ajuns la locul unde am tăifăsuit de atâtea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
1678, intră la domnie Antonie Ruset, domn bine văzut de țară. Însă, este mazilit la intrigile lui Duca și Miron Costin și trimis la Țaringrad, unde moare în sărăcie. Gheorghe Duca înainte de a reveni pentru ultima oară la domnie își revede ctitoria în vara anului 1677 când, fiind domn al Munteniei, luptă în alianță cu sultanul împotriva zaporojenilor. Sosit la Cetățuia în ziua de Sâmpetru, hramul iubitei lui ctitorii, îi oferă un ospăț lui Antonie Ruset, voievodul Moldovei. Împotriva acestuia Duca
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o-mpodobitu, și o am îndzăstratu după cum ne-au fost prilegiul din darul lui Dumnedzău”. Acum ești dumirit, fiule, că lângă Biserica Albă a existat o Mitropolie veche? Apoi să ne întoarcem puțin la 1 octombrie 1683 (7192) și să revedem ce spune Alexandra, soția răposatului Iordache fost mare spătar: „Și măriia sa doamna făcîndu Beserica Albă mitropolie”. După aceea, la 15 iunie 1695 (7203), doamna Anastasia spune: „Gîndit-am întru inima noastră pentru svînta Mitropolie cea bătrînă a țărăi... socotit-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și mi spune că data viitoare să mă prezint la tablă fără să mă cheme ea. E pauză. Copiii roiesc în jurul meu și recunosc toți că nu au înțeles nimic, nici unul.„ Dar mi-e îmi place matematica”, gândesc. Și mă revăd elevă, la generală, cu două degete veșnic ridicate pentru a salva copiii cu urechile-nroșite și perciunii smulși de câte un profesor prea zelos: -Ești o curajoasă, îmi spun cu toții. Niciunul din noi nu a îndrăznit să spună asta. Nici noi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din măsuțele rotunde. M-am așezat și eu lângă ea. Peste mai puțin de un minut, un chelner extrem de drăguț, cu câțiva ani mai mare ca noi, veni cu două meniuri. ― Bună, zise el zâmbind fermecător. Mă bucur să te revăd. Am observat imediat că i se adresase doar Mariei, iar tonul lui era unul familiar. Am privit-o surprinsă. Îl cunoștea? ― Și eu, zise Maria, dându-și jos ochelarii și ridicându-se să-l sărute pe obraz. David, ea este
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ziua ta? mă Întrebă. Mi-am amintit instantaneu de zâmbetul lui Damian, de privirea lui arzătoare, de șuvițele Întunecate ce-i Încadrau chipul atât de frumos. Desigur, nu puteam spune că-l cunosc, dar Îmi doream cu disperare să Îl revăd. Să Îi zâmbesc. Să Îi spun cât Îmi plăcuse de el? Probabil că Își dăduse seama și singur. ― A fost În regulă, i-am răspuns Mariei cu un surâs cât toată fața. 10 ― Cât e ceasul? mă Întrebă Bianca pentru
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]