7,856 matches
-
de Teologie Ortodoxă a Universității „Valahia” din Târgoviște. Titularizat profesor în 1996, devine și șef de catedră. Debutează la „Luceafărul” în 1962 și mai este prezent în „Romanoslavica” (unde face parte din redacție), „Gazeta literară”, „România literară”, „Argeș”, „Ateneu”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”, „Flacăra”, „Săptămâna” ș.a. În calitate de publicist și cronicar literar, Z., polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar va
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Ghermanschi, Marele drum al culturii române, AST, 1980, 1; Nicolae Ulieru, „Via Magna”, RL, 1980, 18; Mihail Diaconescu, Vocația sintezei, LCF, 1981, 25; Nicolae Vasilescu-Capsali, Etape către o monografie, LCF, 1981, 47; Dan Simonescu, „Contribuții la istoria literaturii române vechi”, „Scânteia”, 1981, 12 100; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 155-171; Aurel Martin, „Accente și profiluri”, CNT, 1983, 32; Al. Dobrescu, Actualitatea lui Maiorescu, CL, 1983, 8; Corneliu Vadim Tudor, „Accente și profiluri”, SPM, 1983, 38; Dan Ciachir, O deviză: restaurarea
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Magistrat (președinte de tribunal și procuror-șef), în guvernarea Goga-Cuza îndeplinește funcția de primar al orașului Dej. Debutează în 1923 la revista „Cosinzeana” din Cluj cu poezia Liniștea, iar editorial în 1939 cu placheta Cruci de lemn. Este prezent în „Scânteia” (Gherla), „Someșul”, „Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Viața ilustrată”, „Țara noastră”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Patria”, „Transilvania”, „Steaua”, „Tribuna”, „Echinox”, „Orizont”, „Korunk”, „Neue Literatur” ș.a., semnând uneori cu pseudonimul I. V. Cătană. Din 1936 a fost membru al Asociației Scriitorilor Români din
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
1985. În anii 1968, 1971, 1976 călătorește în Italia și în Grecia. Debutează în1956 la „Oltenia literară” cu reportaje, schițe, povestiri, iar editorial cu volumul de reportaje Pe plaiurile pandurilor (1957, în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
1971, 1976 călătorește în Italia și în Grecia. Debutează în1956 la „Oltenia literară” cu reportaje, schițe, povestiri, iar editorial cu volumul de reportaje Pe plaiurile pandurilor (1957, în colaborare cu Petre Dragu). A mai colaborat la „Scânteia tineretului”, „România liberă”, „Scânteia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. A semnat și cu pseudonimele Lucian Severineanu, L. Talaz, Tucin Talaz. Reporter cu propensiuni literare, Z. se înscrie în seria condeierilor care „relatează” cu entuziasm, în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, fapte ale oamenilor
ZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290717_a_292046]
-
A.[urel] I.[on] (22.X.1939, Dara, j. Buzău - 14.IV.2004, București), poet. Urmează Școala Pedagogică din Buzău (1953-1957) și Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1962. Va fi redactor și redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului”, apoi secretar general de redacție la revista „Luceafărul”. Debutează cu publicistică în 1958 la „Viața Buzăului” și cu versuri, în același an, la „Luceafărul”, iar prima carte, Zeii neatenți, îi apare în 1967. În „Scânteia tineretului” publică eseuri la
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului”, apoi secretar general de redacție la revista „Luceafărul”. Debutează cu publicistică în 1958 la „Viața Buzăului” și cu versuri, în același an, la „Luceafărul”, iar prima carte, Zeii neatenți, îi apare în 1967. În „Scânteia tineretului” publică eseuri la rubrica „Scrisori natale”, altă serie, intitulată „Reflex”, fiind susținută în „Viața Buzăului” și în „Luceafărul”. Salutată, în egală măsură, de poeți și de critici, lirica lui Z. gravitează inițial - Zeii neatenți, Recviem într-un cimitir de
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
, Mircea (22.III.1942, Chișinău), prozator. Student la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961-1966), Z. este după absolvire redactor la „Tinerimea Moldovei”, iar în 1968 trece la revista pentru tineret „Scânteia leninistă” (care își va schimba titlul în „Noi”), ca redactor literar și ulterior redactor-șef adjunct. Conduce, în calitate de redactor-șef, periodicul de ecologie „Artemis” (1995-2001). Primei cărți, Chemarea pitpalacului (1976), i se adaugă altele care se adresează în special copiilor
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]
-
Vianu, Florica Muzicescu, Perpessicius, Mihail Jora, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Marioara Voiculescu); Ion Sava, Teatralitatea teatrului, îngr. și pref. Virgil Petrovici, București, 1981, 320-322; Cele 13 Rotonde 13, București, 1981, 136-154; Edgar Papu, „Întâlnire cu eroi din literatură și teatru”, „Scânteia”, 1983, 12 743; Al. Călinescu, „Întâlnire cu eroi din literatură și teatru”, CL, 1983, 10; Nicolae Manolescu, „Întâlnire cu eroi din literatură și teatru”, RL, 1983, 45; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 121-129; Justin Ceuca, Întâlnire cu Alice Voinescu
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
cu tâlc. Improvizarea unui ospăț în plină stradă, din ceea ce nevoiașii dintr-o localitate aruncă în oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
jud. Vaslui; Costișa, jud. Neamț; Cucuteni-Cetățuia, jud. Iași; Drăgușeni, jud. Botoșani; Făcuți, jud. Vaslui; Giurgești, R. Moldova; Hăbășești, jud. Iași; Hoisești, jud. Iași; Igești, jud. Vaslui; Ițcani, jud. Suceava; Koszylowce, Ucraina; Mălușteni, jud. Vaslui; Podișu, jud. Iași; Ruginoasa, jud. Iași; Scânteia, jud. Iași; Tăcuta, jud. Vaslui; Trușești, jud. Botoșani; piatră: Murgeni, jud. Vaslui; cupru: Cărbuna, R. Moldova; Poduri, jud. Bacău; Ruseștii Noi I, R. Moldova; aur: Traian Dealul Fântânilor, jud. Neamț; argint: Trușești, jud. Botoșani - pentru detalii și bibliografie vezi repertoriul
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
sau siluete feminine în relief: ceramică: Costești, Cucuteni-Cetățuia, Drăgușeni, Dumești, Frumușica, Rakovec, Rădulenii Vechi, Trușești etc. - fig. 7-8 (D. Monah, 1997, p. 135144). 9.4. Pandantive reprezentate la gâtul sau pe pieptul unor siluete feminine pictate pe vase ceramice: Frumușica, Scânteia, Traian-Dealul Fântânilor (fig. 8/8) - D. Monah, 1997, p. 135-144; C.M. Mantu et alii, 1999, p. 142, fig. 355; D. Boghian, 2000, p. 226227, 243, fig. 8/1-4. 10. Aspecte generale ale problemei plasticii antropomorfe neo eneolitice și a idolilor
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
relief de pe fațada modelului de „templu” de la Trușești, care au la gât podoabe de tipul pandantivelor (D. Monah, 1997, p. 135 144); ● siluete feminine pictate care au la gât sau pe piept idoli plați/pandantive/amulete rombice, ovoidale, circulare (Frumușica, Scânteia, Traian-Dealul Fântânilor etc.) - D. Monah, 1997, p. 135144; Mantu et alii, 1999, p. 142, fig. 355; D. Boghian, 2000, p. 226227, 243, fig. 8/1-4. 11. Repertoriu Nu ne propunem a oferi cu acest prilej o listă extensivă și detaliată
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
Dumnezeu i-a îndeplinit dorința și i-a dăruit un copil mic, mic de tot, cât un bob de mazăre. Îl chema Neghiniță. Neghiniță era frumos ca o piatră scumpă și mic cât o neghină. Avea niște ochișori ca două scântei albastre și niște mâini și piciorușe ca niște firișoare de păianjen. Scrie două propoziții despre Neghiniță Desparte în silabe. PUIUL DE CĂPRIOARĂ Ieri am plecat cu bunicul la pădure.Sub un stejar mare, culcat pe iarba moale, am văzut un
Caietul primei vacanţe. In: Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
Marea Divinitate feminină a fost dotată, sau pe care si-a însușit o ca principală divinitate a Preistoriei vechi. Pe binecunoscutul altar de la Trușești (reprezentat în numeroase lucrări care tratează dualitatea (“coincidența contrariilor”), sau pe vasele de la Dumești, Ghelăiești, Trușești, Scânteia, toate aparținând culturii Cucuteni, sunt reprezentate cele două entități ale cuplului antropomorf (Monah, D., 1992, fig. 3/1; 4/1; Monah D., 2001, p. 181), ca element al comuniunii celor două principii ying și yang. Pe alte vase neo-eneolitice, dualitatea
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
credem că celebra “La Carte à jouer” de la Laussel (A. Roussot, 1995, fig. 1d) reprezintă Marea Divinitate feminină acuplat. Unele explicații se cer a fi precizate: există imagini, ca cea de la Grimaldi (M. Mussi, 1995, fig. 2), Trușești, Dumești sau Scânteia, unde una dintre reprezentări se deosebește de dublura ei masculină fie prin lipsa sânilor, fie prin tratarea specială a capului, în timp ce, altele, absolut identice, nu lasă posibilități de interpretare a dualității; în această situație, rămâne de acceptat caracterul hermafrodit al
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
dar poate și a unei relații speciale, uranic uranic, dacă vom considera modelarea orantei ca divinitate, nu simplă preoteasă, după modelele religiilor antice, îndeosebi din Orientul Apropiat și Mijlociu, sau cum ar putea sugera statueta masculină, cu brațele ridicate, de la Scînteia Iași, dar ca posibilitate de existență numai la unele comunități umane, fără tendința de generalizare. În ceea ce privește ierarhia divinităților, studiile de specialitate sunt întrutotul de acord că divinitatea feminină reprezenta, în credințele comunităților preistorice neo-eneolitice, Marea Mamă, divinitate supremă, cu toate
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
păstori și de mineri. Urmează școala generală la Bulzești, Hunedoara, Alba Iulia și Lupeni, iar liceul la Petroșani. Va absolvi Școala de Literatură „M. Eminescu” (1954) și Facultatea de Istorie-Filosofie (1970). Își face debutul în 1951, cu un reportaj, la „Scânteia tineretului” și tot acum cu proză la ziarul „Zori noi” din Petroșani. Lucrează ca redactor la diverse publicații din Petroșani și Deva, ca redactor și șef de secție la revistele pentru copii „Luminița” și „Arici Pogonici” ( 1962 - 1989 ). După 1990
STRAUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289974_a_291303]
-
presărat de seu”) -, sufletului, despărțit irevocabil de tărâmul eteric al ideilor, nu îi mai rămâne decât să învețe „să zboare de sus în jos” și să se „joace de-a morții peste vii”, într-o încordare supraumană de a păstra scânteia originii sale celeste în „noaptea înaltă” a închisorii materiei. De aceea, ființarea sa evită să lase urme în istorie („Pietre n-am lăsat și nici lemn, nici cui”), ocolind modelul christic al suferinței și răstignirii și refuzând suveran ispita amestecului
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
să le-arunce-n urmă / ca să aibă parte de noroc. / Nu mai există caiele, arheologii doar / de vor descoperi printre dinții ultimului potcovar... // Nu mai există potcovari. / Există numai momentul unei nicovale / - într-un muzeu, ca o nedumerire, deci - / Cutreierat de mistice scântei. / Există numai poemul acesta ca un cal / strivit de hulubele de oțel / ale secolului ce nu uită că e douăzeci”. Cât despre proză, domeniul lui S. e o secțiune de spațiu urban al cărui centru gravitațional e șantierul. Cele mai multe personaje
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
realizări” ale omului de tip nou. Cartea e plină de „eroi”, („primul constructor”, „excavatoristul”, „Ilici”). Poetul crede că e un mesager al poporului, iar versul său ar fi ecoul uralelor străzii. Declamator și cu un oportunism la vedere, autorul identifică „scânteia” în învățătura de partid: „Sunt ca o torță jinduind după flacără / Și de aceea trec pragul sediului de partid mereu / știind că aici voi găsi totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile până la incandescență”. Acest volum rămâne totuși ca un păcat
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
fi ecoul uralelor străzii. Declamator și cu un oportunism la vedere, autorul identifică „scânteia” în învățătura de partid: „Sunt ca o torță jinduind după flacără / Și de aceea trec pragul sediului de partid mereu / știind că aici voi găsi totdeauna scânteia / ce-mi aprinde ideile până la incandescență”. Acest volum rămâne totuși ca un păcat de tinerețe, ceea ce explică de ce în antologia Zigurat (1979) nu figurează nici un text de aici. Următoarea culegere, Autoportret pe nisip (1966), face sensibil tipul de poeticitate practicat
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
probleme speciale (1993), însemna o schimbare de registru și de cotă valorică. SCRIERI: Pe drumuri de bazalt și nisip, București, 1976; Iunia, București, 1981; Agent pentru probleme speciale, București, 1993. Repere bibliografice: Marian Vasile, „Pe drumuri de bazalt și nisip”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 584; Ion Vasile Șerban, Pe drumurile reportajului (de bazalt și nisip), VR, 1977, 8; Piru, Debuturi, 140-142; Dana Dumitriu, Scutierul fără speranță, RL, 1982, 16; Horia Gane, Vulturul de mare cu bomba în gheare, CNT, 1993, 36
TALPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290041_a_291370]
-
românească” (până în februarie 1939), din mai 1941 până în martie 1942 conduce „Revista română”. Pentru atitudinea sa antifascistă, este internat în 1943 în lagărul de la Târgu Jiu. După august 1944 va fi prezent frecvent în presa vremii („România liberă”, „Ultima oră”, „Scânteia” ș.a.), militând cu fervoare în serviciul Partidului Comunist Român, al cărui membru devine în 1945. Cu Desculț (1948) și cu romanele următoare S. se plasează în fruntea scriitorilor ferm angajați politic. Părăsește poezia, la care va reveni abia cu volumele
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Uzina noastră”. Absolvind Școala de Literatură „M. Eminescu” din București în 1951, este angajat redactor la revista „Urzica”. Din 1955 va fi scenarist la Radiodifuziunea Română și la Studioul Cinematografic București. Între 1957 și 1973 face parte din redacția cotidianului „Scânteia”, de unde va fi pensionat medical. E prezent și în „Contemporanul”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scânteia tineretului”, „Tribuna”, „Tânărul scriitor”, „Viața românească” ș.a. Debutează editorial în 1954, cu nuvela M-am făcut băiat mare, continuând cu o lungă serie de scrieri
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]