11,877 matches
-
Înțeleasă ca un compromis necesar pe care omul civilizat trebuie să-l facă Între respectul față de norma morală și nevoia de a-și apăra inițiativele și convingerile proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu reușește Întotdeauna: Într-adevăr, copilul Își preface uneori Într-atât conduita după modelul profesiei, Încât sfârșește prin a crede că i se potrivește perfect; alteori dă naștere Însă unor mari suferințe interioare, care pot duce la o atitudine de revoltă sau la suicid. Μ Periculozitatea conduitelor egoiste, care astăzi au tendința de a dezvolta forme tot mai agresive, constă, de fapt, În disprețul manifestat de cei În cauză față de orice sentiment social: logica lor Îngustă Îi face să grupeze toate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cauză. Magistrații și polițiștii sunt în gardă; ascultător, aparatul de stat se pune imediat în serviciul spiritului. După lamentația din Osservatore, urmează procedurile legale ale puterii: scriitorul sau cineastul blasfemiator este lovit imediat și redus la tăcere. În cazul unei revolte de tip umanist - posibilă în cadrul vechiului capitalism și în perioada primei revoluții industriale -, Biserica avea posibilitatea să intervină și să reprime, opunându-se brutal unei anumite voințe formal democratice și liberale a puterii statale. Mecanismul era simplu: o parte a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
vorbi despre „datoria” unei intervenții politice. În 1968 și în anii care au urmat, motivele pentru a lua atitudine, pentru a lupta, pentru a urla erau profund corecte, dar, la nivel istoric, ele nu erau mai mult decât simple pretexte. Revolta studențească s-a născut de pe o zi pe alta. Nu existau rațiuni obiective, reale pentru a lua atitudine (decât poate gândul că revoluția se putea înfăptui atunci sau niciodată, dar aceasta este deja o presupunere abstractă și romantică). În plus
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au avut mai mult sens ca astăzi cuvintele lui Marx conform cărora capitalul transformă demnitatea umană în marfă de schimb). Acesta este refuzul simbolic pe care l-ar putea pronunța Biserica: reîntorcându-se la origini, adică la opoziție și la revoltă. Fie să facă acest lucru, fie să accepte o putere care n-o mai vrea ori să se sinucidă. Dau numai un exemplu, chiar dacă este aparent reductiv. Unul dintre instrumentele cele mai puternice ale noii puteri este televiziunea. Biserica n-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru că este mai spectaculoasă și atinge un nivel macroscopic. Dar aș putea să dau o mie de alte exemple luate din viața de zi cu zi a milioane de cetățeni: de la rolul preotului într-o lume agricolă complet abandonată la revolta elitelor tehnologic mai avansate și mai scandaloase. Dar, în definitiv, dilema este astăzi aceasta: ori Biserica își asumă masca traumatizantă a unui Paul al VI-lea folcloric ce „se joacă” cu tragedia, ori își asumă tragica sinceritate a lui Paul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI, care o gestiona într-o ambianță cu adevărat antifascistă și într-un sincer, chiar dacă în parte deja retoric, respect pentru sistemul de valori al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
existențială, directă, concretă, dramatică, corporală, se nasc toate discursurile mele ideologice. Ca transformare (mai bine spus degradare, deocamdată) antropologică a „lumii”, pentru mine, consumismul este o tragedie care se manifestă ca deziluzie, mânie, taedium vitae, blazare și, în final, ca revoltă idealistă, ca refuz al statu-quo-ului. Nu văd cum poate un prieten să glumească pe seama acestor lucruri. Dar să ne întoarcem la avort. Tu spui că lupta pentru prevenirea avortului pe care eu o sugerez ca primă măsură este veche, după cum
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
treizeci de ani nu s-a mai schimbat; nu valorile sale - o vorbă mult prea mare și prea ideologică pentru ceea ce pur și simplu vreau să spun -, ci aparențele ei păreau înzestrate cu harul eternității: puteai crede cu pasiune în revoltă sau în revoluție, căci oricum acel lucru minunat care era stilul de viață nu avea să se schimbe. Te puteai simți un erou al schimbării și al noutății, pentru că ceea ce îți dădea curaj și forță era certitudinea că orașul și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu se rușinează de aceasta) la fel ca și bucuria (nedeclarată) de a-l sluji pe Dumnezeu. Același huliganism îi împingea în acei ani pe mulți tineri, chiar dacă erau inteligenți, să se abrutizeze în degradarea lealității fasciste: un fel de revoltă pe dos, nu mai puțin provocatoare decât revolta adevărată, postulând și ea o negare de sine, o abnegație cu caracter - firește - masochist și autopunitiv. Beția de a servi Puterea era o recompensă, iar subiecții operației atroce erau deseori tineri intelectuali
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și bucuria (nedeclarată) de a-l sluji pe Dumnezeu. Același huliganism îi împingea în acei ani pe mulți tineri, chiar dacă erau inteligenți, să se abrutizeze în degradarea lealității fasciste: un fel de revoltă pe dos, nu mai puțin provocatoare decât revolta adevărată, postulând și ea o negare de sine, o abnegație cu caracter - firește - masochist și autopunitiv. Beția de a servi Puterea era o recompensă, iar subiecții operației atroce erau deseori tineri intelectuali foarte delicați. Așa și-a încheiat propria ucenicie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cățel care, după ce și-a smuls întâmplător lesa, a plecat rătăcitor prin lume (sau între Milano și Roma), nerăbdător să-și arate bucuria față de noii stăpâni. Umilința lui esențială face ca orice comportament huliganic al său să pară absolut mecanic. Revolta sa este pur mimetică. Și, aici e aici, este prea bun ca să știe să ia în râs. Glumește, zâmbește, râde, dar este absolut incapabil să ia în râs. Dacă o face, o face în mod organizat, colectiv. Este un fiu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Iată de ce poetul - înainte de a cere să fie executat ca burghez - predică în realitate trăsăturile pe care el le predică poporului. Buttitta nu poate, de fapt, să nu știe că poporul, și în special poporul sicilian (a cărui capacitate de revoltă și mânie nu este deloc negată aici), nu a semănat niciodată cu imaginea pe care au avut-o despre el partidele comuniste istorice. El le folosea acelor partide pentru tactica lor politică și, în ultimă instanță, le folosea poeților pentru
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și Campbell, 1979), Însă logica designului experimental poate fi totuși aplicată. De obicei, aceste situații sunt considerate „cvasiexperimentale”. Se poate face uz de abordarea cvasiexperimentală chiar și Într-un cadru istoric În care, de exemplu, cercetătorul este interesat de studierea revoltelor sau a linșărilor rasiale (vezi Spilerman, 1971) și alege acest design deoarece controlul asupra evenimentului comportamental nu este posibil. În domeniul cercetării de evaluare, Boruch și Foley (2000) au prezentat motive convingătoare În favoarea caracterului practic al unei forme de strategie
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
că Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani În urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată În cazul unei revolte anticomuniste. Oricum, cu binecuvîntarea oficială, s-a creat atunci Uniunea activiștilor voluntari „Enver Hoxha”, la care au aderat zeci de mii de oameni și care a Întreținut cîtăva vreme un climat de război civil. Față de această amenințare, a crescut Între
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Marile Puteri pentru a-l determina pe N. Vogoride să ia de la capăt procedura de alegere a Divanului ad-hoc. Administrația Clinton, care, pînă atunci, fusese un aliat al lui Berisha, a Început să-l critice cu vehemență, acuzîndu-i comportamentul autoritar. Revolta Înarmată din martie 1997 a izbucnit nu atît din cauza crahului produs de jocurile piramidale, cît ca reacție la perspectiva de a-l avea pe Berisha Încă cinci ani, pe baza celui de-al doilea mandat prezidențial. Ofensiva opoziției de stînga
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintre cele mai nefericite momente ale istoriei sale, comunismul. Este o opțiune care confirmă, involuntar, concepțiile uzuale Încă, național-etatiste, asupra istoriei moderne. În plus, autorul preia acuzele aduse inițial comunismului doar din perspectivă națională. În bătăliile simbolice care au populat revoltele și represiunile epocii, emblemele naționale cum ar fi imnul, steagul, „clasicii” polonezi, monumentele istorice, manualele, funeraliile sau pelerinajele au avut mereu un rol central, captînd aproape necondiționat solidarități și antipatii, parteneriate de tot felul. Povestitorul nu prea reușește să depășească
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
asupra partidului a crescut. Aceasta În vreme ce În alte țări din est (Polonia și Ungaria) regimurile erau nevoite să se „liberalizeze”, În contextul unor ample manifestații/proteste, chiar o revoluție În țara situată la vest de România. Speriat de posibilitatea extinderii revoltelor și În România, Dej a luat măsuri dure În interior, acordînd un sprijin substanțial și la liniștirea vecinului maghiar turbulent. Dej s-a dovedit chiar cel mai important susținător extern al lui Hrușciov În Înăbușirea revoltei maghiare, atît prin Îndemnuri
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Speriat de posibilitatea extinderii revoltelor și În România, Dej a luat măsuri dure În interior, acordînd un sprijin substanțial și la liniștirea vecinului maghiar turbulent. Dej s-a dovedit chiar cel mai important susținător extern al lui Hrușciov În Înăbușirea revoltei maghiare, atît prin Îndemnuri, cît și prin ajutorul material și uman (construirea sau lărgirea unor drumuri strategice pentru afluirea trupelor sovietice implicate În zdrobirea insurgenților, trimiterea a sute de agenți ai Securității, recrutați dintre etnicii maghiari din Trasnilvania). Dej Își
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să se redea forma românească, Pentru Pace Trainică, pentru Democrație Populară. Diverse completări la text sînt expediate În note, Însă fără a se cita vreo sursă (cazul notei 25, p. 65). Autorul scrie că la mijlocul lunii ianuarie 1958 au izbucnit revolte țărănești În sudul Moldovei (nota 17, p. 219). Deși nu se neprecizează, este vorba În principal despre răscoalele din satele Suraia, Vadu Roșca și Răstoaca, lîngă Focșani. Ele au Început Însă În noiembrie 1957 (Suraia), au continuat În decembrie 1957
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Alexoaie din Roma (Botoșani)”, România liberă, nr. 1238, 23 aprilie 1994, p. 7; Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, Mărturii ale supraviețuitorilor consemnate de Dumitru Ignat, Botoșani, Inspectoratul pentru cultură al județului Botoșani, 1997, pp. 8-11, 120-122. Dorin Dobrincu, „Colectivizarea, cote și revolte țărănești În vestul României (1949)”, Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă, vol. I, 2002, p. 310. Au fost două grupuri, unul condus de Arsenescu și unul de Arnăuțoiu. Vezi, În acest sens, Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, Editura Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
prin poezie spre a ajunge pe „planeta lui Novalis” sau iubirea, văzută ca altă cale de acces spre esențe, trecând lumii „transparențele poetului”. Impactul psihologic al strămutării în Israel adâncește și conferă textului poetic noi valențe. Volumele Intermezzo (1992) și Revolta sângelui (1992) o situează în câmpul stilistic al postmodernismului. Autoarea renunță la accentele romantice anterioare în favoarea autoironiei și a distanțării de civilizația ce alienează. Deși mai crede că „fiecare literă are sunet și culoare”, poeta se descoperă ca entitate aberantă
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
împresurată de schele „de zidărie”. Erotica sună și ea mai puțin extatic în Intermezzo, metaforele sugerează stingeri printre „frunzele remușcării” sau transformă arghezian mierea în venin. Decupajele lirice ale realității israeliene se mențin totuși la nivelul consemnării. Abia versurile din Revolta sângelui fixează temele proprii scriitoarei într-o stilistică personală. Discursul are acum ritmul strangulat, răsuflarea tăiată. Realitatea - sechelele dictaturii comuniste, descoperirea traumatică a legii banului și a inechității, eroziunea erosului - se proiectează într-o frazare sobră, puternică și laconică. Focul
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
ani de regim ceaușist stă alături de instantanee din cotidianul israelian. Autoarea le-a numit „eșantioane”, „flacoane” de „viață concentrată”, sugerându-le astfel esența. SCRIERI: Marii anonimi, Iași, 1985; Ochiul cuvântului, București, 1987; Dincolo de Paradis, București, 1989; Intermezzo, Rehovot (Israel), 1992; Revolta sângelui, Tel Aviv, 1992; ed. Iași, 1993; Casa din noi, Haifa, 1993; Dincoace de Paradis, Haifa, 1994; Țara extremelor, Haifa, 1994; ed. (Land der Extreme-Țara extremelor), ed. bilingvă, tr. Radu Bărbulescu, München, 1997; Magia pietrei, Petah Tikva, 1995; Schițe pe
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
Sfânta dreptate (1936; Premiul Academiei Române), Catrinel (1937), Târgul mausului (1940), intitulat, la ediția a doua, Maioreasa (1945), Povara recunoștinței (1944), Poezia trupului (1947) și Frații Valbudea (nepublicat). Sfânta dreptate, cel mai important dintre romane, merge, în notă sămănătoristă, pe tema revoltei țărănești împotriva arendașilor spoliatori. Însetat de dreptate, Petre Leahu, tânăr din Prigoreni, sare în ajutorul unui țăran bătut de fiul arendașului, apoi încearcă să strângă întreaga obște împotriva acestuia. Părăsit de toți, e judecat și condamnat la închisoare, unde se
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]