7,801 matches
-
secolului al XIX-lea. Abia atunci și la Începutul secolului XX s-au creat școli de medicină, asociații profesionale, au fost proiectate și adoptate legi cu privire la sănătatea publică. Este evident că acești oameni, bine antrenați să lucreze cu metodele și rigorile științei, aveau o anumită suspiciune Întemeiată față de supradimensionarea intelectualității și a educației umaniste În raport cu cea științifică. Obiecțiile față de supraliteraturizare În formația intelectuală, precum și cele referitoare la excesul de politicianism erau Întemeiate. Soluțiile politice la aceste probleme s-au dovedit Însă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de aceea era clar expusă abuzurilor la nivel local, unde, de cele mai multe ori, țăranii bogați, și nu cei inteligenți aveau cele mai mari șanse de a obține rezultate foarte bune la școală. Eficiența școlilor depindea de gradul de responsabilitate și rigoare al celor care conduceau școlile: medicii și Învățătorii locali. O altă prejudecată importantă a școlilor era atitudinea nemărturisită, dar practicată, de excludere a potențialilor participanți de altă etnie. Școlile reproduceau segregarea etnică și Încercau să infuzeze cursanților sentimente naționaliste. În cadrul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
avea decât elite. Orice judecată de valoare este exclusă din aprecierea performanței. Pareto își alege în mod deliberat exemplele, în așa fel încât să risipească orice neînțelegere în această privință. Unui escrocabil, care înșeală oamenii și se pricepe să evite rigorile codului penal, îi vom da 8, 9 sau 10, în funcție de numărulul naivilor care i-au căzut în plasă și de sumele de bani cu care i-a păcălit. Bietului escroc ce fură un serviciu de masă de la hangiul care l-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
vom da o notă de 8 sau 9. Destrăbălatei care nu face decât să satisfacă poftele bărbaților și n-are nici o contribuție la treburile obștești îi vom da 0. Unui escroc abil, care înșeală oamenii și se pricepe să evite rigorile codului penal, îi vom da 8, 9 sau 10, în funcție de numărul naivilor care i-au căzut în plasă și de sumele de bani cu care i-a păcălit. Bietului escroc ce fură un serviciu de masă de la hangiul care l-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
maximalizeze, prin acțiunea lui sau prin practici instituționale, rezultatele valorizate (value outcomes). Pentru necesitățile analizei, Lasswell distinge opt categorii de rezultate valorizate care pot intra în discuție: rezultatele acțiunilor în termeni de putere, cultură, bogăție, bunăstare, calificări, afecțiune, respect și rigoare morală (Lasswell, 1965, p. 8). Întrucât elitele sunt caracterizate ca grupuri influente, s-ar putea distinge niveluri de influență diferite în raport cu fiecare categorie de rezultate valorizate. Totuși, potrivit lui Lasswell, putem face, fără prea multe riscuri, o „ipoteză de aglutinare”, ceea ce
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Thackeray) Unii Își sacrifică onoarea, sau chiar viața, pentru obținerea lor! * „Răspunderea Începe În vise.” (W.B. Keats) CÎnd „răspunderea” se prefigurează În simbolistica viselor somnului, Înseamnă că Încă n-am avut curajul ca În timpul zilei să ne confruntăm cu rigorile ei. * „Cel mai bun tovarăș de drum nu e cel care-l știe, ci acela care-l descoperă Împreună cu tine.” (N. Iorga) Acest „cel mai bun tovarăș de drum” este, de regulă, soția. * „Dacă sufletul e al trupului, trupul nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
etc.). * „Binele pe care l-am primit de la cineva cere să respectăm răul pe care ni-l face.” (La Rochefoucauld) Marele moralist francez se referea, desigur, la „binele moral”, respectiv la acel bine normativ, care ne impune o exigență, o rigoare de ordin comportamental. CÎnd cineva ne semnalează, de exemplu, un păcat sau un defect al caracterului nostru, pentru a-l Îndrepta, noi ne supunem unei suferințe a corijării interioare, respectiv unor complexe procese de conștiință, care cuprind continue reevaluări și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu noi stăpînim adevărul.” (M. Eminescu) Poate pentru faptul că nu există adevăr absolut, el trebuind să fie mereu adîncit, pentru a fi cucerit. Într-o altă explicație, mai facilă, adevărul ne stăpînește, pentru că omul, oricît ar Încerca să evite rigorile și mustrările lui morale, nu va putea scăpa de el. * „La un om care se laudă cu teama de Dumnezeu nu trebuie niciodată să căutăm adevărate simțăminte creștine.” (G.Ch. Lichtenberg) În general, cine se laudă că are o anumită calitate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lui Erasmus. Eusebiu dă și câteva detalii ale meniului: vinul casei, legume, clapon, o spată de oaie calitatea I - dixit Eusebiu -, patru potârnichi și un superb platou cu fructe - harbuz, pepene galben, smochine, pere, mere și nuci. Suntem departe de rigoarea austeră și monahală, departe chiar și de boțul de brânză și de pâinea uscată a lui Epicur, după cum suntem departe și de păcatul lăcomiei edictat de Biserica oficială care asociază păcatul cu plăcerea încercată atunci când mănânci sau bei - ba până
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de discursurile isterice ale lui Pavel din Tarsus, formatată de Biserica catolică, apostolică și romană, îmbibată cu agheasmă, chinuită de mari spaime și de angoase distilate printr-un catehism sprijinit pe greșeală, pe culpabilitate, pe păcatul originar. Inconștient, noi suportăm rigorile Legii iudeo-creștine. în raportul nostru cu celălalt sex, cu dorința și cu plăcerea noastră, acționăm ca niște creștini - chiar și atunci când credem că suntem atei, agnostici sau necredincioși. Montaigne creează un trup ateu - termenul va apărea cu o sută de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
seamă dacă ajungi la concluzia că oamenii discreți, modești, care trăiesc conform legilor naturii sunt superiori primilor? Așa erau cei în a căror casă și-a petrecut primii doi ani ai existenței sale... Lui Montaigne îi place sobrietatea, simplitatea, austeritatea, rigoarea. Zadarnic am căuta în Eseuri elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vecie, sclavul său conceptual pentru totdeauna. Philebos și Protarh, care-i servesc drept saci de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume... Avertizați asupra acestor precauții de rigoare, am avea de câștigat dacă i-am privi pe Gorgias, Protagoras și alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Platon, apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței pe care pretind că o suportă, când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea negativitatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la vest, Philodemos aclimatizează o gândire plastică, dinamică și vie. El realizează o ajustare în care se rezolvă misterul alunecării semantice care pleacă de la asceza greacă de origine și ajunge la jubilarea romană senină din anii ultimului secol păgân. Evident, rigoarea doctrinală genealogică se înmoaie odată trecute limitele Grădinii și cu schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gastronomia, oenologia, sexualitatea trimit la dorințe, desigur, dar nu intră în categoria inițială. Primele trei nu par nici naturale, nici necesare, iar ultimele trei decurg din niște impulsuri naturale, evident, dar nu și necesare în satisfacerea lor... Cercul campanian îndulcește rigoarea și auteritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
analiză a informației din perspectiva sistemului de codificare este dificilă și, de regulă, consumatoare de timp. Utilizarea pe scară largă a m. c., necesitățile legate de analiza unei cantități mari de informații într-o perioadă scurtă de timp, nevoia creșterii rigorii în analiza informației obținute prin metode calitative au condus, la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, la apariția diferitelor programe de analiză pe computer a informației calitative (ETHNOGRAPH, ATLAS, NUD*IST). În alegerea metodelor de culegere și analiză a datelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
societate și contextul internațional, și este influențat de tradițiile, cultura civică și evoluția istorică a țării respective. Sistemul primește dinspre mediu un set complex de input-uri, alcătuit din probleme sociale care necesită rezolvare, cerințe din partea societății sau a indivizilor, rigori impuse de evoluția sistemului de relații internaționale, evenimente, influențe ale organelor informaționale, priorități coordonate de partide etc. Cerințele care generează input-uri sunt determinate de valori sociale și sunt rezultatul unei insatisfacții existente la nivelul societății. Se disting, astfel, trei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
despărțit de abordarea politicii internaționale în termeni morali, caracteristică teoretizărilor liberale din anii ’30-’50, considerând statul ca fiind egoist și maximizator de utilitate. În al doilea rând, tratând statul drept principal actor în relațiile internaționale, neoliberalii și-au cucerit rigoarea analitică cu prețul trecerii în plan secund a actorilor nestatali, naționali și transnaționali (Martin și Simmons, 1998, p. 738). În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționale, nicidecum în cazul alăturării stranii, forțate, a două domenii distincte precum feminismul (de obicei deloc sau prost înțeles, ca termen) și relațiile internaționale. A doua observație este că, atunci când discutăm despre feminism în relațiile internaționale, dacă dorim să respectăm rigoarea științifică, trebuie să tratăm de fapt în mod clar cele câteva tipuri distincte de teorii de inspirație feministă în relațiile internaționale și, în același timp, abordările de gen ale unor fenomene concrete ale realității și politicii internaționale de astăzi. Pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din estul Europei) nu contravine explicației generale. Țările respective au aderat la logica deja descrisă chiar în situația modificării condițiilor bipolarității: în interior, o democrație liberală; în exterior, participarea la un sistem de securitate condus de Statele Unite. Aplicarea cu maximă rigoare a „briciului lui Ockham” - de eliminare a asumpțiilor inutile - face ca înntreaga teorie a comunităților de securitate să fie pusă sub semnul întrebării. Existența unei grupări de state care au renunțat indubitabil la folosirea forței în relațiile dintre ele nu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la noile idei, teme de interes pentru programe, modul de prezentare a conținuturilor sau aspectele legate de marketing (Gilmore, Campbell și Becker, 1989, apud. Queeney, 1994). Marele dezavantaj al acestei metode îl reprezintă caracterul subiectiv al discuțiilor, cu rezervele de rigoare în generalizarea informațiilor obținute. c. Prin accesul său la un număr de persoane (între 5-9 participanți) bine informate asupra subiectului ce urmează a fi examinat, grupul nominal permite obținerea de răspunsuri în scris și apoi discutarea și ierarhizarea lor în funcție de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
ma chambrière”, dar ceea ce el a înfățișat nu e niciodată „le passage”, ci totdeauna „l’estre”. Societatea din oare și-a extras (sau abstras) substanța artei era o societate ajunsă la un stadiu încheiat și staționar, în care echilibrul și rigoarea potențau pasiunile în cadre rigide și cristalizate. Era o lume a rațiunii cartesiene; nu mai puțin și una a rigorismului pascalian. Spiritul molieresc presupune acest echilibru și această ordine, de aceea el se manifestă rezumativ și univoc, ca o sentință
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
deci diluția culturii, a apărut istoricul pretins „om de știință”, nu numai necunoscut de Clio, dar și nedorindu-i favoarea: istoricul fără geniu, fără imaginație, fără talent, fără gust, potrivnic acestora și declarându-le semne de diletantism și lipsă de „rigoare științifică.” Niciodată acești documentariști fără chemare nu vor înlătura singurele adevăruri ale istoriei pe care le-a statornicit imaginația vizionară a unor genii ca Iorga. Fără imaginație ce e istoria? Despre Iorga s-a tot spus că era pătimaș și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o ridic, mă provoacă propriu-zis la o polemică, așa cum spune el, sau mai degrabă la o dispută? El propune să dăm un exemplu de civilitate în polemică, să ne înfruntăm nu numai cu toate saluturile de arme și reverențele de rigoare la un turnir, dar și sub semnul cordialității. Însă polemica nu e turnir; oricât ar fi de urbană, ea nu e mai puțin, în strictă accepție, „ostilitate” (polemos = război). Războiul, oribil în sine, poate fi dus în mod onorabil, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]