3,232 matches
-
sistemului instaurat după căderea zidului Berlinului. Realismul stă încă la baza principalelor reconceptualizări ale actualului sistem internațional, de la reificarea geo-culturală a lui Huntington la "neo-medievalism" - și justifică politicile externe care pot fi deduse din acestea. Scepticismul luat în serios: critica sceptică a ontologiei realiste a statului Post-structuralismul este un cadru teoretic ce combină o metateorie a interpretivismului intersubiectiv (vezi capitolul 13) cu o teorie morală a scepticismului radical. Oricît de paradoxal ar putea părea, poststructura-lismul în disciplina relațiilor internaționale reprezintă o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ontologiei realiste a statului Post-structuralismul este un cadru teoretic ce combină o metateorie a interpretivismului intersubiectiv (vezi capitolul 13) cu o teorie morală a scepticismului radical. Oricît de paradoxal ar putea părea, poststructura-lismul în disciplina relațiilor internaționale reprezintă o critică sceptică a unei teorii considerate prin excelență sceptică, anume realismul (pentru ceea ce urmează, vezi Guzzini 1997b). Mai important pentru această discuție este că critica normativă poststructuralistă implică o critică conceptuală ce pune de la bun început sub semnul întrebării tentativa unei versiuni
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cadru teoretic ce combină o metateorie a interpretivismului intersubiectiv (vezi capitolul 13) cu o teorie morală a scepticismului radical. Oricît de paradoxal ar putea părea, poststructura-lismul în disciplina relațiilor internaționale reprezintă o critică sceptică a unei teorii considerate prin excelență sceptică, anume realismul (pentru ceea ce urmează, vezi Guzzini 1997b). Mai important pentru această discuție este că critica normativă poststructuralistă implică o critică conceptuală ce pune de la bun început sub semnul întrebării tentativa unei versiuni științifice a realimului. O referință comună atît
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a puterii". O astfel de înțelegere a fost criticată chiar de realiștii înșiși (de unii) (Aron 1967b) și nu orice politică dusă în acest spirit va căpăta binecuvîntarea realiștilor. Dar, și aici critica poststructuralistă a realismului capătă accente mai radical sceptice: felul în care este construită teoria realistă exclude acele moduri alternative de înțelegere a politicii mondiale, în care guvernarea nu este legată de stat. Altfel spus, în viziunea poststructuraliștilor, realismul nu explică de ce scepticismul său se oprește în fața statului: realismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de exponent al păturii joase, comic bombastică, prăpăstioasă, răzbunătoare, miticistă, zeflemistă la modul bucureștean: Nu trecu câteva zile Ș-auzim de domn că vine, Unul ce a fost în treabă: Dragoman pe Marea Albă. Purtările domnului sunt descrise cu minunare sceptică de cetățean pățit și cu o suspectare ce insinuează scrântirea. Scriitorul umflă, recalcitrant la orice administrație, dând actelor domnului o grasă coloare de obstinație absurdă și țicnită. O sală de arme, indiciu al unui estetism muzeal, devine o încăpere de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ienache Văcărescu a rămas o gramatică în două ediții, una la Râmnic, din 1787, Observațiuni sau băgări dă seamă asupra regulelor și orînduelelor gramaticii rumânești, în care dă și un mic tratat de prozodie, cu exemple personale, deși se arăta sceptic cu privire la folosul lui: Gramatica e meșteșug ce-arat-alcătuire, Și toți printr-însa pot afla verice povățuire, Ș-a scrie încă într-ales cu reguli arătate, Pe toți învață d-a le ști fără greșeală toate, Și versuri înmeșteșugite învață d-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
păduri n-a strâns de jos! * Presimt porțile acestui pământ. Numeroși alți versificatori au apărut în ultimul deceniu, turburat de război, o clasificare a lor însă este acum prematură. Capitolul XXIX ALTE ORIENTĂRI PAUL ZARIFOPOL Paul Zarifopol e un critic sceptic, cu neîncredere în viabilitatea capodoperelor universale și cu oroare de clasicitate: "...cîți oameni cetesc, observîndu-se onest, dialogurile lui Platon, Iliada, pe Tit-Liviu, tragediile lui Racine, dramele istorice ale lui Shakespeare, tragediile lui Corneille?" Gustul îi lipsește și pașii săi sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
proză: Știu zările că nu-i pe lume Cetate dulce după nume Mai dârză decât e Florența. Iat-o Cum se clădește dinspre San Miniato. Critucul s-a dedicat aproape exclusiv preocupărilor de estetică în care e un fundator, arătîndu-se sceptic în ce privește rostul articolului analitic. A scris totuși câteva eseuri (Eminescu, I. Barbu, Al. Macedonski) într-un spirit de înaltă cultură, preferând personalității prea subliniate considerațiile sistematice. D. I. SUCHIANU Un amator care dizertează inteligent și volubil despre toate (amor, tinerețe, cinematograf
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca pretext scriitorii și se întîmplă uneori în literaturile noi că nu poți să scrii, pentru că n-ai suficiente acte, cu intrări și ieșiri (școli, curente, generații), nici o galerie suficient de complexă de eroi." Aceasta este bineînțeles o butadă, iar sceptic Călinescu nu era, așa că literatura română i-a oferit din plin prilejul unei istorii. Nu-i mai puțin adevărat însă că a compus-o întocmai ca pe o epopee de destine personale și de forme, cu un inimitabil dar al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
că diviza "regio-scepticii" de "regio-entuziaști", primii încercând să dea pe față noțiunea potrivit căreia regiunile înlocuiau într-un fel guvernele naționale considerându-se nivel cheie a luării deciziilor. Dezbaterea a fost artificială atâta timp cât s-a constituit în mare parte din sceptici care avansau idei nefondate ce erau ușor de dărâmat, atâta timp cât, după cum se știe, nimeni nu argumenta la modul serios că regiunile ar trebui să înlocuiască statele-națiune. Dar o versiune slabă a ideii de "Europă a Regiunilor", promovată în mod deosebit de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care n-ați avut de ales...// Noi, care vorbim aceeași limbă vara.../ Voi, care tăceți cu alte cuvinte.../ Voi, care nu vă vindeți țara.../ Noi, care n-avem ce vinde...”. Și în Gegenschauspiel - Spectacol împotrivă (1996) vocea este a unui sceptic deziluzionat: „Nimic nu e prea nou sub soare,/ poate doar ochii cu care contemplăm dezastrul/ și, poate,/nici chiar ei” (Prăbușirea în timp). Poemele incriminează servitutea, „frica de-un rău și mai mare” (Bilingv), simulacrul existenței unor oameni care, „maeștri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de totalitate, criticul român sugerează că "o tratare moderat-teatrală și totodată sceptică a postmodernismului, tratare care ar trebui să fie sensibilă la pluralitate și bogăție, precum și suspicioasă față de rigiditățile doctrinare, ar putea fi o cale adecvată de explorare a postmodernismului"23 cale în sine postmodernă, adică plurală sau chiar rizomatică! Aceste minime
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
acestuia, cele două curente se diferențiază în mod clar unul de celălalt prin ceea ce s-ar numi "testul încrederii": structuraliștii se dovedesc optimiști în ceea ce privește elaborarea metalimbajelor teoretice care vor servi explicării fenomenelor textuale, în timp ce poststructuraliștii par a explora în mod sceptic acest domeniu, subliniind chiar că propria lor muncă nu este știință, ci mai mult text. Culler accentuează totuși dezavantajele punerii în opoziție a celor două mișcări, dintre care amintim tendința de a trata diferitele forme de poststructuralism, dintre care și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursul modernității paradigma filosofiei conștiinței Habermas găsește soluția prin înlocuirea acesteia cu "paradigma înțelegerii subiecților capabili de vorbire și acțiune", ce mizează pe comunicarea intersubiectivă pentru a atinge idealurile de consens și solidaritate socială. Departe de a propune o abordare sceptică, Habermas include în proiectul său o serie de amendamente ce țin de filosofia socială și politică, pentru a da o nouă formă discursului modernității. 2.2.2.2. Disputa Habermas Lyotard. Scurtă privire de ansamblu O exemplificare a relației dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității ca ethos cultural"138, iar postmodernismul drept "o mișcare culturală cuprinzătoare care adoptă o atitudine sceptică în legătură cu multe dintre principiile și asumpțiile care au pus temelia gândirii occidentale și a vieții sociale în ultimele secole"139. Din câte se poate lesne observa, ambele concepte sunt legate în aceste definiții de sfera culturalului, chiar dacă postmodernismul este relaționat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Thought, p. 13), Stuart Sim consideră că "filosofia postmodernă trebuie definită drept o versiune evoluată a scepticismului, mai interesată de destabilizarea altor teorii și ale pretențiilor lor de adevăr decât de construirea unei teorii pozitive proprii; deși, bineînțeles, a fi sceptic în legătură cu pretențiile teoretice ale altora înseamnă să ai un program definit al tău chiar și în lipsa acestora". 170 Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității, fr. 22, p. 5. De altfel, cele două tipuri de nihilism sunt semnalate de către Nietzsche: "Nihilismul este echivoc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a Încheiat. Rareori se Întoarce la poemele pe care le-a Învățat În școală, pe de rost, să le recitească și să le examineze acum cu altă stare de spirit: aceea pe care o creează o lectură liberă, lentă, avizată. Scepticul Paul Zarifopol, care prețuia versurile lui Dosoftei pentru savoarea arhaismului, contestă actualitatea estetică a poeziei lui Conachi, CÎrlova, Heliade Rădulescu, prea lăutărească, cu un prea puternic aer de semicultură, după gustul lui. Cartea de față se străduiește să arate contrariul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cum zice Într-un vers citat Înainte. Caută simpatia, și „glasul de cuget” se arată a fi mai puternic decît glasul simțurilor. Recomandă, În toate, „tarea răbdare” și, Într-un Răspuns la plîngerea unui Înșelat de o femeie, se arată sceptic privitor la femei: „Eu știu că ele și adormite Izdovesc lucruri mai negîndite... .................................................... Din multe pătimi eu am știință, Ș-aș zice multe de-a lor ființă, Dar e un lucru ce treaba strică! De femei, frate-ți spui drept
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
silit a face acea vie zugrăvală Ș-a lor dulce frumusăță vesălește, iar nu-nșală. Lasă, dar, fățărnicia ș-a obrazului schimbare, Căci frumusăța firească robește pre om mai tare.” Tot el adaugă la un poem scris mai Înainte două versuri sceptice: „GÎndeam c-am iubit un Înger din ceri supt chip femeiesc, Dar n-au fost decît femeie din iad supt chip Îngeresc.’’ După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Misogismul lui Pann Îi pare vulgar. Nu are, totuși, dreptate, pentru că misoginia este o formă de filozofie a crosului și nu indică, În chip necesar, o lipsă de profunzime a spiritului. Pann, Heliade, Conachi Însuși sînt, pe rînd, pasionați și sceptici, bîrfitori și cucernici față de femeie. Cei dintîi au cultul familiei, al treilea celebrează iubirea eternă. Asta dovedește o mișcare a spiritului față de obiectul erotic, o neliniște care silește poezia să se deschidă și să Îmbrățișeze forme noi de sensibilitate. Arta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mi se pare, din acest motiv, abandonarea proiectului "eminescian" "gest" interpretabil în fel și chip, dar care subliniază mai cu seamă sfârșitul "crizei", ieșirea "din transă" a scriitorului, conștient de acum de inadecvarea dintre propriul destin (de intelectual lucid și sceptic, incapabil de "nebunie" și lipsit de genialitate) și cel al "eroului" său (poetul genial), în ciuda profilului psihic asemănător. Ca atare, în loc să scrie Luceafărul (așa urma să se intituleze ultima parte a "trilogiei" închinate lui Eminescu), Lovinescu se întoarce iarăși la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
antinomiile criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. Vrancea, Ileana, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969. B. În volume E.
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, capitolul "Cinematografia și decadentismul", p. 405 ș.u. 70 Eugen Simion descoperă, în Mălurenii, "intenția de a face proză obiectivă, epică analitică și frescă socială" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, vol. II, p.161). 71 Vezi antologia E. Lovinescu, Mihai Eminescu, ediție critică, prefață, note și variante, bibliografie și indice de Ion Nuță, Editura Junimea, Iași, 1984, p. X ș.u
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
considerându-l enigma principală a Revoluției din decembrie '89. Întrebarea "cine au fost teroriștii și de ce nu mai sunt rezumă cea mai incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România"120. Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia" continuă să fie sceptic asupra posibilității ca istoricii viitorului să elucideze misterul. lată cum problema originii terorismului românesc ajunge să fie indecidabilă. precum originea religiei, gnosticismului sau cea a șamanismului. În materie de teroriști, noi, românii, i-am depășit și pe americani, consideră Brucan
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
vei avea tu însuți voce personală - crede criticul. Știind că adaptarea la capodoperă e dificilă, se silește să nu simplifice ceea ce este complex. Totuși, după părerea lui, a fi excesiv de clar înseamnă a sacrifica densitatea operei de dragul unei plăcute transparențe. Sceptic întrucâtva, conștient de limitele actului critic, își spune că, uneori, în fața operei mari trebuie să și taci, mărturisind, de pildă, neputința de a scrie despre Mihai Eminescu. Dă cât poate mai mult cuvântul scriitorului, se lasă călăuzit de citatul semnificativ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]