3,207 matches
-
posterioară) și "-ben" (cu vocală anterioară). De aceea, „în casă” se spune "a házban, pentru că vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală rotunjită, care permite armonizarea cu cuvintele a căror unică sau ultimă vocală este și ea rotunjită. Un exemplu este sufixul "-on/-en/-ön", cu sensul prepoziției românești „pe”: "a lábon „pe picior”, "a kézen „pe mână”, "a körön" „pe cerc”. Totuși
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
vocala din "ház" este posterioară , iar „în pădure” - "az erdőben, deoarece vocalele sale sunt anterioare. Unele sufixe au trei variante, a treia fiind cu vocală rotunjită, care permite armonizarea cu cuvintele a căror unică sau ultimă vocală este și ea rotunjită. Un exemplu este sufixul "-on/-en/-ön", cu sensul prepoziției românești „pe”: "a lábon „pe picior”, "a kézen „pe mână”, "a körön" „pe cerc”. Totuși, nu toate sufixele se supun regulii armoniei vocalice, având o singură variantă, de exemplu "-ig
Fonologia limbii maghiare () [Corola-website/Science/316227_a_317556]
-
Lăuta (var. alăută) este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza. Lăuta, de proveniență persano-arabă ("al ûd") a fost introdusă în Europa din zona Spaniei, odată cu ocupația maură din secolele XI-XII. Europenii au preluat acest instrument și i-au adus unele modificări datorate unui
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
de paleontologi, probabil prin ciudățenia ridicăturii sale osoase de pe cap. Capul său era bombat, cu o porțiune foarte ridicată, si atingea o grosime de 25 de centimetri. În jurul craniului avea un fel de coroană de oase mici, unele ascuțite, altele rotunjite. Un fapt cunoscut este ca o ridicătura osoasă împodobea capul acestui dinozaur. Această probabil că era folosită pentru luptele dintre masculi, iar aceste lupte aveau loc pentru cucerirea femelelor, adică în același scop că și muflonii de astăzi. Dar ea
Pachycephalosaurus () [Corola-website/Science/321643_a_322972]
-
cu diverse elemente decorative menite a sublinia deschiderile (ferestrele și ușa au crestate și sculptate motive geometrice precum funia, rozete, dinți de lup), iar ultimele cununi de bârne ale pereților, cele de sub streașina largă, sunt prelungite în formă de „aripi” rotunjite. Fundația construcției a fost turnată în săpătură și a fost realizată din piatră și beton. Temelia a fost realizată din piatră de carieră și mortar în 1-10 rânduri, iar pardoseala construcției în scândură de brad în altar, naos și pronaos
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
Catargiu, în apropierea curții boierești. Lăcașul de cult a fost folosit o lungă perioadă ca biserică de conac a familiei Catargiu. Din punct de vedere arhitectonic, biserica are formă de cruce, cu absidele laterale de formă dreptunghiulară, având colțurile ușor rotunjite și cu absida altarului semicirculară. Deasupra pronaosului se află un turn-clopotniță. Edificiul este înconjurat la partea superioară de un brâu zimțat. Catapeteasma lăcașului de cult este pictată în secolul al XIX-lea, în stil neobizantin. Picturile icoanelor de pe catapeteasmă prezintă
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
IX-lea, fiind folosite la început mai ales de către femeile nobile, deoarece pentru femei, studiul limbii chineze și a semneleor kanji era considerat nepotrivit. Hiragana sunt forme cursive, simplificate ale semnelor "man’yōgana", descrise mai sus, ele părând simple și rotunjite. Acest proces a evoluat de-a lungul a mulți ani, rezultatul fiind un semn aparte pentru fiecare silabă japoneză. Aceste semne au fost adunate într-un alfabet după modelul scrierii "siddham" al sanscritei epocii respective, o limbă și o scriere
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
celor 50 de sunete, numit în japoneză. Cu toate că numele spune „50”, nu sunt nici 50 de semne hiragana nici katakana. De fapt, sunt 46. Înainte de al Doilea Război Mondial erau 48, dar datorită faptului că sunetul inițial "w-" (un "u" rotunjit) nu mai este sonorizat actualmente în silabele "wi" și "we" (ゐ și ゑ respectiv ヰ și ヱ), semnele au fost înlocuite cu vocalele "i" și "e" (い și え respectiv イ și エ) . Doar "wo" (を respectiv ヲ) mai este
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
hiragana, semnul omolog katakana a dispărut practic și el. Toate celelalte utilizări ale semnului "wo" au fost înlocuite cu semnul "o". Semnele nefolosite după 1945 sunt redate în tabel între paranteze. (W) arată că înainte vreme sunetul inițial se pronunța rotunjit. Unele semne kana pot fi sonorizate prin adăugarea a două mici liniuțe (゛, numite "ten ten", "dakuten" sau "nigori") sau a unui cerculeț (゜, numit "handakuten" sau "maru") în dreapta sus a semnului. "Dakuten" indică faptul că sunetul trebuie să fie pronunțat sonorizat
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
din 1913. La origine, sculptura înfățișa trecerea românilor peste Dunăre în Bulgaria. Basoreliefurile însă, au fost șterse de regimul comunist. De aceea, numele lui Becker nu se mai află pe lucrarea respectivă. Pe piedestalul monumentului, de formă piramidală, cu colțurile rotunjite, realizat din beton armat placat cu travertin de Deva, se află un grup statuar, turnat din bronz, format din două personaje alegorice: o femeie, simbolizând Patria, care ține în mâna dreaptă un drapel fluturând, și un militar român cu arma
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
fremea era umedă și geroasă. Până la începutul lui februarie, infanteria americană capturase un punct strategic lângă cătunul San Onofrio, la mai circa un kilometru de mănăstire, și până la 7 februarie, un batalion ajunsese la Punctul 445, un deal cu culmea rotunjită aflat imediat sub mănăstire și la nu mai mult de distanță. O escadrilă americană a efectuat o misiune de recunoaștere până în apropierea zidurilor abrupte ale mănăstirii, călugării observând patrulele germane și americane care schimbau focuri de armă. Tentativele de a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
lățime între Kangikajik (Kap Brewster, 70°09'N) și Uunarteq (Kap Tobin 70°24'N). Partea din sud este una abruptă, cu un zid înalt de bazalt care are 1000-2000 m, iar partea de nord este mai joasă și mai rotunjită. Gura se extinde pentru aproximativ 110 km la vest, se întoarce ușor la nord, se lărgește și formează un bazin numit Hall Bredning. De acolo, zona de admisie se desparte în mai multe ramuri, inclusiv fiordul Nordwestfjord, fiordul Øfjord (care
Scoresby Sund () [Corola-website/Science/321425_a_322754]
-
regiunea umărului, fiind situat imediat sub piele. Este cel mai superficial și mai voluminos dintre mușchii umărului. Are formă triunghiulară, cu baza în sus și vârful în jos, și acoperă articulația scapulohumerală anterior, posterior, superior și lateral. El dă forma rotunjită a umărului, formând în partea laterală relieful lui. Este un mușchi cărnos, gros cu fibrele convergente inferior. După origine și direcția fibrelor mușchiul deltoid este format din trei porțiuni: porțiunea claviculară sau anterioară ("Pars clavicularis musculi deltoidei"); porțiunea acromială sau
Mușchiul deltoid () [Corola-website/Science/316877_a_318206]
-
sagitală, occipitală, solzoasă) și 4 unghiuri (frontal, occipital, sfenoidal, mastoidian). Se articulează cu osul frontal, occipital, sfenoid, temporal, parietalul de partea opusă. Fața externă sau fața exocraniană ("Facies externa ossis parietalis"), este convexă și netedă. Are la mijloc o proeminență rotunjită - eminența sau tuberozitatea parietală ("Tuber parietale"), care corespunde de obicei punctului lățimii maxime a craniului. Sub tuberozitatea parietală se află două linii semicirculare: linia temporală superioară ("Linea temporalis superior ossis parietalis") și linia temporală inferioară ("Linea temporalis inferior ossis parietalis
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
concomitentă cu subsidența locală de la nord ce este cuprinsă în Depresiunea Câmpulungului. Interfluviul Bughea - Râu Târgului păstrează similitudinile celorlalte interfluvii și vom avea deci: depresiunea de contact Bughea de Jos (prelungirea nord-vestică a Depresiunii Câmpulung); culmea anticlinală Ciuha cu spinarea rotunjită și în mare parte despădurită(751m) și depresiunea externă dintre Godeni și nordul depresiunii Schitu Golești. Confluența Bughea-Râu Târgului închide interfluviul redus la o terasă de confluență cu altiudinea de 600m, denumită dealul Mestecenilor. Flancul estic al cuestei Prislopului domină
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
Decizia OGY, anexa 32/2004 (IV. 19)). Este un câine de talie mare, cu blană deasă, de culoare albă, pielea poate avea o tentă de culoare închisă, perii pot fi drepți sau ondulați. Este puternic, robust, urechile au vârfurile ușor rotunjite și sunt căzute. Ochii sunt de culoare închisă, ovali, capul are formă alungită, dar nu ascuțită. Musculatura este puternică, iar coada e ținută în jos. Femelele ating o greutate de aproximativ 35-50 kg, iar masculii între 50-70 kg. Înălțimea la
Kuvasz () [Corola-website/Science/323518_a_324847]
-
în societățile fără medicină modernă. Această funcție este potențial o forță selectivă pentru evoluția și menținerea apendicelui. Trei morfotipuri de apendice cecale pot fi descrise printre mamifere în primul rând pe baza formei cecumului: un apendice ramură a unui cecum rotunjit sau saciform (ca la multe specii de primate), un apendice localizat la vârful unui cecum lung și voluminos (ca la iepure, oposumul zburător și șobolanul argintiu de dune) sau un apendice în absența unui cecum pronunțat (ca la wombat). În
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
o stare mijlocie și, prin urmare, rămâne „prezentabilă”, fără rupturi mari sau pete importante. Foarte frumoasă este o bancnotă întreagă, care a circulat mult, poate avea numeroase urme de înțepături, îndoituri, adesea murdare, mici despicături, cu defecte la margini, colțuri rotunjite, etc. Caracteristici: este o bancnotă care a circulat mult, cu numeroase urme de înțepături, îndoituri, este murdară, are despicături, dar fără lipsuri importante (fără precizări). Tehnic, puține diferențe față de bancnotele foarte frumoase, aprecierea făcându-se pe aspectul general, sau este
Notafilie () [Corola-website/Science/323610_a_324939]
-
mult mai înalți pe picioare). Botul este dreptunghiular iar capul relativ mic, dominat de ochi mari si rotunzi, de culoare neagră. Expresia ochilor sugerează un animal inteligent, alert și vigilent. Urechile sunt de mărime medie-mare, au formă triunghiulară cu vârful rotunjit. Pavilioanele sunt prinse în partea din spate a craniului, natural erecte și foarte mobile, orientându-se după sursa sunetului. Gâtul gros, cu o coamă bogată de păr, duce spre un piept adânc, cu umeri largi. Picioarele sunt puternice, lungi și
Buhund norvegian () [Corola-website/Science/323007_a_324336]
-
partea din spate a craniului, natural erecte și foarte mobile, orientându-se după sursa sunetului. Gâtul gros, cu o coamă bogată de păr, duce spre un piept adânc, cu umeri largi. Picioarele sunt puternice, lungi și se sfârșesc cu labe rotunjite. Blana este dispusă pe 2 straturi, cu primul strat pufos, scurt și moale iar al doilea, exterior, prezentând firul des, lung si neted. Coada este relativ scurtă, groasă și ținută încolăcită (curbată) pe spate. Vioi, atent, dinamic, curios. Este un
Buhund norvegian () [Corola-website/Science/323007_a_324336]
-
incluse în Windows 8 au fost modificate pentru îmbunătățirea autonomiei dispozitivelor mobile și ușurința în utilizarea cu degetul: ferestrele nu mai au cadru transparent în tema Aero, iar ferestrele au butoane de acțiune mari, simplificate și nu mai au margini rotunjite. De altfel, numele Aero nu mai este folosit în denumirile funcțiilor ce fac parte din această caracteristică (de exemplu Aero Peek e redenumit Peek). Windows 8 va fi disponibil către publicul larg începând cu 26 octombrie 2012. Finalizarea versiunii a
Windows 8 () [Corola-website/Science/323146_a_324475]
-
craniu din lumea canină, raportat la dimensiunile corpului. Forma generală a capului este trapezoidală, acesta este foarte lat, cu botul scurt și nasul cârn. Mandibula este proeminentă, cu dinții ușor expuși. Urechile au punctul de inserție înalt, triunghiulare cu vârful rotunjit si sunt purtate lăsate pe lângă cap. Pielea capului este abundentă, prezentând încrețituri (pliuri) numeroase și adânci în jurul ochilor și al botului, fapt care-i împrumută o expresie amenințătoare. Blana are firul scurt, fin și moale și este aderentă la corp
Dog de Bordeaux () [Corola-website/Science/323199_a_324528]
-
230S a mai fost produs până în anul 1968. Succesorul acestei serii a fost seria W108/ W109 produsă începând cu anul 1965. În seriile W111 și W112 intrau, pe lângă limuzinele „Coadă de rândunica”, si modelele coupe și decapotabile, care aveau caroseria rotunjita și coadă puțin evidențiata. Modelul 220 SE(b) Coupe a fost prezentat în 24 Februarie 1961, cu ocazia inaugurării muzeului Daimler-Benz din Unterturkheim. Din seria W111 existau, la început, variante coupe și decapotabile, cu aceeași platformă tehnică că și a
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
caldă și îmbietoare. Stilul de pub Dublin Victorian se caracterizează prin atenția sporită la meșteșugurile de calitate și amintește de vremurile bune din Irlanda ce aveau un anumit confort și erau definite prin ospitalitate și bucurie. Interiorul abundă de oglinzi rotunjite și vitralii, țiglă și decorațiuni din alamă, plăci de teracotă. Plafonul conține intruziuni de metal, iar lumina este folosită ca accesoriu pentru ambianță. Tejgheaua este sculptată în lemn de esență tare, lustruit și poleit, cu oglinzi atașate, iar pereții au
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]
-
m mai lung, cu 4,6 m mai lat și având o suprastructură de dimensiuni mai mari. Ca și la "Hiryū", teuga era ridicată la nivelul hangarului superior pentru a îmbunătăți vederea asupra mării. "Shōkaku" avea și o proră mai rotunjită și mai evazată care permitea pistei să rămână uscată oricare ar fi fost condițiile de vreme. Etrava lui "Shōkaku" era o etravă cu bulb, o dezvoltare nouă în acea perioadă, care reduce rezistența la înaintare și îmbunătățește astfel viteza. Spre deosebire de
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]