6,157 matches
-
învinsu-me-ai (PH.1500−10: 106r) Ipoteza pe care o susținem (în aceeași direcție cu Dragomirescu 2013b, dar în dezacord cu Alboiu, Hill și Sitaridou 2014; Hill și Alboiu 2016) este că inversiunile din româna veche, care s-au păstrat în româna modernă în cazul imperativului (Du-te!), al imprecațiilor condiționale și subjonctivale (Lua-l-ar naiba!; Ducă-se pe pustii!), precum și în câteva alte contexte puternic marcate stilistic (Fi-mi-ar / Fi-ți-ar scârbă / silă) sau intenționat arhaizante (Făcutu-s
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
câteva alte contexte puternic marcate stilistic (Fi-mi-ar / Fi-ți-ar scârbă / silă) sau intenționat arhaizante (Făcutu-s-a! Cândva am trăit într-o românie democrată!, internet, http://comunitate.ziare.com (2011)), sunt efectul persistenței în faza veche a românei literare a unei gramatici V2 relaxate (în sensul definit de Ledgeway 2007), specifică varietăților romanice vechi. Acest tip de sistem gramatical este caracterizat de deplasarea (ridicarea) verbului în domeniul complementizatorului (proiecția FIN(IT)), v. §2.2 infra), asociată cu topicalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
linearizare V1, v. și Wolfe 2015a), fie multiplă (linearizări posibile V2, V3, V4). Vom discuta pe larg aceste probleme în capitolul IV. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016), care argumentează explicit împotriva unui sistem V2 pentru româna veche, arată că inversiunile din româna veche se asociază cu efecte discursive de focalizare, iar Zafiu (2014) insistă asupra faptului că inversiunea nu este doar un mecanism de focalizare, ci se asociază cu o serie de alte valori discursive (marcarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fie multiplă (linearizări posibile V2, V3, V4). Vom discuta pe larg aceste probleme în capitolul IV. Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016), care argumentează explicit împotriva unui sistem V2 pentru româna veche, arată că inversiunile din româna veche se asociază cu efecte discursive de focalizare, iar Zafiu (2014) insistă asupra faptului că inversiunea nu este doar un mecanism de focalizare, ci se asociază cu o serie de alte valori discursive (marcarea solidarității / corelației dintre blocurile sintactice, mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rezolvarea acestei probleme: gramatica cu deplasare a verbului în domeniul C, interpretată ca gramatică V2 în lucrarea noastră, este prezentă într-o măsură semnificativă în textele de limbă veche, însă nu este opțiunea dominantă, gramatica dominantă a acestei faze a românei fiind V-la-I (i.e. verbul se deplasează în domeniul flexionar). Statistica arată deci că gramatica V2 reprezintă opțiunea marcată în limba veche; așadar, este de așteptat ca opțiunea marcată să se asocieze cu valori speciale. Un fapt bine-cunoscut de gramatică diacronică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mai frecventă); atunci când frecvența se inversează și opțiunea inovativă substituie treptat opțiunea veche, opțiunea inovativă devine structura nemarcată, iar opțiunea veche devine opțiunea marcată 3. O altă întrebare la care trebuie să răspundă analiza noastră este de ce gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune / encliza auxiliarului și/sau a cliticelor pronominale. Dacă punem în oglindă datele din româna veche cu date din alte varietăți romanice vechi, observăm că nu inversiunea este principala trăsătură considerată de cercetători ca fiind definitorie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
opțiunea veche devine opțiunea marcată 3. O altă întrebare la care trebuie să răspundă analiza noastră este de ce gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune / encliza auxiliarului și/sau a cliticelor pronominale. Dacă punem în oglindă datele din româna veche cu date din alte varietăți romanice vechi, observăm că nu inversiunea este principala trăsătură considerată de cercetători ca fiind definitorie pentru caracterizarea sistemului V2, ci mai degrabă, (i) nespecializarea câmpului preverbal, care găzduiește nu doar subiectul (2a), ci și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
loc lui Avraam' (spaniola veche; Fontana 1997) (3) quali denari avea Baldovino lasciati loro care monede avea.AUX.IMPERF.3SG Baldovino lăsat lor 'pe care monede li le lăsase lor Baldovino' (italiana veche; Poletto 2014) Vom argumenta că deosebirea dintre română (veche și modernă) și alte limbi romanice rezultă din strategia diferită de deplasare a verbului din română: în română, verbul se deplasează ca grup (deplasare XP), spre deosebire de alte limbi caracterizate de deplasarea centrului (deplasare X0). Așadar, spre deosebire de italiana veche, care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
AUX.IMPERF.3SG Baldovino lăsat lor 'pe care monede li le lăsase lor Baldovino' (italiana veche; Poletto 2014) Vom argumenta că deosebirea dintre română (veche și modernă) și alte limbi romanice rezultă din strategia diferită de deplasare a verbului din română: în română, verbul se deplasează ca grup (deplasare XP), spre deosebire de alte limbi caracterizate de deplasarea centrului (deplasare X0). Așadar, spre deosebire de italiana veche, care într-o construcție perifrastică de tipul celei din (3) alege să deplaseze verbul auxiliar (centru, element X0
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
treatment for all the languages usually associated with the V2 label is not well supported", adăugând o nouă subdiviziune la tipologia V2 a fazelor mai vechi ale limbilor romanice, și anume satisfacerea regulii V2 prin deplasare XP5, categorie ilustrată prin româna veche. În fine, întrucât corpusul examinat (v. §3.2 infra) conține atât texte originale, cât și traduceri, se naște problema firească a influenței modelelor străine asupra sintaxei limbii române vechi (v. discuția la Stan 2013: cap. 1), mai ales din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
v. discuția la Stan 2013: cap. 1), mai ales din perspectiva faptului că structurile cu encliză pronominală au fost considerate calcuri din slavona bisericească (Stan 2013: 21-22 și bibliografia). Vom considera că modelul slavon consolidează, de fapt, gramatica V2 a românei vechi, structurile cu encliză pronominală fiind una dintre opțiunile sintactice proprii limbii române; cu alte cuvinte, modelul străin se grefează pe modelul autohton, consolidându-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
7)7 (Nicolae și Niculescu 2015, 2016; v. și Hill și Alboiu 2016 pentru structurile de tipul celei din (4)) - sunt rare, înregistrate mai ales în traduceri (timpurii) puternic influențate de originalul slavon, pe când structurile care respectă constrângerile sintactice proprii românei sunt înregistrate de-a lungul întregii perioade vechi; encliza pronominală se păstrează la imperativul afirmativ și la inversiunea condițională și în româna modernă. (4) a. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
înregistrate mai ales în traduceri (timpurii) puternic influențate de originalul slavon, pe când structurile care respectă constrângerile sintactice proprii românei sunt înregistrate de-a lungul întregii perioade vechi; encliza pronominală se păstrează la imperativul afirmativ și la inversiunea condițională și în româna modernă. (4) a. cu foc înfierbântatu-m-ai și nu află-să întru mine nedereptate (CM.1567: 238r) b. Nu făgădui-se (CB.1559−60: 197) c. ceia ce nu înșalî-se de mine (CT.1560-1: 21v) (5) deaca vei căuta asupră
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aceastor structuri mai ales în traduceri, vom interpreta dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelor clitice ca reprezentând un mecanism de rezolvare a tensiunii dintre impulsul de a urma cât mai fidel textul original și alinierea la constrângerile sintactice ale românei (în parte fixată, așa cum se vede din textele originale 9, v. Stan 2013: cap. 1 și bibliografia) (v. §IV.2.1.2). În concluzie, unul dintre obiectivele principale ale acestei lucrări este analiza inversiunilor din româna veche; spre deosebire de lucrarea recentă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
la constrângerile sintactice ale românei (în parte fixată, așa cum se vede din textele originale 9, v. Stan 2013: cap. 1 și bibliografia) (v. §IV.2.1.2). În concluzie, unul dintre obiectivele principale ale acestei lucrări este analiza inversiunilor din româna veche; spre deosebire de lucrarea recentă a Virginiei Hill și a Gabrielei Alboiu (Hill și Alboiu 2016), lucrarea noastră are o perspectivă mai apăsat romanică decât balcanică. Vom insista asupra ideii că româna veche prezintă o gramatică V2 romanică (cu deplasarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
obiectivele principale ale acestei lucrări este analiza inversiunilor din româna veche; spre deosebire de lucrarea recentă a Virginiei Hill și a Gabrielei Alboiu (Hill și Alboiu 2016), lucrarea noastră are o perspectivă mai apăsat romanică decât balcanică. Vom insista asupra ideii că româna veche prezintă o gramatică V2 romanică (cu deplasarea verbului la proiecția FIN(IT) mai degrabă decât la FOCUS ca în Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016)), deja marcată în secolul al 16-lea (prin comparație statistică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
deplasarea verbului la proiecția FIN(IT) mai degrabă decât la FOCUS ca în Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016)), deja marcată în secolul al 16-lea (prin comparație statistică cu gramatica V-la-I generalizată în trecerea la româna modernă). Astfel, din perspectivă diacronică, româna se îndreaptă către o gramatică V-la-I generalizată, în convergență cu schimbările din celelalte limbi romanice (v., cel mai recent, Schifano 2015b și bibliografia). Din perspectivă diacronică romanică, este de așteptat ca gramatica V2 a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mai degrabă decât la FOCUS ca în Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016)), deja marcată în secolul al 16-lea (prin comparație statistică cu gramatica V-la-I generalizată în trecerea la româna modernă). Astfel, din perspectivă diacronică, româna se îndreaptă către o gramatică V-la-I generalizată, în convergență cu schimbările din celelalte limbi romanice (v., cel mai recent, Schifano 2015b și bibliografia). Din perspectivă diacronică romanică, este de așteptat ca gramatica V2 a românei vechi să fie deja reziduală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
modernă). Astfel, din perspectivă diacronică, româna se îndreaptă către o gramatică V-la-I generalizată, în convergență cu schimbările din celelalte limbi romanice (v., cel mai recent, Schifano 2015b și bibliografia). Din perspectivă diacronică romanică, este de așteptat ca gramatica V2 a românei vechi să fie deja reziduală în secolul al 16-lea; fazele V2 ale limbilor romanice vechi sunt identificate în secolele 12-15 (v. și discuția asupra periodizării românei prin raportare la celelalte limbi romanice în §3.1 infra); de exemplu, în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și bibliografia). Din perspectivă diacronică romanică, este de așteptat ca gramatica V2 a românei vechi să fie deja reziduală în secolul al 16-lea; fazele V2 ale limbilor romanice vechi sunt identificate în secolele 12-15 (v. și discuția asupra periodizării românei prin raportare la celelalte limbi romanice în §3.1 infra); de exemplu, în analiza francezei vechi, Roberts (1993: 199) arată că gramatica V2 a fost înlocuită de gramatica SVO (V-la-I) între începutul secolului al 15-lea și începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
remained an ocassional option to writers of the sixteenth century, it is clear that one can no longer speak of a V2 constraint". 1.1.2 Dislocarea nucleului verbal și deplasarea joasă a verbului Un alt fenomen prin care sintaxa românei vechi diferă în mod semnificativ de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sixteenth century, it is clear that one can no longer speak of a V2 constraint". 1.1.2 Dislocarea nucleului verbal și deplasarea joasă a verbului Un alt fenomen prin care sintaxa românei vechi diferă în mod semnificativ de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ierarhia propozițională menționăm: (i) apariția verbului la dreapta adverbelor din domeniul verbal lexical (vP) (Cinque 1999) (e.g. (9e), (12b))15 și a cuantificatorilor flotanți-subiect (13c) și (ii) rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul nonpasiv, opțiune cu totul eliminată în româna modernă (14)16. (14) de-l va fi mutat sau de nu-l va fi (√mutat) (Prav.1646: 78; Stan 2013) O chestiune controversată este statutul acestor structuri în limba română veche. Lucrările tradiționale (v., mai recent, Dragoș 1995: 37
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în cazul dislocării formelor de perfect compus, s-au invocat modele maghiare, latine, turcești și grecești, v. discuția la Stan 2013: 108). Un alt punct de vedere este acela că structurile de acest tip sunt nereprezentative pentru stadiul vechi al românei (Hill și Alboiu 2016, care lucrează cu un corpus semnificativ mai redus decât corpusul nostru, le exclud pe acest criteriu). În schimb, autori ca Dragomirescu (2013b) arată că, de fapt, structurile de mai sus se bucură de o relativă răspândire
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe) numita vie' (portugheza veche; Martins 2002) Putem astfel conchide că structurile cu dislocare sunt reprezentative pentru sintaxa românei vechi. La fel ca în cazul structurilor cu inversiune discutate în secțiunea anterioară, formele de dislocare atestate în română trebuie analizate din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi, nu prin adoptarea unei analize sintactice propuse pentru o altă limbă romanică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]