6,936 matches
-
student descoperea în cimitir altceva: cimitirul ca oraș în interiorul altui oraș (cu străzi, alei, centre, cartiere, biserică, administrație etc.), viața clădită pe seama morții (dughene cu flori și lumânări, oameni fără adăpost care trăiesc în cavouri etc.), jocul textual al însemnelor săpate pe cruci etc. Alegerea unui inteligent și neașteptat unghi de atac face minuni. 4.3.4. Gestionarea citatului Des întâlnit în articole, citatul ar merita o mai mare atenție din partea profesorilor de jurnalism. De regulă, citarea cuiva oferă mult dinamism
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acestea nu știm deajuns cum să le prefacem metodic În valori practice, În puteri care să ne transforme zi de zi. Căci În domeniul sufletesc, ca și În cel fizic, nu poți face nimic cu formule generale. Precum nu poți săpa o grădină făcând un gest general, chiar dacă l-ai repeta mereu, ci trebuie să te apuci bucată cu bucată, folosindu-te de mișcări precise și pricepute, și precum nu cresc florile În ea repezind asupra ei un val de bunăvoință
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
seamă la mitologia greacă. Îi reușește lirismul reflexiv-elegiac, revelându-l ca poet problematic și contrazicând „calmul” ce i s-a imputat în junețe. Tema tanatică apare din ce în ce mai insistent și mai grav, ca în Cartea zodiilor (1982): „O liniște-a neliniștilor sapă/ În trupul meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine”. Începând cu Oracole (1987), inedită pentru creația lui B., și ca factură, și ca amploare, este erotica, îmbrăcând forme variate
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
vocația esențială a lui B. Alături de Teodor Mazilu și Marin Sorescu, el cultivă în literatura română, pe urmele lui I. L. Caragiale, o formulă de teatru în care intră farsa tragică, parodia și formula teatrului ionescian (teatrul absurdului). Câteva piese (Cine sapă groapa altuia, Chițimia, Dresoarea de fantome, În căutarea sensului pierdut, Iertarea, Alibi, Boul și vițeii), lângă altele (Preșul), care întrețin comicul de situație și ironizează limbajul de lemn, au creat un stil și o tipologie. Câteodată piesele abordează teme de
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
București, 1962; Oameni cu simțul humorului, București, 1964; Sufereau împreună, București, 1965; Iubirea e un lucru foarte mare, București, 1967; Umor, București, 1970; Teatru, București, 1970; Preșul, București, 1970; Fotbalul-joc de bărbați, București, 1971; La iarbă albastră, Timișoara, 1973; Cine sapă groapa altuia, București, 1974; Chițimia, București, 1975; Pompierul și opera, București, 1976; Fiul satului, București, 1976; În căutarea sensului pierdut, București, 1979; Dragoste bolnavă, București, 1980; Umorul la domiciliu, București, 1981; Boul și vițeii, București, 1982; Vederea, București, 1983; Balanța
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
întâmplat lui Leonidas. Ca premoniții ale propriului destin, răsună alte secvențe ale liricii sale mereu tensionate: „Lava durerii/ Curge încet/ Nu cunoaște firescul drum/Balans de beție lucidă/Hohotind nud/Ecouri cardiace din galaxii/ Liniște apoi/Liniște stranie și nebună/Sapă mormânt/Din adâncimi/ Așteptarea ochilor/ Înșurubată în amintire/ Înfioară morții/De sub zidurile arse.” Ca pe un imens ecran, C. înregistrează clipele trăirilor omenești în marele spectacol al lumii, care se sustrage controlului și pătrunderii înțelesurilor: „Am văzut omul întunecatelor dimineți
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
Ilie, când umblă prin cer după draci, unde vede unul îl și trăsnește. Ș-acolea unde a trăsnit un drac, crește iarba fiarelor. O afli dacă vezi căzute piedici ori potcoave de cai, dar ca s- o găsești trebuie să sapi toată brazda și să azvârli brazda în apă mergătoare. Numai iarba fiarelor, singură, urcă pe șuvoi la deal. O iei, faci o crestătură în podul palmei și-o vâri în crestătură. Dac-ai pus mâna cu iarba fiarelor pe lacată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
animal, era o vulpe polară. Mică, cu blana de culoarea alb-cenușie, trăgea după ea o bucată mare de carne ca s-o îngroape undeva, să n-o găsească nimeni. Ursul o pândea de la distanță și reținu locul pe care îl săpase vulpea pentru a ascunde prada. Apoi vulpea se duse să-și caute celelalte cămări secrete că deși nu putea să mănânce mult, având stomacul strâmt, își făcea provizii încontinuu. I se duse vestea de mare gurmandă. Aduna tot timpul cadavrele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica în timp ce purta puiul în pântece, se apucase să construiască un adăpost. Ea săpa un coridor lung de câțiva metri, continuat cu o peșteră adâncă de doi metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundată cu zăpadă de viscolele din nord. Într-o zi senină de octombrie, când ursul se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și ochii i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și înfometat a trecut gardul și săpând pe sub cușca lor, a tras pe unul dintre pui, sfâșâindu-l. Nu știam cum să-mi consolez fetele, pentru că ele sufereau la văzul bucăților de blană împrăștiate în iarbă. Ne-am apucat și le-am adunat, înghițindu-ne lacrimile. -Vedeți, așa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
că despre tehnicile contorsionate ale familiilor bogate, aici, nu poate fi vorba). Oare sărăcia se asociază întotdeauna și cu mizeria? Poate fi sărăcia lucie, totuși, curată? Aveam un impuls de a mângâia fața inocenței, acolo unde lacrimile căzute în corchini săpau o cărare curată în urma lor, dar simțeam aversiune față de mizerie... revolta mea era maximă, cum poți tolera o stare atât de jalnică? Dacă aș fi polițist, aș amenda asemenea părinți, care nu respectă nici dreptul copiilor la curățenie, igienă, murdăresc
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
s-a încurcat cu unul, Gheorghe, care traumatizat și marcat de pe front, avea patima băuturii. Gheorghe s-a îndepărtat de muncă și sa apropiat de crâșmă. Rar, când era mai treaz, era capabil să câștige un ban spărgând lemne sau săpând prin grădinile oamenilor. Mare parte din banii pe care îi câștiga îi lăsa la birt. Când se întorcea la casa Caterinei, în care se mutase, era veșnic nemulțumit de ce i se oferea și o lua la bătaie. Devenise o povară
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și le trata ca discuții serioase. Era perioada în care comuniștii i-au desființat bunicului afacerea, trecându-l înapoi la coarnele plugului. Costică i-a devenit ajutor la muncile câmpului, unde era de folos, în principal datorită fizicului lui, la săpat, la prășit și ca paznic la vie si pepenii verzi. Bunicul construia pentru el, în perioada caldă, la câmp, din lemn, ierburi și coceni de porumb, un foișor și o covercă pentru a-l feri de soare sau ploaie. Acestea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
se Întindea machiajul. Întregul proces era o relicvă a unor stadii de dezvoltare mult mai primitive. O lega de formele de viață inferioare. Se gândea la cum Își depune matca ouăle. Se gândea la cățeaua collie din vecini, care-și săpase o groapă În curtea din spate În primăvara trecută. Singura evadare era radioul. Stătea cu căștile pe urechi În pat, pe canapea, În cada de baie. Pe timpul verii Își ducea aparatul Aeriola Jr. afară și stătea sub cireș. Umplându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Camerei Mătăsii. Dar nimic n-o ajuta. ― PROBABIL CĂ VĂ AMINTIȚI CĂ ÎN ULTIMA PREDICĂ V-AM SPUS CUM A FOST DEPORTATĂ LUNA, DA? ― Nu, eu nu-mi amintesc, spuse Desdemona. ― ACUM ȘAIZECI DE TRILIOANE DE ANI, UN SAVANT-ZEU A SĂPAT O GAURĂ DE-A CURMEZIȘUL PĂMÎNTULUI, A UMPLUT-O CU DINAMITĂ ȘI A ÎMPĂRȚIT PĂMÎNTUL ÎN DOUĂ. BUCATA CEA MICĂ DINTRE CELE DOUĂ A DEVENIT LUNA. VĂ AMINTIȚI ASTA? Bunica mea Își ținea mâinile strânse peste urechi, Pe chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu niște prieteni și vei avea ocazia de a explica cum a murit Orande. Vei vrea, de asemenea, începând cât mai curând, să alcătuiești o echipă din vreo zece colegi de-ai tăi, mai puternici, și să-i rogi să sape, în al doilea nivel al subsolului, chiar sub laboratorul de biologie. Vor da de ceva ce îți va capta atenția și care te va duce la o întâlnire cu cineva foarte special. Omul care a venit mai devreme face, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
imensă, din punctul meu de vedere, și era făcută în întregime de om. Ne puteam da seama de faptul că era artificială din cauză că era în întregime acoperită cu blocuri de piatră finisate și cu plăci de beton. Tunelurile nu erau săpate în stâncă, asemănătoare celor din minele ce se afundă în munți, ci aveau formele lor proprii, pereții fiecăruia fiind acoperiți cu materiale diferite. Pereții unuia erau de un albastru deschis. Alții erau ca verdele smaraldului. Unii erau la fel de galbeni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tuneluri ce se întinde pe sub scoarța terestră. Amadeo a plătit guverne și state ca să-i permită acest lucru. Ele, dornice de fonduri, căci lumea se afla în paragină după ultimul război mondial, au acceptat oferta lui Felix și și-au săpat astfel propriul mormânt, căci aceste tuneluri au fost folosite pentru alimentarea armatelor și a mașinii de război pe care Amadeo o va avea câțiva ani mai încolo. Odată cu terminarea războiului de unificare, în tuneluri a mai rămas doar echipajul strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un alb strălucitor umplu coridorul. Eram printre prieteni, iar unul dintre ei, cel de lângă mine, zâmbea. Balamalele ruginite au scârțâit când am deschis ușa. Întrerupătorul se afla pe partea stângă a peretelui. Ce trebuia să văd? Colegii mei trebuiau să sape aici, dar unde? Uitându-mă mai atent, mi-am dat seama. O bucată de pământ mai închisă la culoare, sub forma unui dreptunghi, se afla în mijlocul camerei. M-am aplecat să-l ating. Era uimitor. Mănușile aproape că nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am putut să-l văd. Umbra dispăruse și eram din nou ca înainte, doar puțin mai înfricoșat. Vedeți dreptunghiul ăsta de culoare mai închisă? întrebă Vladimir văzând că eu nu sunt în stare să articulez nici două cuvinte. Trebuie să săpați aici! Nu fusese aprobat, ci mai degrabă interogat de privirile contrariate ale celor din jur care voiau să spună: "Ți-e rău? Ce-ai mâncat azi?" Sunt încredințat să cred că sub școală este un depozit de armament de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mâncat azi?" Sunt încredințat să cred că sub școală este un depozit de armament de pe vremea Ascensiunii lui Felix Amadeo, zisei eu văzând fețele celorlalți. Aaaaa! Păi așa zi, făcu Gavriil. Hai, băieți, puneți cotu' la muncă! Și începură să sape cu spor, fiecare palmă de pământ scoasă apropiindu-mă mai mult de ceea ce mă aștepta în partea cealaltă a scoarței terestre. "Corvium! Convoaiele mai au câteva minute și intră în oraș. Vin din două părți!" mă anunță Velail. "Mulțumesc! Asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
poți coborî în ea fără probleme. Deși ardea un bec pe hol, l-am aprins și pe cel din cameră. Nu știam dacă erau instalații electrice și jos și nu m-am gândit să-i întreb pe cei care au săpat. Am început să cobor și pe măsură ce pașii mei mă duceau cu câte o treaptă din ce în ce mai jos, spre necunoscut, un sentiment straniu de déjà-vu începu să mă cuprindă. Parcă am mai fost pe aici cândva. CÂND? Unde scările se terminau începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior. Ceea ce au făcut cei care te-au tratat atunci a fost să pună capacul peste o oală care fierbea. De aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să îndeplinească ordinul. Themison îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zadar, toată viața să-l întreacă. Până și cu Ajax a dat chix. Deprimat, își lasă bărbia în piept. Așa i-a fost scris. Să trăiască în umbra unui gigant. La crimi stinghere încep să i se prelingă pe obraji, săpând și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita vreodată numele, dar de al său își va aduce oare cineva aminte peste veacuri? Va dăinui construcția căreia i-a sacrificat fericirea, dragostea și familia...? Se scutură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut târziu, rostește cu chipul încordat. Veteranul înțelege că nu mai e cazul să insiste. Oricum, i-a spus ce avea de mult pe suflet. La rândul său, Rufus respiră adânc, ca să-și potolească bătăile inimii. Acum știe cine îl sapă pe la spate și râvnește la poziția lui de doctor. — Duceți-vă să vă luați în primire posturile lângă poarta Libitinensis... De voie, de nevoie, i se adresează lui Ganymedes: — Vezi ce faci cu ăsta, că nu știe pe ce lume
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]