20,398 matches
-
unghiile de fostă cântăreață la operă și zice că a stat la cafele cu picasso în timp ce două uriașe poloneze una cu coc candelabru și râs de ghepard ce din ochi oua peisaje din marchizul de sade aialalată deplin aurie cu sâni strugurii cădelnița deasupra cearșafurilor în aburi de călcător și mă calcula din priviri în uriașa bucătărie a hotelului scandic unde între bucate mai trăgeam câte un skanderbeg cu colegii persani arabi indieni de-i ziceam bucătarului chinez înverșunat practicant de
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
Emil Brumaru Cu strechea-n șold te plimbi printre tarabe De untdelemnuri stoarse-n văzul lumii. Ai sînii mari, dar coapsele-ți sînt slabe De-atît foc mistuind floarea minunii. Și brațele le-ntinzi ca niște frînghii Dulce-mpletite-n mușchi albi spre bărbați. Cu limba scoas-o clipă îi înjunghii Și-i lași pe fundul ceștilor cu zaț. De-aceea milogesc
Sonetu- ndrăgostiților bezmetici by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15368_a_16693]
-
devine tîrzie în cer se trezesc fulgere, marșul va fi ne-ntrerupt șobolani uriași se înalță pe labele din-napoi și înalță urale carnea a fost proaspătă, ochii lăptarului privesc decupați din borcan o fată-șobolancă ia borcanul și-l strînge la sînii uzi ce vînt mișcă clopotele, cine pe cine bocește acolo în rîu o umbră de smoală - e călărețul fără cap, zic copiii învățătorul tremură de frică, el a văzut totul, va înnebuni probabil privește o clipă în jos tu lună
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Zărești încă-n fructe Dragi îngeri culcați pe un pat Miezos și-acrișor? Auzi iarăși în tine fîntîni, și grădini, Și garduri, și hălți, și marfare? Din nou strîngi în brațe dulci spini Să-ți zgîrie pînă la sînge Toți sînii închiși sub lăcat? Mai simți cum ți-așează, lumina Pe șold raiul fin destrămat?
Patru întrebări, repetînd prima, degeaba by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15626_a_16951]
-
verzui în pieptu-nchis în casă. Căci iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile pacinicilor plite Prăjesc pîrjoale moi. Ci tu îți rîzi De sufletul ce ți-a plătit cu viața Șoldul școlar și sînii descheiați. Și lacrimile mi le-nșiri pe ața subțire-a nu știu cîți dilii bărbați. Și-mi torni rușinea în găleți cu zoaie Și inima-mi arunci la vreo potaie Flămândă-n bot și năclăită-n ploaie...
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
Emil Brumaru Îngerii dau foc la case Sfinților să le-amiroase Dulce, -n raiuri de mătase, Sufletele noastre grase. Și fecioarelor zmulg sînii Fiindcă-s prea zemoși și-n pîlnii îi storc pe felia pîinii la sfîrșitul săptămînii. Și ademenesc pe jaruri Coapse largi, spre-a urca daruri, Tăvălite prin măraruri, Ție, Doamne, Doamne, Doamne!
De spus la gura sobei și-a iubitei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15554_a_16879]
-
s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-abis a ceștii de cafea. Mi-s clipele-n derîdere de-a dura Stoarse-n nămoluri fragede. De-abia Îți mai ghicesc perechea bulbucată A sînilor ce îi primeam răsplată Că ți-am slăvit cinstea de Mare Fată!
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
Emil Brumaru De astăzi clipa-i cît dovleacul Și n-o mai pot rostogoli. Iubitei i se-nmoaie cracul, Sînii clocesc pilafuri gri; Patul își flutură cearceafuri Leoarcă de-amor în cești de-amurg, Din vazele zvîrlite tandru Razele cad, crinii se scurg, Ci eu, scrib vechi, însemn cu acul în colț de ochi, ce-a fost, ce-o fi
Fără titlu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15516_a_16841]
-
rest apocalipsa de fiecare zi pe cînd adevărata moarte vine enervant de încet. Cerul oprit Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne, rîvnind precum servitorul prințesele de la curte o fărîmă din cerul oprit! Cum servitorul delicat și sperjur privește pe-ascuns sînii pe jumătate dezgoliți ai prințeselor tot așa robul tău cel al pămîntului născut cu gustul morții în gură tot ignorînd acest trup făcut să vadă lumina stă aplecat peste catapeteasma cerului cu mîinile răsfirate așteptînd evanescența. Uneori citesc pe pereții
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
o rochie de stambă vișinie, bombată ciudat la piept și la început, cred că vă dați și singuri seama, n-am crezut-o, pe urmă însă, după ce ne-a lăsat să-i atingem cu degetele, da, ne-am convins: avea sîni!, dar probabil că era vreo scamatorie la mijloc. Totuși lucrurile continuau ca mai înainte. Spre seară, cînd marfarele trecuseră demult, și-abia a doua zi trebuiau să vină din nou (dar nu eram siguri niciodată), ne adunam lîngă grămezile de
Adio, Robinson Crusoe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15784_a_17109]
-
menirea de a înfățișa generațiunilor contimporane toată frumusețea eufonică a limbei noastre materne." Mai înainte de a relua câteva pasaje din poemul transcris ca probă, cităm din nota redacției 3) la acest raport: "Odată cu reintrarea d-lor Alecsandri și Maiorescu în sânul Academiei, după invitarea însăși a Academiei, era firesc ca cestiunea scrierii române să fie din nou dezbătută în acest Institut de cultură națională..." Rezultă, și de aici, rolul foarte important al lui Vasile Alecsandri în stabilirea normelor ortografice la Academie
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De niște popîndăi, de niște broaște! Ce freacă lacuri limpezi în gargara Lor putredă? Te-afunzi încet în mlaște Găinățate. Fluturii duc seara Să-ți moară între sîni, iar dimineața Scălîmbăie-n patul surpat Paiața!
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]
-
Emil Brumaru îngerii dau foc la case Sfinților să le-amiroase Dulce,-n raiuri de mătase, Sufletele noastre grase. Și fecioarelor zmulg sînii Fiindcă-s prea zemoși și-n pîlnii îi storc pe felia pîinii La sfîrșitul săptămînii. Și ademenesc pe jaruri Coapse largi, spre-a urca daruri, Tăvălite prin măraruri, Ție, Doamne, Doamne, Doamne!
De spus la gura sobei și-a iubitei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15886_a_17211]
-
de-a scrie cu stamine Țepene lumina-n raze pline, Groase, așezate pe pereții Linși de roua rea a dimineții Printre iederi înșelînd vechi ziduri Frunzele de plopi, la ochi, au riduri. Vine toamna-n vară, pe tăcute. Undeva tocila sîni ascute, Rotunjește șolduri, dă drag sclipăt Lacrimii lălîi, dospită-n țipăt.
Scrisoare pentru Ruxandra Cesereanu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16114_a_17439]
-
fața-n bulion de crin. Dînsul de-a pururi va să-și culce Pe plușuri trupul longilin. Să nu citească, să nu scrie, Ci numai doar poet să fie, Cu papanași la pălărie Și c-o iubită fistichie Ce are sîni cît garderoba Și coapsele cît Europa!
Să nu uit că sînt poet (1977) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16032_a_17357]
-
o storci așa mi-i Vieața. Vino să o curăți, blîndă, Într-o copaie, cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16144_a_17469]
-
blânda lui ureche pe linia dezastrului, ce vine odată cu zăpada, va percepe în scuturarea unui crin, în toamna ce se destrăbălează-n pielea goală sfârșitul calm al lumii noastre. Însă e mult mai simplu să-ți așezi o mână pe sânul stâng al mamei și să nu zici nimic decât cuvântul simplu "mamă". Vei ști că pregătirile secrete au început demult, vei fi Cassandra acestui trist mileniu al ororii. Sonetul IV Tăcuți și fără ajutor din partea acelei părți a lumii care-ajută
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
captată... Senzația de sfîșiere a "interiorului" scormonit tacticos. Și foștii mei colegi de an asistînd la, nu-i așa?, cazul... Mai tîrziu, în salon, de sub pături, urmărind pofticios o soră blondă, cu ochi verzi, coșuroasă, șoldurie, destul de semnificativă-n avîntul sînilor, chicotitoare cînd umple seringa cu habar n-am ce... Noaptea, trezit de omul care-și înjura durerea. Se așeza pe marginea patului și născocea o sudalmă infinită, ingenioasă, estetică, clocotind de ură și totodată de bucuria de-a blestema soarta
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
se-adapă. Fluturul cu-aripi de criță Stă fix pe raza grea-n spiță. Melcul n-are casă. Dorul I-e să-ți urce, cald, piciorul. Rîma drămuie păm întul. Roura - soarele, vîntul. Eu îs viața. S-o citești Cu sînii cînd șoldu-ți crești.
Cinci distihuri by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16486_a_17811]
-
Emil Brumaru Crin înțărcat mi-e dragostea de-acuma? Chiar dacă-ți pipăi șoldul, sînul, ceafa, În gură nu-mi mai plescăie lin apa, Pe creieri mă apasă-n crețuri bruma. Sînt prea sătul sau e-o nevolnicie De vechi cotoi blazat în bleu smîntîne? O, doar cuvîntu-n lobodă-mi rămîne, Mîna-mi vioaie-i. Sufletul
Sonetul vechiului cotoi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16354_a_17679]
-
Va fi o zi mai lungă decît vom fi crezut. O eră macră! Roua ne-o dă cu împrumut. Tu o să-ți speli buricul, eu sufletu-o să-mi curăț Și-o să te rog întruna: coapsele largi îndură-ți Și sînilor pecetea lățește-o-n lacom sfîrc. Și-o să urcăm la ceruri, uimind bubosul tîrg, Spre pomul, lăudatul, neluîndu-ne, nu!, sacul, Ci doar dorința dulce de-a rupe de pe cracul Subțire-un măr cu pompa umflat cîtu-i dovleacul. Și clipa-și
Scrisoare pentru Lolo by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16574_a_17899]
-
Emil Brumaru (Epigramă duioasă) Motto: Nimeni nu avea ca Lolo Sîni cît mingile de polo! Oh, Lolo* s-ar iubi, lin, și cu ochii, Cînd nu-i pot scoate trupul cald din rochii. Oh, Lolo s-ar iubi, blînd, și-ntr-o nară Și în cealaltă, mai ales spre seară. Oh
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]
-
să-i facă mamei cumpărăturile casei - poate mândrele studente din anii '60. Pe mine m-a vizitat ades Poezia cu minijupă, furouri foșnitoare, cu superbele-i picioare în ciorapi de mătase și pantofiori cu toc cui. Era Femeie, privea cu sânii și nu se-nșela niciodată. De la rochia-i de nuntă până la cea de doliu, rezuma toată viața. Pare-se că menirea mea era să fiu domn, nu poet. Am trecut de 99 de ani și m-apuc de filatelie. Copiii
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
Emil Brumaru Sînt prea cuminte azi. Mi-e lene Să-ți prind călcîile mirene, Gălbui ca fildeșul de bil Iard șlefuit de-un melc agil. Beau bulion, sorb cești de-oloi Și cast le pun pe sînii goi, Sătul de-atîta tărăboi Făcut de șoldurile-n toi. Și mă întind către o clipă Ce scapă dintre-oglinzi și țipă Că nu se vede, nu se simte, Ci doar miroase a veșminte Spumoase, calde, rupte-n pripă De-un cerb
Transcrierea pentru Yvonne (27 iunie, 1998) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16593_a_17918]