17,708 matches
-
pe care Genti i-o adusese din Franța și i-o dăruise cu un autograf simplu: Pentru Kalina, Genti. Căută în Larousse două cuvinte pe care nu le înțelegea. În timpul acesta sună telefonul. Înțelese că e Patru. Ridică receptorul și rosti cu glasul stins Alo. - Poți să vii, îi spuse el pe un ton care nu admitea replică. Am ceva noutăți să-ți comunic. - Bine, răspunse ea și puse telefonul în furcă. Rămase o clipă în picioare, străbătu cu gândul drumul
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
făcute. În fond, politica este arta de a jongla cu posibilul în împrejurări date, și e firesc ca schimbarea împrejurărilor să schimbe automat logica declarațiilor politice. De aceea, adevărul vorbelor politice nu va supraviețui niciodată contextului în care au fost rostite. În schimb, a analiza armătura logică a opiniilor politice e pierdere de vreme. Evidențele nu au nevoie de demonstrații suplimentare. Singura justificare a unei asemenea întreprinderi stă în amuzamentul iscat de enormitatea spuselor. Cum s-ar spune, rîzi de îmbrobodeala
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
o maimuță la tastatura unui computer, nu poate fi supusă nici unui tip de analiză convingătoare. În fața ei, unui filosof nu-i rămîne decît să exclame: Ceee? Din fericire s-a mai întîmplat cînd și cînd ca George W. Bush să rostească unele fraze care chiar au sens - unul rău, dar suficient pentru a merita combătute." (p. 29) Urmează apoi exemple extrase din tolba cu surprize ale fostului președinte american. E drept, rîzi cu poftă citindu-i enormitățile, dar apoi îți amintești
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
continua așa mult timp. Ar fi groaznic. Poate pentru totdeauna. Ar putea ... da, ar putea ..." (The Shoechou Manifestation, 1996) Totuși, procesul constant de repetare a evenimentelor trăite este pentru Federman singura abordare posibilă a ororilor Holocaustului. Ceea ce nu poate fi rostit este astfel exprimat cu ajutorul simbolurilor verbale, imitând mereu aceeași realitate, dar construind în mod haotic ierarhii narative care se îndepărtează de convențiile literare tradiționale ridiculizându-le: "Cum să vorbești despre ceea ce nu poți vorbi? Cum să reprezinți golul? Aceste întrebări
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
de văzut de ce. Aproape că nu există o linie a povestirii; nici unuia dintre personaje nu i se întâmplă ceva care să aibă vreo consecință." (Brooks, 1978: 129) Totul se stinge, într-adevăr, în pagina de carte, deodată cu sunetele replicilor rostite de personaje. Cu toate acestea, e greu să negi o anumită pregnanță a vocilor, o grație clar subliniată a comportamentului protagoniștilor și o anumită tensiune a așteptării pe care Faulkner se dovedește capabil s-o mențină de-a lungul întregului
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
e, probabil, cuvântul definitoriu al "zumzăitului textual" propus de Faulkner: un impromptu, un zig-zag dezinhibat printre concepte, situații, teorii și stiluri. Tipologia destul de amplă a personajelor nu este și o garanție a profunzimii demersului. Ca într-o vitrină, ele își rostesc partitura, pentru ca în secvența următoare să fie înlocuite de alte voci și chipuri. Conveția iahtului, a spațiului închis, e folosită pentru a imprima o anumită viteză de reacții, fără ca discursul să câștige în profunzime sau calitate. Faulkner pare mai interesat
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
insă gîndește-te la rahatul și compromisurile actuale pentru a-ți da seama că numai rămînînd foarte cinstiți și raportîndu-ne numai la marea cultură mai putem supraviețui.(...) E un sentiment pe care l-am avut mereu, pe care l-am și rostit mereu, ucenicind la cuvîntul marilor intoleranți ai culturii noastre (Cioran, Eliade, M.Vulcănescu, Noica etc.) și, desigur, nu numai. Nu uită! Ei au învins!". În alt loc e citat discursul "neținut" al lui Soljenițîn, la Stockholm: "Un ecrivain n'est
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
coordonatori de proiecte de la noi, Cosmin Manolescu. În același spirit, de cooperare a câtorva domenii ale artei scenice, spectacolul reunește dansul, interpretat de Vanda Ștefănescu, Andreea Tănăsecu însăși, Sanno Momo Peter, un dansator de culoare, și Valentin Stoica, cu textele rostite de actorii Alexandra Ioniță și Richard Bovnoczky și cu omulețul mânuit de artistul păpușar Ana Crăciun, cărora li se alătură, în strânsă interdependență, proiecțiile artistului media Vali Chincisan, scenografia cu trei semnături, Ana Crăciun, Andeea Tănăsescu și Nela Voicu, și
Exil în pământul uitării by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6604_a_7929]
-
noi", discreția se ruinează definitiv și, odată cu ea, fidelitatea. "Credincioșii" lui Caragiale, care numai asta nu sînt, urmează foarte fidel (sic!) regula secretului ascuns cel mai bine în văzul lumii. Cuvîntul, nobil, stîrnind însă îndoieli prin emfaza cu care e rostit, îi îmbracă pe doi spărgători și de familie, și de principii: Tipătescu și Chiriac. Că ei, în definitiv, ascultă, în maniera lor, de un imperativ mult mai vechi, pe care și Pristanda îl tălmăcește pe limba lui, anume "fii credincios
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
degetul sau nu face alte gesturi pana la vârsta de 12 luni. - nu spune cuvinte simple până la 16 luni. - nu spune spontan propoziții de 2 cuvinte până la vârsta de 24 luni, cu excepția celor pe care le repetă după ce au fost rostite de alte persoane (ecolalie). - orice pierdere a achiziției limbajului sau abilităților sociale la orice vârstă. În cazul în care nu sunt semne evidente de întârziere în dezvoltare sau nu sunt rezultate anormale la testele de screening, majoritatea copiilor nu necesită
Mamele în vârstă riscă să nască copii autiști by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/66146_a_67471]
-
Andrei Moisoiu (Google) Cristian Tudor Popescu a lansat un atac la adresa actorului Victor Rebengiuc, după ce pe jurnalist l-au deranjat cuvintele actorului, rostite după vizionarea unui film. Cristian Tudor Popescu a fost la vizionarea filmului ” Câinele japonez”, în regia lui Tudor Jurgiu. Jurnalistul spune că, la finalul filmului, Victor Rebengiuc a urcat pe scenă pentru a spune câteva cuvinte și a jignit audiența
Cristian Tudor Popescu îl atacă pe Victor Rebengiuc: Ne spunea că suntem nişte primitivi lipsiţi de gust în raport cu străinii by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/66165_a_67490]
-
Chiuoru Madalina Boala i-a fost diagnosticată înainte de naștere, în timpul unei ecografii, iar acum capul fetiței are dimensiunea uriașp de 100 cm de la o ureche la alta. Micuța nu poate merge sau vorbi, deși înainte putea rosti câteva cuvinte. Este îngrijită permanent de părinții săi, care încă speră într-un miracol. Medicii ezită însă să o opereze acum, pentru că starea ei este foarte gravă și ar putea muri în orice moment. Mai multe poze AICI
Povestea fetiței-extratrestru, unde medicii par neputincioși by Chiuoru Madalina () [Corola-journal/Journalistic/66202_a_67527]
-
vieții e iubirea". A doua întrebare amuzantă ținea să afle dacă la cei șaizeci și ceva de ani ai lui, scriitorul a putut să trăiască "pe viu" plăcerile descrise în cartea Seducătoarea din Florența . Răspunsul a fost un Yes categoric, rostit ferm și răspicat. După un scurt concert, a urmat ,,cina intimă" , la o cramă elegantă, ,,pseudoautentică" de la șosea. M-am trezit așezată chiar lângă Rushdie. Ipocrită și, oarecum, complexată, m-am oferit să cedez locul meu de onoare uneia dintre
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
societate, pomenește filmul de mare succes No Country For Old Men. Mie-mi place The Road, lui Rushdie Blood Meridian. În fine, al cincilea. Sunt aproape sigur că de data asta nu ne potrivim la gusturi. Din acest motiv, îi rostesc numele cu jumătate de voce: "Paul Auster." Fața lui Rushdie se luminează dintr-o dată: "Auster e cel mai bun prieten al meu. Aud că recenta lui carte e grozavă." Îi confirm, tocmai o terminasem de citit cu două seri înainte
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
discursul iubitor de mister ancestral al bardului contemporan: Dacă din lacrimă răsare lumină / Dacă în piatră se limpezește ceața / Dacă furnica duce povara harului / E semn că între brațele reci / Un trup al iluziei a înviat. // Numele tău nu se rostește / Ci se mistuie / În arderea fără cenușă" (Ardere fără cenușă). Gravitatea inteligentă, melancolia salubră a lirismului semnat de Gheorghe Pârja îi girează nota personală. 3. De o speță deosebită este Echim Vancea. Empatia acestuia nu se arată decît indirect, prin intermediul
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
Rodica Zafiu În ultimele două luni, în presă, pe internet și în conversații amicale motivul „flăcării violete" a devenit un subiect de glume, parodii, jocuri de cuvinte. Cum se știe, sintagma a fost rostită de un politician, într-un interviu, pentru a explica pierderea alegerilor printr-o influență magico-parapsihologică („ziua de joi... este ziua Flăcării e", Antena 3, 16.12.2009, text reprodus de hotnews.ro). Contrastul între așteptările firești în context (un discurs
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
Pastior, căruia nu i-a mai fost dat să aibă parte de bucuria Nobelului. Mi-am reamintit, ascultînd-o, de relatarea publicată într-un ziar berlinez, a sărbătorii care-i fusese pregătită autoarei după decernarea Nobelului, de admirabilul Discurs despre Herta, rostit de Andrei Pleșu cu acel prilej, în fața a peste o mie de spectatori, de năstrușnica și tandra idee că, de pe un nor alb, Oskar Pastior ar privi spectacolul, bucurîndu-se de premiul decernat prietenei sale. Două poeme din fonoteca de aur
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
pentru „working class" într-o lume care s-a polarizat radical, o lume unde stau față în față „the poor" cu pumnii strânși, clocotind de mânie proletară și „the rich", cu fețe surâzătoare, coborând din mașini cu geamuri fumurii și rostind discursuri edificatoare despre „profit", „competition", „market laws" etc.. Și totul sună atât de cunoscut pentru lumea în care am trăit, mult prea cunoscut: piața liberă distruge țara, nu există decât bogați și săraci, bogații dețin mijloacele de producție și îi
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
și a ateilor" i-a adresat președintelui german un protest prin care i se impută că și-a încălcat prerogativele înaltei sale funcții, încetînd să fie un arbitru imparțial din punct de vedere religios. Cum termenii în care a fost rostit protestul avea un ton radical de poruncă ideologică, Stroescu Stînișoară scrie, în apărarea președintelui Köhler, un inspirat și ironic eseu. În al doilea rînd, Ion Papuc (în eseul „Ce se întîmplă în Hamlet"), comentînd cartea lui Carl Schmitt, Hamlet sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
Alternativă a indicibilului, limbajul însuși e un compromis cu contingentul, un pact cu „macularea" sau măcar cu „inutilitatea". Un factor ce ne adîncește despărțirea de Întregul divin. Arborii ne oferă o lecție, grafiind „în tăcerea lor / ceea ce nu se poate rosti / ajungîndu-ne din urmă prin coala albă / a golului" (poate doar arborii). Acest „gol" al nerostirii, ne sugerează, blagian, Andrei Zanca, reprezintă o cale regală spre Totalitatea „strecurîndu-se pe furiș în tine, în timp ce-n jur / totul conspiră fragil, se contopește feroce
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
și înclinația lui spre forme de exprimare care să fie pe potriva dispoziției. Reacționarului îi stă bine cu vociferarea, cu diatriba și cu imprecațiile, iar atunci cînd i se întîmplă să nu scrie pamflete sau manifeste, atunci negreșit că ține predici. Rostește pledoarii și face profeții, cultiva paradoxul și vînează oximoronul, nu ocolește tautologia și își rafinează mereu stilul. Pe scurt, caută mereu să atragă atenția, speriind, flatînd sau scandalizînd. Prezența lui, pe cît de incomoda, e chiar fermentul din dospirea căruia
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
a fost curmata în momentul cînd repulsia față de nazism i-a îngenuncheat pe intelectuali în fața icoanelor marxiste. Volumul se citește cu desfătarea celui care îi este dat să asiste la o defilare de vorbe de spirit și de apoftegme dense, rostite pe seama unor teme bătătorite de uz. Probabil că acesta e motivul pentru care Antimodernii se citește cu o atenție care nu scade de-a lungul lecturii.
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
scenă, de susținere reciprocă parcă și dincolo de cele două personaje. Jocul de priviri, tăcerile, mimica unuia sau a celuilalt sînt bine de urmărit și atunci cînd nu au neapărat replică, cînd fac un comentariu mut și expresiv a ce se rostește pe scenă. În versiunea această, două sînt dominantele spectacolului: George Mihăiță în rolul Primarului - un rol de marcă în cariera sa, de cotitură, într-un fel - și Grupul notabilităților. Imaginea unui gri apăsător, din costumele Liei Mantoc în special, impregnat
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
potrivit unora, Adam a fost ispitit să mănânce din fructul oprit într-o zi de marți. În schimb, romano-catolici,i pe 13 iunie, îl sărbătoresc pe Sfântul Antons de Padova, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai lor, când fiecare rostește o rugăciune specială pentru a cere un anumit dar. Funeraliile Sfântului s-au ținut într-o zi de marți, zi în care au avut loc numeroase minuni și vindecări, așa că aceasta a rămas ziua în care credincioșii i se roagă
De ce este considerată marți 13, zi fatidică () [Corola-journal/Journalistic/65547_a_66872]
-
diagnosticat, la vârsta de patru ani, cu mutism selectiv. Suferind de această boală, el era incapabil să comunice verbal cu oamenii, în special cu adulții. De asemenea, lui Lorcan îi era imposibil să își exprime emoțiile, iar când el a rostit pentru prima dată „Te iubesc”, bucuria mamei lui a fost nemăsurată chiar dacă declarația i-a fost adresată pisicii Jessi. Mama băiatului, Jayne, povestește că, la grădiniță, el nu vorbea cu niciun adult și nici cu majortiatea copiilor de acolo, însă
O pisică, cea mai bună prietenă a unui copil de șapte ani () [Corola-journal/Journalistic/65805_a_67130]