3,455 matches
-
sfinții de ghiață” de la 10 mai, care nu sunt de găsit În lucrările de etnografie curente (Îmi spune domnul Datcu, 720 folclorist avizat). Chestiunile de resortul Arhiepiscopiei sau ambasadei nu sunt, cum să spun, esențiale. E extraordinar că mi-ați revelat lecțiunea corectă cu Luizi Călugăra, căci asta era principalul. (E. Lovinescu scrisese, de fapt, „Liuzi Călugări”, i ul având o terminație lungă, În care eu am presupus Încă două-trei litere... subînțelese). Nu am nici o obligație să fac notă la universitatea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
același timp, ca o condiție fundamentală pe baza căreia omul își asumă condiția umană. Cosmosul lui Mircea Eliade posedă și el o interioritate mai mult decât sensibilă ce se manifestă prin ritmul cosmic, ritm care ne comandă existența și ne revelează sensul ei ascuns. Un alt text propus pentru analiză vorbește de înstrăinarea prin lașitate și teamă. Aceste sentimente distrug libertatea personajelor lui Eugen Ionescu în piesa Rinocerul, silindu-le la o odioasă metamorfoză. Nu se întâmplă și la noi, cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fiului este o altă victorie a artei Dumneavoastră și am citit-o nu numai cu foarte multă satisfacție, ci și cu tot atât de mult interes, căci ați pus În ea lucruri pe care cărțile Dumneavoastră de până acum nu le-au revelat. Am auzit pretutindeni vorbindu-se cu deosebită considerație despre ea. Gândirea Dumneavoastră artistică este profundă și nu sunt deloc sigur că v-am putut urmări până destul de departe. Admirabilele pagini despre Piero di Cosimo și subtila paralelă dintre pictor și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Își află În romanele recente o admirabilă limpezime, acuitate, originalitate, profunzime. „Autenticitatea minuțioasă, participativitatea simpatetică, impresia adâncă de real”, cum spunea criticul, se regăsesc Într-o tematică lărgită, În care problematica timpului nostru (și cea evreiască, de data asta) se revelează memorabil. Dincolo de diferențele tematice sau de anvergură, și În noile cărți, În Alvis și destinul (Editura Fundației Culturale Române, 1993), ca și, mai ales, În A trăi În păcat (Editura Hasefer, 1999) și Viața cu efect Întârziat, trama epică slujește
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o legătură mai directă cu vorbele predecesorilor, Nietzsche, Laxness, Kafka și atâția alții: „Vocea poetului ar trebui să fie mai pură și mai distinctă decât zgomotul (sau muzica confuză) a Istoriei”. Felul În care citatele se conectează la și se revelează prin relatarea intitulată „Vânătoarea de vrăjitoare” din vremea „socialismului real” al României ceaușiste, devenită și aceasta astăzi un citat, mă lasă acum, ca și atunci, pe gânduri. Incidentul de la care a pornit Plicul negru Vânătoarea de vrăjitoare din strada Trapezului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și frecvența demonstrațiilor, altfel decât s-ar fi produs când Catrinel Eliade era bolnavă, pe moarte. Faptul că identitatea demonstranților nu este menționată mi-e greu să-l consider un avantaj personal, dar precizărilor din propozițiunea care urma le puteam revela imprecizia: „A fost chiar reacția succesoarei lui la catedră, care a declarat public că-i este rușine că ilustrează o catedră care poartă numele unui fost nazist”. De data asta, puteam, Într-adevăr, oferi completări. După apariția recenziei mele În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de curaj. Deși nu-mi lipsește nici mie umorul, cred că știi.” Amintise de Dinescu, deși erau și alții implicați În confruntarea din țară, pentru că se simțea, probabil, mai Înrudit cu acesta și pentru că Dinescu ocupa, atunci, centrul imaginii care revela Vestului protestul crescut și devenit public În lunile care aveau să grăbească sfârșitul dictaturii ceaușiste. Știam, firește, că nu umorul Îi lipsea lui Sorescu. Nu plecasem de prea multă vreme din București, nu uitasem umorul sorescian, nici țărăneasca sa precauție
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că nu se afla decât un alt călător, salutase, zâmbind, și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și cultură, dar și de fervoare politică misionară. „Pe buze Îi flutura un permanent zâmbet umil, de timid cronic, uitat acolo pentru uzul nepoftiților. Numai rareori se isca brusc, străpungând sticla groasă a ochelarilor, o privire-pumnal. La străfulgerarea ei, se revela adevăratul Paul Georgescu. Lamă de Toledo.” Nu mai știu dacă i-am trimis cartea, dar când ne-am cunoscut peste mulți ani, o știa, știa și ce am publicat Între timp. Nuvela Nunțile Îl iritase, prin egalizarea ororii lagărului nazist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Fie-i, măcar acum, țărâna ușoară, cum se spune În românește. New York, aprilie 2002 (Familia, nr. 6/2002) Cum se face o potcoavătc "Cum se face o potcoavă" Numărul 4/2001 al revistei Apostrof, intitulat În lumea taților, mi-a revelat un prozator de care habar nu aveam. „Și ce meserie a avut tatăl dumitale? Fierar. Cum adică fierar? Fierar potcovar, zic. Și tatăl lui ce-a fost? Tot fierar, ca și fratele tatei. Formidabil. Nu știu ce i se părea formidabil. Și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
emigrarea sa era un prieten. Nu știam, Însă, nici atunci, cum nu știam nici În 2001, că era nepot și fiu de fierar. „Formidabil!”, exclamam, la rându-mi, cu o Întârziere de peste un deceniu. Povestea nu o știam, povestitorul se revela și el necunoscut. * Pe Leon Volovici l-am Întâlnit spre sfârșitul anilor ’70. Am „conectat”, cum se zice, instantaneu. Locuia la Iași, ne scriam uneori, ne vedeam când venea la București. Ne-am apropiat; prietenii mei, unul câte unul, aveau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
făcea parte, știam deja că istoricul literar este un om de litere de o largă deschidere intelectuală. Textele sale se distingeau prin acuratețe și precizie, dar economia frazei nu livra doar informația esențială, atent verificată. Sub haina de istoric se revela un lector acut, original, care știe mult mai mult decât spune. Volumul său de debut „restrângea” o excelentă teză de doctorat Într-o expunere condensată și limpede a unei teme fascinante: Apariția scriitorului În cultura românească. Îmi dăruise cartea cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anume senzație de zădărnicie pare greu de ocolit când recapitulăm vârstele jertfite În afara vocației. Complementarele angajări nu sunt, totuși, neglijabile. În momente privilegiate, scrisul convertește efemerul În durată, dar suntem definiți de tot ceea ce trăim și Înfăptuim. Travaliul În contingent revelează, uneori, disponibilități nebănuite, când nu și legitimează o fibră morală care Își revendica expresia. Dar și, nu de puține ori, necesara reevaluare a tensiunilor dintre solitudine și solidaritate. * Revista 22 a sărbătorit, În iulie 2004, 750 de numere de la apariție
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar nu mai puțin importantă: deruta solitarilor, drama care dezarticulează relația afectivă, obturând orizontul, deja atât de tulbure, al cotidianului. „Seninătatea, sâmburele puterii... toleranța și iubirea.” Iată, ne putem Întoarce, oricând, la cartea care ne stă aproape. Scrisul ne-a revelat, mereu, focarul negru, În inima aproapelui și În propria noastră inimă Îmbolnăvită, dar și calea regală a Întoarcerii spre noi Înșine și spre semenul neasemeni din noi și din preajmă. „Ceața intră În ochi, este biciuitoare, ustură, dar prin asta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
precipitată. Un vârtej magic de fosforescențe. O săgeată În rana unui trandafir de carne și vis. Un vis treaz, o confesiune de o termicitate paroxistică: treceri fulgerătoare de la incandescența pasională ultimă la glacialitatea translucidă. Întâmplările pe care le narează „hiper-realitatea”, revelată brusc de necunoscutul autor, sunt simple și teribile. Imaginea unui perete privit Îndelung până la delirul singurătății. Un mic orășel. Vecinătatea hipnotică a lucrurilor. Grotescul vitrinelor. Spațiile bolnave ale absenței. Tainele periferiei. O vioară Într-o prăvălie cu mașini de cusut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi putut discuta chiar și unele teze studențești de final de semestru, din 1996, despre Rinocerii. Una, datorată unei studente poloneze, focaliza asupra „rinocerizării limbajului” În textul ionescian („The Intransparency of language in Rhinoceros”), analizând limba ca „obiect dramatic”, revelându-și propria absurditate și pierzând, treptat, semnificația, capacitatea de a transmite idei și sentimente, În lipsa unui idiom adecvat („lack of an appropriate idiom”). Criză a relației umane, până la urmă, automatizată de clișee și redundanță. Ceea ce aducea, Însă, teza din urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prezidată de Heinrich Böll și Lev Kopelev, care servea drept acoperire legală misiunii. Nu eram conștient decât de riscurile corespondenței cu străinătatea de care Securitatea română proteja cetățenii Patriei socialiste. Scrisorile primite, pe neașteptate, de la Dieter Schlesak și Paul Schuster revelau doi prieteni, așa credeam, În naivitatea mea apolitică și anticonspirativă. Neobișnuitul dar, venit, surprinzător, tocmai din Germania, nu-l bănuiam o travestire. Nici faptul că această „Înavuțire” biografică era dublată de o promisiune bibliografică (translarea În limba lui Goethe și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sărac este fondul lexical pasiv al germanei din România, comparat cu cel de aici. Or, sursa oricărei literaturi, realiste sau surrealiste, experimentale, avangardiste, este și rămâne acest fond.” * Inevitabil, gândul la Paul Schuster se intensificase când insinuările publice mi-au revelat, brusc, adevărul despre mine Însumi. Scandalul vechi-nou al CONSPIRAȚIEI mă ajunsese, iată, și pe mine, somându-mă să nu mă mai ascund sub false Îndoieli, sub ipocrite Îngrijorări și incertitudini. Să-mi recunosc, adică, succesele, dar să-mi și dezvălui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a reciclat și uneori regenerat până la efect fatal, În Est, tocmai „continuarea vieții de captiv” În cadrul unei „națiuni captive” pare să fi blocat dilemele „identității”, eliminând „până și posibilitatea” greșelii, inclusiv a celei ireversibile. Am dat aceste citate pentru a revela de ce mă simțeam atât de apropiat de Imre Kertész când l-am cunoscut, la Budapesta, nu multă vreme după ce predasem la Bard cartea sa despre Auschwitz. Aveam În minte, pregnant, și altă afirmație a sa, pe care aș fi putut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca și la „limba moștenită de la cultura veche”, incapabilă, se pare, să mai exprime „concepte altădată simple”, și a evocat, În acest sens, pe Kafka și Orwell, forțați să constate cum limba „se spulberă, arsă, În mâinile lor, pentru a revela apoi În cenușă imagini noi, necunoscute până atunci”. Menționând că scrie pentru sine, că nu a avut o reală audiență și nu a Încercat vreodată să influențeze pe nimeni, Kertész relatează momentul când, aflându-se pe culoarul unei clădiri administrative
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sale, În care nu se poate recunoaște, abia Într-o vizită la rudele sale din provincie. Pentru un observator infantil, venit din „metropolă”, ritualurile religioase tradiționale, pe care le contemplă pentru prima dată, par doar bizare și plicticoase. Realitatea se revelează dramatic abia În dimineața când, din Întâmplare, deschide ușa de la baie și confruntă, Îngrozit, o arătare apocaliptică: femeia rasă În cap, Într-un capot roșu, În fața oglinzii. Mătușa sa, fără tradiționala perucă a femeilor bigote (despre care băiatul Încă nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va mai veni cuplul, cum fusese programat, așa că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
oarecare Franz Kafka”. Numele revenea și ca referință culturală directă, alături de Musil, Canetti și Joseph Roth, autorii care constituiseră piesele de rezistență ale cursului meu. Interesul autorului față de Dunăre venise, aflam, prin Imperiul Habsburgic. Destinul Europei Centrale și de Est, revelat prin cel al Dunării, sugerase scriitorului o caracteristică esențială: perceperea vieții ca amenințare, ca agresiune. Mecanismele de autoapărare impuse de această cultură „claustrofobă”, cum o numea cineva, reduc existența la o strategie defetistă. Obsesia retragerii din viață, a apărării de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pictorul nu ar putea În același timp să fie văzut În pânza În care este reprezentat și să și vadă ceea ce el Înfățișează acolo. El domnește pe pragul acestor două vizibilități incompatibile”. Studenta adăuga: „Antonio Tabucchi pare decis să ne reveleze ceea ce ar putea fi de partea cealaltă a pânzei sale. Ceea ce este, adică, prin definiție și circumstanțe, necunoscut, dar poate fi, prin asumarea imaginarului, reprezentat. Autorul refuză să accepte relația de mutuală excludere Între viață și moarte, ca și Între
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale unui copac, transformându-le În linii orizontale și verticale”. Prin această „geometrizare”, regizorul ar fi restabilit adevărul profund al cărții: În film, Spino este „aceeași persoană ca și cadavrul pe care Îl cercetează, până și amprentele lor digitale se revelează identice”. Incitanta descoperire stimulase dorința necunoscutului de a se adresa regizorului, relatându-i cum l-a cunoscut pe Antonio Tabucchi În 1981, Într-o librărie din Genoa. Bărbatul Între 35 și 40 de ani, slab, mai curând blond, cu un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]