4,350 matches
-
ele nu sânt totuși ființe care urmează logica basmului, ci o alta, cu totul nouă. 251 Corpul, în mai toate jocurile de strategie, de beat'em up sau de adventure, este, în primul rând, cuantificat. Eroii cu care te identifici sânt de fapt, un summum discontinuu de parametri. Nu e important cum arată ei - pozele îți arată cavaleri și cavalerițe de toate rasele și mutrele - , ci scalele valorice din spatele lor. Ai de ales, de fapt, între abstracțiuni cu punctaje diferite la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
întîi, unele personaje, mai ales cele din chinuitoarele platform games, au mai multe vieți, uneori reprezentate prin inimioare sau pietre prețioase. De câte ori cade de la înălțime sau în apă, e rănit sau curentat, personajul mai pierde o viață, iar când toate sânt pierdute, jocul se încheie, în jocurile tridimensionale complexe ca "Doom", "Quake", "Duke Nuckem" și nenumăratele lor clone te identifici cu eroul central până într-atît, încît el intră cu totul sub pielea ta. îi rămân afară, în câmpul tău vizual, doar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fi, probabil, corectată în versiunea viitoare, Life II, sau cum se va fi numind. Computer games forever Ce Dumnezeu caut aici? Dar numele Lui nu este binevenit în aceste ținuturi. Aici sânt ghețuri eterne printre care curg râuri de lavă, sânt munți și prăpăstii. Cine sînt? Nu-mi pot aduce aminte. Tot ce văd în fața mea e peisajul măreț și abstrus - și o Armă. Nu pot privi în jos ca să-mi văd măcar vârful încălțărilor, pe care le simt de metal
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
încălțărilor, pe care le simt de metal. încep să alunec, cu arma în față (e un fel de caduceu înaripat), prin aceste iaduri. Nu am timp să-mi pun alte întrebări despre condiția mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt și de ce putere sânt însuflețiți. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
limpezi ca gheața. Ele sânt forță și sănătate. De câte ori ating unul, o mare lumină iradiază și mă simt deodată mai bine. Pătrund acum în temnițe. E o cetate a morții și a vicleniei. Meterezele-i depășesc norii, iar pe frontispicii sânt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uși secrete se deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Mă atacă viespi mecanice. M-am rătăcit pe culoare. Apăs resorturi. Fug în sus pe scări în spirală. Alunec pe podele de lavă care-mi ard tălpile. Am Cheile. Ucid hoarde de căpcăuni până dau de prima poartă. Aici cristalele sânt mai rare. Aproape că-mi dau duhul prin mațele astea de piatră. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot găsi pe a treia. Viața îmi scade mereu. Monștrii mi se furișează prin spate și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o formidabilă Armă. E ca un crin de transfinită lumină. Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată. îl învălui continuu cu bilioane de steluțe otrăvite. Urletele-i sânt de nesuportat. Se zbate agonic, nu mai poate sufla jerbele lui de iridiu. Se înțepenește brusc. Se vitrifică. Se sparge în țăndări. E praf și pulbere. Dar și sănătatea mea e aproape la zero. Abia mă mai târăsc către poarta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pulsiunilor sale. O societate decerebrată, redusă la stereotipii, ritualuri obsesionale, amoruri convulsive, verbigerație goală, în umbra supraeului ridicol al statuei Libertății din Ploiești. România lui Caragiale nu este o persoană integră spiritual, ci inconștientul ei pur. Nu există prințipuri, nu sânt instituții, nu apar centre de gîndi-re, nici o ordine istorică nu se poate închega. Mahalagiul e urmașul țăranului și ipistatul e din rândul mahalagiilor, ducând mai departe, ca niște furnici oarbe în galerii subterane, boicotarea istoriei. Cu un veac și ceva
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că un public străin ar pricepe mare lucru - dincolo de evidenta valoare estetică a cadrelor, compozițiilor și jocului actoricesc - din acest film atât de profund românesc. Sânt sigur însă că, odată adus în sălile noastre, publicul va fi puternic șocat. Nu sânt multe opere, în cinematografia și chiar și în literatura noastră, unde specificul nostru, așa cum este el, nu așa cum am vrea să fie, să apară atât de limpede, într-o formă atât de perfectă. Filmul va fi probabil denigrat și atacat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și învăluitoare, umbrele tot mai dense din jurul Enigmei dau adâncime existențială. Suprarealismul e un univers de semne, epidermic, unde puntea dintre semnificant și semnificat a ars asemenea coamei girafelor lui Dali. Suprarealistul autentic nu folosește, dintre cele trei creiere care sânt suprapuse sub țeasta noastră, decât pe primul, cel mai arhaic, care engramează reflexele, posturile și ritualurile 263 speciei. Eroul, în orice operă suprarealistă, este omul generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe primul, cel mai arhaic, care engramează reflexele, posturile și ritualurile 263 speciei. Eroul, în orice operă suprarealistă, este omul generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat, de pildă, cât de asemănătoare sânt femeile din toate picturile surrealiste? Ele nu sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași la Magritte, Dali sau Delvaux, este lipsită atât de personalitate, cât și de senzualitate. Suprarealismul este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
posturile și ritualurile 263 speciei. Eroul, în orice operă suprarealistă, este omul generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat, de pildă, cât de asemănătoare sânt femeile din toate picturile surrealiste? Ele nu sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași la Magritte, Dali sau Delvaux, este lipsită atât de personalitate, cât și de senzualitate. Suprarealismul este pur latin, superficial și risipitor, încărcat ca baldachinul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sânt Feminitatea, și silueta perfectă, suplă, linsă, sticloasă, inutilizabilă în definitiv, aceeași la Magritte, Dali sau Delvaux, este lipsită atât de personalitate, cât și de senzualitate. Suprarealismul este pur latin, superficial și risipitor, încărcat ca baldachinul lui Bernini. Miracolele lui sânt puerile ca "Viețile sfinților". Enigma este în lumină crudă, violentă și constă într-un Semn sau într-un Rit al căror înțeles s-a uitat. Legătura sa cu Mexicul și, în ultimă instanță, cu Jodorovski trece prin știința ritualurilor, prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
toate femeile din film) și având pe coapse și pe piept inscripții ebraice și semne cabalistice obscure. Un pelican completează triada Inițiatorului. Personajul e purificat într-o etuvă de cristal de stâncă, pe când, într-un vas de cuarț, fecalele sale sânt transmutate în aur. Nouă inserturi, ca nouă sertărașe în corpul Venerei, corespund poveștilor celor nouă personaje-statui, bărbați și femei, așezați goi în firidele sălii, ca în Arman. Fiecare corespunde unei planete și are o profesie. Fiecare își spune numele, planeta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
devine mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja purificați
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
deodată în fața lor, și Cei Zece se pregătesc de atac. Dar înțelepții care stau la masă se dovedesc niște manechine de cârpă, aruncate cu ușurință pe jos. Șezând în locul lor, personajele află de la maestru Marea Taină a nemuririi lor. Ei sânt eterni pentru că sânt personaje într-un film, pentru că nu aparțin realității perisabile, ci imaginarului nepieritor. Ca în "Noaptea 267 americană" sau în "E la nave va", imaginea cuprinde deodată platoul de filmare, cu toate instalațiile sale, deschizând astfel, neașteptat și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și Cei Zece se pregătesc de atac. Dar înțelepții care stau la masă se dovedesc niște manechine de cârpă, aruncate cu ușurință pe jos. Șezând în locul lor, personajele află de la maestru Marea Taină a nemuririi lor. Ei sânt eterni pentru că sânt personaje într-un film, pentru că nu aparțin realității perisabile, ci imaginarului nepieritor. Ca în "Noaptea 267 americană" sau în "E la nave va", imaginea cuprinde deodată platoul de filmare, cu toate instalațiile sale, deschizând astfel, neașteptat și cam "lipit" (dar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
moare din ce în ce mai greu? Nu-i cu mult mai ușor să facem zapping la televizor și să fușerim Internetul, închipuindu-ne că astfel sîntem oameni ai vremii noastre? Ce dacă așa viața ne trece parfumată și tehnicoloră ca un vis? Când sânt întrebat, oficial, ce profesie am, spun automat "profesor", deși asta sânt cel mai puțin. Cum să răspund "scriitor" fără să am aerul că snobez, că-l sfidez pe cel din față, care e doar funcționar? Oricum, cât am fost profesor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zapping la televizor și să fușerim Internetul, închipuindu-ne că astfel sîntem oameni ai vremii noastre? Ce dacă așa viața ne trece parfumată și tehnicoloră ca un vis? Când sânt întrebat, oficial, ce profesie am, spun automat "profesor", deși asta sânt cel mai puțin. Cum să răspund "scriitor" fără să am aerul că snobez, că-l sfidez pe cel din față, care e doar funcționar? Oricum, cât am fost profesor (de școală generală și apoi la facultate) mi-am dorit să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zi de serviciu. Forever young... O dată, pictorul Hokusai a spus: "Am început să pictez la vârsta de patruzeci de ani. La cincizeci îmi terminasem ucenicia. La șaizeci, îmi înțelesesem arta. La șaptezeci am atins maturitatea. Acum, la optzeci de ani, sânt printre pictorii cei mai cunoscuți. La nouăzeci, voi fi cel dintâi. Și dacă mi se va da să trăiesc până la o sută de ani, voi ajunge desăvîrșit." Fericite epoci în care înaintarea în vârstă era sinonimă cu acumularea de cunoaștere
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
credința în tine. Scrii "în draci", ge-nialoid, iresponsabil, ai da foc lumii pentru un joc de cuvinte, ai distruge vieți pentru un calambur (căci "o, inimă, 273 ce-nseamnă mări de sînge..."). Poeții mai bătrâni - cei de peste treizeci de ani sânt Matusalemi pentru tine - ți se par niște mârțoage demodate, bune de trimis la grajd, jcăci ai venit tu, cel mai recent și prin urmare cel mai bun. Indiferent cum scrii atunci, genial sau imbecil (căci din păcate tinerețea îți dă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de nobilă și de omenească. Ai scris sau n-ai scris. Ai înșfăcat vremea ta sau ai lăsat-o să-ți curgă printre degete. De-a-ceea, într-un fel, n-ar trebui să ne supere excesele, aroganța, suficiența, agresivitatea tinerilor poeți. Sânt dârdorile artei, prin care am trecut cu toții. Grav este să rămâi așa până la capăt, crezând că-ți rămâi astfel fidel ție însuți, în realitate, fiecare vârstă are lumea ei, decența ei, poate chiar și arta ei. Puștii nu mai citesc
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu avem starea de spirit necesară (căci lectura e aristocratică, presupune o viață oțioasă), 278 nu avem, trebuie s-o recunoaștem, destui bani pentru cărți. Chiar când facem eforturi eroice ca să ne rezervăm, seara târziu, o oră pentru lectură - unde sânt vremurile când citeam chiar și șapte-opt ore pe zi? - ne pomenim că după cinci minute ni se-nchid ochii și ne cade cartea din mână. Oare nu mai sânt cărțile de azi destul de interesante? Aș spune că, dimpotrivă, noi nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zilele și se dau peste cap ca să mai smulgă fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și incesturi care ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori care aud, placizi, la știrile din fiecare seară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lu' Steaua... Celălalt termen semnifică, în sfera sexuală, o practică pretins înjositoare (felatio). A da muie înseamnă, fără-ndoială, în imaginația primitivă a junilor din galerii, a umili femeia, a o pune la locul ei, a te reasigura că "toate sânt tîrfe", că "femeia nu e om", adică a-ți exercita, sadic, puterea asupra ei. Acest raport de putere și umilire e transferat și în zona confruntării sportive. "I-am avut", "le-am tras-o", "le-am dat muie" e aici
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]