3,072 matches
-
populația Serbiei. Majoritatea albanezilor iugoslavi trăiau În provincia autonomă Kosovo din Serbia, unde reprezentau 82% din populația locală; alături de ei trăiau doar 194.000 de sârbi, care aveau cele mai bune slujbe și locuințe, precum și alte privilegii sociale. Pentru naționaliștii sârbi, Kosovo avea o semnificație istorică: era ultima fortăreață a Serbiei medievale În calea oștirilor turcești și locul unei bătălii istorice În 1389. Pentru unii intelectuali și politicieni sârbi, preponderența albanezilor În regiune era așadar o amenințare demografică și o provocare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cele mai bune slujbe și locuințe, precum și alte privilegii sociale. Pentru naționaliștii sârbi, Kosovo avea o semnificație istorică: era ultima fortăreață a Serbiei medievale În calea oștirilor turcești și locul unei bătălii istorice În 1389. Pentru unii intelectuali și politicieni sârbi, preponderența albanezilor În regiune era așadar o amenințare demografică și o provocare istorică - și amintea de faptul că În Bosnia Învecinată musulmanii deveniseră majoritari În locul sârbilor. Aceștia din urmă păreau că pierd teren În defavoarea minorităților altădată supuse, care beneficiaseră de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era exacerbat de teama crescândă că Slobodan Miloševiæ (obscurul președinte al Ligii Comuniștilor din Serbia lui natală) și cercul lui de aparatcici Încercau să pună mâna pe putere În vidul politic creat după moartea lui Tito - incitând și manipulând naționalismul sârb. Comportamentul lui Miloševiæ era tipic pentru un lider comunist În acei ani. În Republica Democrată Germană, comuniștii Încercau să-și consolideze poziția invocând gloria Prusiei din secolul al XVIII-lea, iar În Bulgaria și România național-comunismul era de câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe putere era patriotismul. Dar, dacă În restul Europei de Est apelul la naționalism și invocarea aferentă a amintirilor naționale puteau stârni cel mult neliniștea străinilor, În Iugoslavia riscul era mult mai mare. Pentru a-și consolida poziția În republica sârbă, Miloševiæ a Început să Încurajeze fățiș În 1988 mitinguri naționaliste În care erau arborate În public, pentru prima oară după patru decenii, simbolurile cetnicilor din timpul războiului: Însemn al unui trecut refulat de Tito și manevră menită să-i sperie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Kosovo, plasând regiunea sub controlul direct al autorităților de la Belgrad. Evenimentele din sudul țării afectau direct deciziile luate În republicile din nord. Deși soarta albanezilor le stârnea cel mult o compasiune moderată, Zagrebul și Ljubljana erau Îngrijorate de ascensiunea autoritarismului sârb. În alegerile din Slovenia din aprilie 1990, s-a văzut că majoritatea votanților preferau rămânerea În Iugoslavia, dar Îi favorizau pe candidații necomuniști, care se opuneau fățiș aranjamentelor federale În vigoare. Luna următoare, un nou partid naționalist a câștigat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Luna următoare, un nou partid naționalist a câștigat cu o majoritate zdrobitoare În Croația Învecinată, iar liderul său, Franjo Tudjman, a devenit președintele republicii. Picătura care a umplut paharul a fost În decembrie 1990, când (la ordinul lui Miloševiæ) conducerea sârbă din Belgrad și-a Însușit jumătate din Întreaga rezervă monetară a Iugoslaviei pentru a plăti salariile restante și primele funcționarilor federali și angajaților din sectorul de stat. Slovenii (ce reprezentau 8% din populație și asigurau 25% din bugetul federal) au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiscal federal și a proclamat independența republicii, fără a iniția Însă măsuri de secesiune. În mai puțin de o lună i-au urmat exemplul parlamentul croat, apoi cel macedonean din Skopje. Inițial, consecințele acestor evenimente au fost neclare. Importanta minoritate sârbă din sud-estul Croației - comasată În vechea regiune de frontieră Krajina - avea deja conflicte cu poliția croată și chema Belgradul În ajutor Împotriva „ustașilor” opresori. Slovenia, care era departe de Belgrad și În care erau mai puțin de 50.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost cinci. Atacul iugoslav asupra Sloveniei din 1991 a durat doar câteva săptămâni, după care trupele s-au retras și au lăsat În pace statul secesionist. A urmat un război mult mai sângeros Între Croația și rebela ei minoritate sârbă (sprijinită de armata „iugoslavă”, adică Serbia și Muntenegru), care a durat până la un efemer armistițiu mediat de Națiunile Unite la Începutul anului următor. După ce croații și musulmanii din Bosnia s-au pronunțat pentru independență În martie 1992, sârbii bosniaci au declarat război
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor oficială a fost confirmată pentru prieteni și dușmani deopotrivă când Germania și apoi Comunitatea Europeană le-au recunoscut prompt. Pentru că exista acum un stat croat independent, posturile belgrădene de radio și televiziune exploatau printr-o propagandă vehementă teama locuitorilor sârbi din noul stat, invocând masacrele din timpul războiului și Îndemnându-i pe sârbi să se Înarmeze Împotriva „ustașilor”. În Bosnia, unde sârbii erau mult mai numeroși, perspectiva unui stat independent cu o majoritate croato-musulmană a stârnit temeri asemănătoare. Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost duse de trupe neoficiale, mai ales de partea sârbilor. Ele nu erau altceva decât bande organizate de bătăuși și delincvenți, Înarmate de Belgrad și conduse fie de criminali plătiți ca „Arkan” (Željko Ražnatoviæ), a cărui Gardă a Voluntarilor Sârbi („Tigrii”) a măcelărit sute de oameni În regiunile estice din Bosnia și Croația, fie de foști ofițeri din armata iugoslavă precum colonelul Ratko Mladiæ (descris de diplomatul american Richard Holbrooke drept un „ucigaș charismatic”), care s-a declarat din 1992
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fără odihnă o soluție) a fost de acord ca o Federație „Musulmano-Croată” (constituită În martie 1994 printr-o ceremonie la Washington care a marcat sfârșitul luptelor croato-musulmane) să includă 51% din Bosnia proaspăt federalizată, iar sârbii restul de 49%, liderii sârbi cu baza În orașul Pale și-au continuat atacurile. În februarie 1994, forțele sârbe au lansat de pe colinele Învecinate un obuz de mortieră În piața din Sarajevo, ucigând 68 de oameni și rănind alte câteva sute. NATO, sprijinit de ONU
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
albaneze din vestul Macedoniei. Deși președintele Clinton a comis imprudența de a solicita public ca NATO să nu desfășoare trupe la sol (obligând alianța să poarte un război aerian, cu inevitabile erori care au alimentat propaganda iugoslavă și cultul martirilor sârbi), rezultatul final nu era greu de anticipat. Pe 9 iunie, Belgradul a acceptat să Își retragă trupele militare și poliția din Kosovo, NATO și-a Încetat atacurile, iar Națiunile Unite au dispus ocuparea „temporară” a provinciei de către KFOR, o forță
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au răbufnit În sfârșit. Zeci de mii de protestatari au ieșit pe străzile Belgradului: pe 5 octombrie, Miloševiæ s-a recunoscut În sfârșit Învins și a demisionat. șase luni mai târziu, pe fondul nevoii disperate de ajutor economic occidental, guvernul sârb a acceptat să-l aresteze pe Miloševiæ și să-l predea Tribunalului de la Haga, unde a fost acuzat de genocid și crime de război. Cine era responsabil pentru tragedia din Iugoslavia? Un lucru e cert, vină era destulă cât să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apartenența la comunitatea internațională. Dar responsabilitatea ultimă pentru catastrofa iugoslavă le revine până la urmă sârbilor și liderului lor ales, Slobodan Miloševiæ. Tentativa sa de a acapara puterea a Împins celelalte republici la secesiune. Miloševiæ i-a Încurajat apoi pe frații sârbi să constituie enclave pe teritoriul Bosniei și Croației și le-a oferit sprijinul său armat. și tot Miloševiæ este cel care a autorizat și a orchestrat atacul susținut asupra populației albaneze din Iugoslavia ce a provocat războiul din Kosovo. Măsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Măsurile luate de Belgrad au fost dezastruoase pentru sârbii de pretutindeni. Ei și-au pierdut teritoriile din regiunea croată Krajina; au fost nevoiți să accepte o Bosnie independentă și să renunțe la planul de a decupa din ea un stat sârb suveran; au fost Învinși În Kosovo, iar majoritatea populației sârbe a părăsit regiunea, temându-se (pe bună dreptate) de răzbunarea albanezilor; iar În Iugoslavia ciopârțită (de care până și Muntenegru a Încercat să se desprindă) nivelul lor de trai a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar atât de neobișnuit: se mai Întâmplase În Europa cu doar câteva decenii În urmă, când - pe tot continentul și sub pretextul războiului - oameni obișnuiți au comis delicte deloc obișnuite. Fără Îndoială, Bosnia Îndeosebi avea o istorie pe care propaganda sârbă o putea invoca - o istorie de suferințe trecute, Îngropată superficial sub aspectul Înșelător de placid al vieții postbelice din Iugoslavia. Dar decizia de a trezi această amintire, manipulând-o și exploatând-o În scopuri politice, le aparține oamenilor: În special
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locuințe 88, 221 criza dolarului 93 criza europeană (1947) 92-93 criza rachetelor din Cuba 236 crize economice 417-425 crizele Suezului 272-276; lecțiile Î 276-277 Croația 583; declararea independenței 615; efectele războiului 624; forța de protecție ONU 617; războiul cu minoritatea sârbă 615; regimul ustaș - vezi regimul ustaș; zona sigură ONU 617-618 Croce, Benedetto 189, 197, 210, 368 Crucea cu Săgeți 69 CSI - vezi Comunitatea Statelor Independente (CSI) cultură de elită 708-710 Cunhal, Álvaro 472-474 cunoaștere, putere bazată pe monopolul 440 Curcio
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
românitatea ardeleană în integralitatea sa etnică, fără osebire de stația socială a membrilor săi. În contextul socio-politic și religios agitat în care s-a desfășurat acest sinod (ținând cont de mișcarea de reacțiune a ortodoxiei împotriva unirii inițiată de călugărul sârb Visarion mai devreme în același an), gândirea politică în privința națiunii a lui Klein își atinge limitele maximale. Evoluția concepției sale asupra națiunii române este spectaculară, marcată fiind de un moment de străpungere semantică în care națiunea devine coextensivă românității transilvănene
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Franței; naționalismul pozitiv: lupta popoarelor asuprite pentru eliberare; cursa înarmărilor; alianțele politico-militare. b) Pretexul războiului Pretextul războiului l-a constituit asasinarea la Sarajevo (Bosnia Herțegovina), a lui Franz Ferdinand (moștenitorul tronului Austro Ungariei) și a soției sale, de către un student sârb (28 iunie 1914). Declarația de război a Austro-Ungariei împotriva Serbiei (28 iulie 1914) a fost urmată de intrarea în război a statelor componente ale ambelor alianțe (28 iulie 1 august 1914 = „săptămâna neagră” ) c) Beligeranți (33 state participante) Tripla Alianță
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
că s-a admis cvasiunanim că originea termenului desemnează oameni străini, așezați în sate depopulate anterior în varii împrejurări devastatoare, ce implicau pustiirea unor localități. „Termenul vecin reprezintă în Moldova secolului al XVI-lea pe colonul străin leah, rus, moscovit, sârb, grec sau vlah [...] așa cum apare în toate actele referitoare la slobozii” scrie Al. I. Gonța în studiul din care am mai reprodus. Apoi continuă: „În secolele următoare, căderea unor răzeși în starea de dependență va atrage după sine pe lângă încadrarea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Bobu Racoviță Ianca Nouă Stănuleasa Bălțați Priseaca/Vulpeni Brâneț Rudari/Fălcoiu Malu Roșu Ursoaia Bărăști de Cepturi Rusănești Brâncoveni Tomeni Măndinești Valea Soarelui Bărăști de Vede Tia Mare Brebeni Voineasa Miești Viespesti Bărcănești Vulpeni Brebeni Români Morunești Zănoaga Bârsești Brebeni Sârbi Poiana Mare Barza Bucinișu Redișoara Beria Bucinișu Mic Roșieni Bircii Bușca Seaca Bistrița Nouă Buta Spătaru Braniște Căzănești Ștefan cel Mare Brezuica Ciocănești Tabonu Broscari Cioflanu Ungureni Broșteni Cocorăști ��Buicești Colibași Bulimanu Colonești Buzești Comănca Călinești Coteana Cămpu Mare Crămpoia
EUR-Lex () [Corola-website/Law/218693_a_220022]
-
a V-a: O suno e kakosqo Angel (Anghel Nastase vi Noemi Năsturaș). │ │ │Clasa a VI-a: Kamav te aresav siklarno! (Noemi Palfi-Tamaș). Clasa a VIII-a: O rromano them (palemvakaripen kaoar o Zupter Borkoj palal o xramosaripen 1. Limba sârbă U căra Trojana kozje uși; │ │ │clasa a VI-a: Car Lazăr i carica Milica; Veletovci (Ivo Andric); Pop Cira i pop Spira (S. Sremac) │ │ │clasa a VIII-a: Kad mlidijah umreti (B. Radicevic); Sve, sve, ali zănat; Hasanaginica; Sve ce
EUR-Lex () [Corola-website/Law/268807_a_270136]