22,145 matches
-
Nu sunt meritele mele, ci ale stăpânului meu regele Căiță. -Și acest rege Căiță unde este ? -Este lângă mine. Trebuie să-i ajuți dacă poți. -Când și-a văzut sfârșitul, Dardailă? -După ce l-am omorât am venit să te salvăm pe tine. -Înseamnă că trebuie să ne grăbim pentru că va muri la asfințitul soarelui și până atunci va încerca să facă ceva rău. După aceea a intrat în castel și a revenit în scurt timp cu un vas care strălucea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Căiță șoptindu-i : -Înălțimea ta, acum cred că-mi dai dreptate. Nu-i așa că ființă așa de frumoasă nu ai mai văzut? -Așa este, de aceea cred că nu-i pentru mine. -Nici să nu te gândești. Tu ai salvat-o, este și va fi în veci a ta. Fata pustiului nu mai putea de bucurie. A trecut prin fața fiecăruia și l-a luat în brațe și l-a sărutat. Când a ajuns în fața lui Trotinel, acesta a nechezat prelung
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și mângâietoare de soare le-au strălucit calea. Fata pustiului, l-a rugat pe Trotinel să se oprească pentru că are să-i spună ceva lui Căiță. -Înălțimea ta, spune ce să fac acum pentru a-mi arăta recunoștința că mi-ai salvat viața. De acum, cât voi trăi te voi sluji cu nețărmurită credință. Nu ți-am spus asta până acum, fiindu-mi frică de Dardailă. Până la apariția razelor de soare încă am avut teamă că nu va muri. Acum sunt pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Mirii au trăit împreună în dragoste și fericire timp de șapte sute șaptezeci și șapte de ani, nu au avut copii și toată averea au lăsat-o stră, stră, strănepoților celor din grupul care l-au ajutat pe Căiță să-și salveze consoarta din ghearele lui Dardailă și al Siungurătății. URIEȘII Pe locul numit URIEȘ situat între Cristinești și Dragulea, în vreme de mult apusă a trăit comunitatea Urieșilor. Această comunitate se ocupa cu agricultura, cultivând pentru consumul propriu, în principal grâul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși nu-mi venea să cred asta, pentru că am fost salvat de cineva și nu știam cine este, apoi m-am speriat și din cauza întâmplării din pădure. Am încercat să fug și nu am putut, picioarele parcă erau de plumb, urechile mi s-au înfundat, abia de mai auzeam, gura îmi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fel de sfat ar fi venit din partea mea și în al treilea rând mi s-a părut a fi chiar inteligent, el ca om și sfaturile mele nu-i erau de folos. Așa că nu am avut puterea necesară să-l salvez de acea boală grea numită singurătate. Anii treceau într-un mod bine calculat și într-un ticăit, așa cum se derulează arcul unui ceasornic pe care dacă l-ar fi avut l-ar fi văzut și l-ar fi auzit fie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
un loc în altul și făceau o mică pauză pe vârful acoperișului casei ei. Și stătea femeia în căsuța ei așa, urmărind ticăitul unui ceas vechi, așteptând să treacă timpul în speranța că cineva sau ceva, un miracol o va salva de la acea boală gravă, numită singurătate. Spre dezamăgirea ei, nu s-a întâmplat nimic deosebit și timpul își urma sensul curgând continuu odată cu nefericirea ei. Nu odată vecinii, cu ogorul de lângă casa ei, atunci când erau la munca câmpului, au văzut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a făcut mîinile și picioarele să tremure. Am perceput cu groază și mi‑am dat seama fulgerător : ce Înseamnă pentru mine acum să pierd ! În miza aceea era toată viața mea !“ Numai miracolul, deci ceva ce ține de haos, poate salva această viață. Și miracolul Își face datoria : „cu mine În seara aceea (pe care n‑am s‑o uit cît voi trăi) s‑a petrecut o Întîmplare miraculoasă. Aceasta, cu toate că este pe deplin explicabilă aritmetic, a rămas, totuși, miraculoasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
și muzica ce aveau o orientare masculină, chiar și tradițiile, obiceiurile, cultura sărbătorilor și religiozitatea populară. În fine, teologul franciscan Duns Scotus (mort în 1308) susținea, contrar tradiției până în acel moment, "prerăscumpărarea" (praeredemptio) prezervată, datorită căreia Maria ar fi fost salvată de păcatul originar. Astfel era inventată idea de immacolata conceptio, ce avea să fie răspândită prin toate mijloacele, nu în ultimul rând prin liturghie. În cele din urmă, în 1854, era definită ca dogmă de către Papa Pius al IX-lea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vârstă mai înaintată decât a adoptatului cu cel puțin 15 de ani. Mai mult, potrivit articolului 345, pentru a putea adopta, adoptatorul trebuia să-l fi avut în grijă pe adoptat de cel puțin 6 ani sau să-i fi salvat viața acestuia dintr-un incendiu, de la înec sau dintr-o luptă. În cazul salvării unui copil era suficient ca adoptatorul să fie major, să fie mai în vârstă decât adoptatul, să nu aibă copii sau descendenți legali, iar în cazul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
194. Motivația era simplă, preotul își asuma "zelos" postura, aducând "la matca credinței pe mulți dintre cei vii" și zdrobind "idolul necredinței din inimile multora"195. Pentru exemplificare el recurgea la două exemple: cel al soldatului care pentru a-și salva patria încalcă ordinele eronate ale superiorilor și, pe de altă parte, povara insuportabilă pe care urmașii celui decedat ar putea-o purta în conștiință, nerespectându-i defunctului voința. Este însă semnificativ că ambele situații au fost utilizate de către detractorii cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dar în același timp, pe cap i se va pune cununa de laur a eroilor; va fi purtat în triumf de poporul său și lanțurile i se vor părea ușoare și vor cădea de la sine, știind că patria a fost salvată. Iată răsplată! Iată mângâierea conștiinței! Ce se întâmplă cu urmașii celui mort, care nu i-au respectat dreapta și ultima-i dorință? Ne-o spun ei înșiși: Părinte și domnul director, se adresează într-o zi fiul unui creștin din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
această cultură, să permită fiecăruia să devină ceea ce este, să se sustragă neajunsului de neîndurat al universului tehnico-mediatic, drogurilor sale, excrescenței sale monstruoase, transcendenței sale anonime, însă acesta i-a redus la tăcere odată pentru totdeauna. Mai poate oare fi salvată lumea de unii dintre ei? CUPRINS Ce nu s-a mai văzut vreodată I. Cultură și barbarie II. Știința judecată după criteriul artei III. Știința singură: tehnica IV. Maladia vieții V. Ideologiile barbariei VI. Practicile barbariei VII. Distrugerea Universității Underground
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau mai puțin. Este aventura mascaților și a celor doi englezi, despre care s-a vorbit mult la Curte și În care căpitanul nu numai că fost cât pe ce să-și lase pielea aia crâmpoțită pe care și-o salvase și din Flandra, și de turci, și de corsarii berberi, dar și-a făcut doi dușmani ce aveau să-l urmărească În tot restul zilelor sale. Mă refer la secretarul regelui, stăpânul nostru, Luis de Alquézar, și la sinistrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Piața Mare patru tineri servitori ai contelui de Monteprieto, care se denunțaseră unul pe altul ca sodomiți, pe banca de tortură inchizitorială. Cât despre conte, un aristocrat Între două vârste, necăsătorit și melancolic, titlul lui de grande de Spania Îl salvase cu mare greutate de o soartă identică, regele mulțumindu-se să semneze un decret prin care i se confiscau toate bunurile și era exilat În Italia. Nemilosul părinte Bocanegra condusese personal toate procedurile, și triumful acela Îi consolidase puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
când schimbau câteva vorbe pe limba lor, Încet, și rănitul termina Încuviințând din cap. În sfârșit, tânărul În haine gri i se adresă lui Alatriste. — Domnia voastră era gata să mă omoare și n-a făcut-o, zise. De asemeni a salvat viața prietenului meu... De ce? — Anii. M-au blegit. Englezul negă din cap. — Treaba asta n-a fost Întâmplătoare, se uită la camaradul lui, apoi la căpitan cu o atenție sporită. V-a trimis cineva Împotriva noastră, așa-i? Căpitanului Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o lungă călătorie, foarte departe... Și, orice ai ști sau bănui, n-o spune nici În confesional. Dacă află un preot toate astea, Își anină sutana În cui, vinde secretul și se Îmbogățește. Dar ce se-aude cu englezul?... E salvat? Guadalmedina Îl asigură că da, bineînțeles. Cu toată Europa la curent, englezul se putea considera la fel de bine adăpostit ca În blestematul lui de Turn al Angliei. Una era să-l duci cu vorba (Olivares și regele erau dispuși să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ultimele căni rămase pe masă. Tot așa, la pas, fără grabă: șapte sute, din cei o mie o sută cincizeci de oameni care Începuseră bătălia... Lope Balboa și Diego Alatriste veneau cu ei, negri de praf de pușcă, Însetați, extenuați. Se salvaseră pentru că nu rupseseră rândurile, ci Își păstraseră sângele rece În toiul dezastrului general. Și știți domniile voastre ce mi-a răspuns Diego Alatriste când m-am repezit să-l Îmbrățișez, felicitându-l că scăpase cu viață?... Păi m-a privit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
buzunarul amplu, așa cum făcuse Înainte cu mortul, apoi se apropie, Îngenunchind lângă mine. Nu-mi mulțumi, nici nu-mi spuse nimic din ceea ce se presupune că ar trebui să-i zici unui băiat din treisprezece ani, când acesta ți-a salvat viața. Mă Întrebă doar atât: dacă mă simt bine; iar când i-am răspuns că da, Își puse spada sub braț și cu celălalt Îmi Înconjură umerii, ajutându-mă să mă ridic. Făcând aceasta, mustața lui mi-a atins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fel, asta ar fi rezolvat chestiunea. — Îmi pare rău că nu vă pot Împărtăși regretul, Excelență. — Îmi dau seama... Privirea ministrului se schimbase: acum era mai dură, mai insondabilă. E adevărat ce se spune, că acum câteva zile i-ai salvat viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de trâmbiță, gândi Alatriste. Întorsătura aceea a discuției cuprindea În ea mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amenințat În viață; și-n plus, era convins că oricum nu va ieși teafăr din Întrevederea aceea. Așa că, nemaiavând nimic de pierdut, căpitanul rămase impasibil. Dar asta nu-l Împiedică să-și aleagă cu grijă cuvintele: — Nu știu să fi salvat viața cuiva, zise după ce se gândi puțin. Dar țin minte că atunci când mi s-a Încredințat un anumit serviciu, cel mai important dintre angajatorii mei a spus că nu dorea să moară nimeni cu ocazia aceea. — Ia te uită. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și șanțul funcționa așa cum trebuia. Când combustibilul din rezervorul pe care-l purta prins în curele pe spate s-a terminat, atunci toată acea mică suprafață era în flăcări și nici un pompier din lume nu ar mai fi putut-o salva. Câteva zile mai târziu mama mi-a citit cu voce tare din Norra Västerbotten, acolo se găseau cuvinte ca „vârtej de foc“ și „infern de flăcări“. Pettersson nu a fost găsit niciodată, doar tancul de gaz, muștiucul și vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
foarte atent, linie cu linie, atât în versiunea lui Doré, cât și într-a mea, și am numărat atât momentele morții, cât și pe cei propriu-zis morți. Nu este un lucru simplu, căci se poate ca mulți să fi fost salvați în ultimul moment, iar alții, care par să fie în afara primejdii, să fie de fapt muribunzi. Pentru a nu mai vorbi despre oastea Faraonului, care s-a înecat în Marea Roșie! Iar pe urmă alții sunt înviați din morți. în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vroia să plece. Sincer, nu are rost să rămâneți, am asistente foarte bune și la diagnosticul acesta va fi foarte atent supravegheată și va dormi oricum câteva zile... Arm nu putea să se clintească de lângă fata ei. Cea care o salvă fu Crăița. Doctore, va dormi, dar se mai și trezește, da? Da, dar salonul e permanent supravegheat, nu e nici o problemă. Am înțeles, spuse Crăița în locul mamei sale. Acuma e rândul tău să înțelegi. Eu și sora mea suntem înfiate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-i spună, după minunatele lor nopți de mătase, pe care n-avea să le uite niciodată, și după tot ce se petrecuse între ei, că ea, deși ținea la el atât de mult, alesese în cele din urmă să-și salveze căsnicia, fiindcă îl mai iubea pe Liviu, îl iubea în ciuda faptului că o dezamăgise atât de tare îndrăgostindu-se nebunește de altă femeie, ceea ce o făcuse să sufere cum nu mai suferise nicicând. Și nu doar pentru Liviu, ci mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]