5,013 matches
-
, Horst (15.VIII.1942, Timișoara), germanist, comparatist și traducător. Este fiul Irenei Fassel (recăsătorită Mokka), scriitoare de limba germană, și al lui Ștefan Fassel, profesor, mort în al doilea război mondial. A urmat școala primară la Timișoara și tot acolo cursurile Liceului „Nikolaus Lenau”. Din 1959 a fost student al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care
FASSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
reporter în ziarul „Drum nou”. Elemente autobiografice transpar în romanele Grădina internatului de fete (1995) și Ultimul refugiu (1996), în general evocând suferințele unor oameni care în regimul totalitar comunist au militat pentru afirmarea unor idei naționale și democratice (tatăl scriitoarei a fost deținut politic, condamnat la moarte; i se preschimbă pedeapsa în douăzeci și cinci de ani de temniță, din care execută doisprezece). Romanele dezvăluie atitudini și destine morale, politice și sunt scrise cu încărcătură emoțională evidentă, poate chiar prea pătimaș. În
FLORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287030_a_288359]
-
în 1923 traducerea la Prințul fericit de Oscar Wilde, în același an F. încredințând tiparului și culegerea Basme englezești. La una dintre ședințele cenaclului Sburătorul din 1926, citise primul act al tragediei La o curte domnească, inclus postum în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1932). F. moare fulgerător, din cauza unei peritonite. După câteva luni i se tipărește volumul Nuvele (1926). „Convorbiri literare” face cunoscute fragmente din jurnalul său (1934), iar revista „Catedra” din Galați reproduce basmul dramatic În Țara Piticilor (1936
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
impulsul pentru libertate”, pe Walt Whitman, D’Annunzio, Verhaeren și exprimându-și regretul că revoluția produsă de marinettism s-a limitat ,,numai la sunet, la suprafață, la formă, la ecou”. Tot acum, este prezent în publicația modernistă ,,Zodiac”, în ,,Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (1934) și în ,,Litere” (1935), unde publicau Gellu Naum, Eugen Ionescu, Emil Botta. M., iscălind Victor Valeriu sau V.V.M., proclamă viața ,,agramaticală și profund subiectivă” și ,,sinceritatea inconștientului” ca valori supreme (,,Numai și numai sinceritatea inconștientului e
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
pământul românesc, pacea, devotamentul femeilor-ostași sau, atunci când e vorba de o tematică mai personalizată, mama care apără/veghează somnul copilului, îndrăgostita care își descoperă vârsta. Romanele semnate de G.-M. impun în primul rând prin darul povestirii, firească, adesea captivantă. Scriitoarea imaginează situații foarte aproape de realitate, creează realist-mimetic un fundal al cotidianului lesne recognoscibil, pe care proiectează mici drame sentimentale care mobilizează atenția unui cititor nepretențios, obosit ori mai degrabă indiferent față de prea numeroasele complicații moderne ale narativității. Condiția femeii, în
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
înșelăciunii și, în fond, a singurătății lor iremediabile. Ideea (creștină) a speranței este soluția romanului Dincolo de adevăr (1993), centrat pe figura unui chirurg care operează cazuri extreme. În intervalul dintre primul și ultimul roman, în perioada de mare productivitate a scriitoarei se situează variațiuni narative pe motivul „a trăi înseamnă a înțelege” (prima treaptă spre „a spera”) și pe motivul confruntării cu amenințarea morții. Capacitatea de a povesti fluent întâmplări curente, de a sugera psihologia personajului printr-o replică, de a
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
literară”, „Contimporanul”, „Tiparnița literară”, „Radical”, „Excelsior”, „Cuvântul”, „Clopotul”, „România literară” (la care e, timp de un an, cronicar literar), „Azi”, „Reporter”, „Herald”, „Progresul social”, „Vremea”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Studio”, „Lumea românească”, „Viața românească”, „Universul literar”, „Pământul românesc”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” ș.a. Relativ târziu își adună poeziile și traducerile în placheta Duh de basm (1934), distinsă de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul pentru debut editorial. Ulterior s-a ocupat mai mult de tălmăciri. A tipărit volumul Poemele lui
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
când și când, linia tradițională a poveștii populare, derulată în limbajul său specific, dar nu de puține ori o modifică printr-o prelucrare liberă, unde apar și excesive stilizări metaforice. Se simt influențe din literatura unor autori străini, din care scriitoarea a tălmăcit (Frații Grimm ș.a.). Plusul de poezie sau pitoresc nu le face însă mai atractive pentru vârsta destinatarilor. Palmaresul traducerilor din limbile rusă, engleză, franceză, germană este deosebit de bogat și cuprinde nume ca Alphonse Daudet, Maxim Gorki, Arkadi Avercenko
HARSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287415_a_288744]
-
Budapesta, Sibiu), „Voința națională”, „Epoca”, „Evenimentul” (Iași), „Sămănătorul”, „Voința literară”, „Neamul românesc literar”, „Minerva”, „Universul literar”, „Cosinzeana”, „Tribuna” (Arad), „Lupta” (Budapesta), „Viața literară și artistică”, „Universul copiilor”, „Țara noastră” (Sibiu), „Biruința” (Cluj), „Dacia Traiană” (Sibiu), „Adevărul literar și artistic”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” ș.a. „Revista noastră”, întemeiată de H. în martie 1905 și condusă de ea până în aprilie 1907 (seria a doua, iunie 1914 - iunie 1916), a fost concepută ca un organ de propagandă feministă. Publicația a devenit cu timpul
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
Neamul românesc”, 1908, 18; Ilarie Chendi, „Martirii”, VLT, 1908, 8; Const. Șăineanu, „Martirii”, ADV, 1928, 13 650; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 99; Constanța Hodoș, U, 1934, 22 aprilie; Sextil Pușcariu, Constanța Hodoș. 1860-1934, DR, 1934- 1935; Traian Mager, Scriitoarea Constanța Hodoș, „Hotarul” (Arad), 1938, 12, 1939, 1-2; Predescu, Encicl., 397; Călinescu, Ist. lit. (1941), 525, Ist. lit. (1982), 592; Ciopraga, Lit. rom., 49-50, 546; Micu, Început, 66-67; Ornea, Sămănătorismul, 58-59; Elena Dunăreanu, Personalități feminine, Sibiu, 1975, 25-32; Dicț. scriit
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
cerc literar va fi Paul Celan, invitat să adopte pentru prima dată o atitudine anticomunistă și tot pentru prima dată intrat, prin intermediul amfitrioanei, în contact cu cei mai de seamă reprezentanți intelectuali ai exilului românesc din Franța. Tot din inițiativa scriitoarei, căreia i s-au alăturat Mircea Eliade, Emil Cioran și Jeanne Nicolesco, s-a realizat în 1952 un număr special (supliment) al revistei „Preuves”, „publicație a congreselor pentru libertatea culturii”, intitulat „Terre roumaine”. G. a semnat aici un articol despre
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
galopantă. În clinica experimentală a Institutului Curie din Paris, G. începe să-și redacteze ultima carte, Récit d’un combat, exploatând literar, prin intermediul unui personaj imaginar, observarea lucidă a propriei boli. Récit d’un combat, publicată chiar în anul morții scriitoarei, este până la urmă o radiografie a agoniei, o frescă a unei lumi condamnate, alcătuită mozaicat din însemnări succinte și note cu caracter de jurnal, în care esențială rămâne încercarea de a desfășura un dialog cu sine însăși, cu neliniștea și
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
Paris, 1954; F.L. Neher, Mars aller-retour; pref. Werner von Braun, Paris, 1955. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, III, 226-270; N.I. Popa, „Daïna”, IIȘ, 1938, 10; N.I.P. [N.I. Popa], O scrisoare a d-lui E. Lovinescu, IIȘ, 1938, 12; Sanda Movilă, Două scriitoare, TIL, 1938, 559; Dan Petrașincu, Femeile în literatura română, RML, 1939, 8; O năpârcă primejdioasă: Sorana Gurian, „Luptătorul”, 1944, 9; N. Papatanasiu, „Zilele nu se întorc niciodată”, „Drapelul”, 1946, 318; G.D.P. [George Demetru Pan], „Zilele nu se întorc niciodată”, „Spectator
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
îi urmărește drumul de la psihologic și eseistic la epic. Fără a cădea în reducționism, H. observă cu subtilitate dozajul de subiectiv și obiectiv păstrat pe întregul parcurs al operei (cu excepția romanului Drumul ascuns, apreciat drept cea mai obiectivă creație a scriitoarei), ponderea psihologicului în prima sa parte și a epicului în cea de-a doua, în fine, sinteza sui-generis a celor două laturi în Rădăcini, text care „recuperând esența celor două etape anterioare, închide, de fapt, Opera”. În Profiluri epice contemporane
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
existase pe timpul guvernării PSD. În 2003 a fost creat și un Institut Național al Memoriei Exilului Românesc (INMER), și el obiect de rivalități și polemici. Acest centru face parte din „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței”, un ONG condus de scriitoarea Ana Blandiana și care funcționează pe locul unei vechi Închisori din Sighet (În Transilvania). PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefăcute\intelectualii in cimpul puterii.DOC PAGE 147
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a cărei stareță a fost între 1940 și 1942, 1946 și 1951. Debutează în 1905 cu proză, la „Jurnalul femeii”. Colaborează cu schițe, povestiri, romane în diferite publicații, precum „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Viitorul româncelor”, „Luceafărul”, „Unirea femeilor române”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Universul” ș.a. În 1912 și 1913 a semnat articole socioculturale la rubrica „Cronica femenină. Scrisoare către nepoată” din „Neamul românesc”. În volum debutează cu romanul Dreptul vieței, apărut în 1908. Prin personajele feminine, având rol central în
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
rol central în proza sa, autoarea subliniază menirea femeii ca liant al familiei și totodată ca personalitate puternică, rostindu-și răspicat opiniile și judecând tot ce se întâmplă în jur după propriul cod de valori; într-un cuvânt, prin intermediul personajelor, scriitoarea pledează pentru dreptul femeilor de a se emancipa. Femeia-păpușă, menită doar să satisfacă vanitatea bărbatului, este ridiculizată. Din păcate, romanele sunt gândite ca niște pilde moralizatoare, cu personaje construite maniheist, în alb sau negru, pozitive ori negative. Totuși, există și
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
Irinei G. Lecca], „Viitorul româncelor”, 1912, 11; Chendi, Schițe, 39-42; Nichifor Crainic, Viața Agapiei, U, 1931, 236; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 209; Dimitrie Hogea, Din trecutul orașului Piatra Neamț, Piatra Neamț, 1936, 166; Predescu, Encicl., 481; Iosif E. Naghiu, O scriitoare, VAA, 1942, 470; Mircea Popa, Ilarie Chendi, București, 1973, 157; G. T. Kirileanu, Corespondența, îngr. și pref. Mircea Handoca, București, 1977, 500-501. O.I.
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
la „Facla” (1934-1937). A debutat ca jurnalist în efemera publicație brăileană „Florile Dunării” (1927), unde a semnat cu pseudonimul Vasile Cărămidaru. Va continua să publice în „Cuvântul”, „Tribuna politică, parlamentară, economică, socială, culturală și artistică”, „Credința”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Azi”, „Lumea românească”, „Libertatea”, „Gazeta capitalei”, „Gazeta femeilor”, „Patria”, „Reporter”, „Realitatea ilustrată”, „Viața de azi” ș.a. Până prin 1940 a vădit preferință pentru eseul filosofic, deși pregătirea sa în domeniu era aceea a unui autodidact ambițios. Învață germana
LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287775_a_289104]
-
colaborare, L. a întocmit numeroase manuale de limba și literatura română, antologii de texte comentate, culegeri de noțiuni de stilistică, de compoziție și de termeni literari. A tradus, în colaborare cu Maria Brăescu, Catherine-Paris de Martha Bibescu (1996) și corespondența scriitoarei cu Paul Claudel (1992). A transpus, de asemenea, piesele Trei femei înalte de Edward Albee, reprezentată la Teatrul de Comedie din București, și Dragoste în hala de pește de Israel Horovits, jucată la Teatrul Național din București. SCRIERI: Romanul de
LAZARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287761_a_289090]
-
critică a anilor ’70, mutând accentul pe latura analitică, iar nu pe cea socială a romanelor lui Ivasiuc, și propune o nouă lectură a operei Hortensiei Papadat-Bengescu, contestând ruptura dintre narațiunile scurte, de debut, și marile romane, ca și evoluția scriitoarei către obiectivitate, sub influența lui G. Ibrăileanu și a lui E. Lovinescu, general admisă de critici. La origine teză de doctorat, Recapitularea modernității. Pentru o nouă istorie a literaturii române (2000) abordează modernitatea literară românească din perspectivă postmodernă: pornind de la
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
REVISTA SCRIITOARELOR ȘI SCRIITORILOR ROMÂNI, publicație apărută la București, lunar, din noiembrie 1926 până în decembrie 1940 și din ianuarie 1942 până în decembrie 1943, sub conducerea unui comitet a cărui componență nu este precizată; de la numărul 10-11/1927 e menționată ca fondatoare Adela
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
la București, lunar, din noiembrie 1926 până în decembrie 1940 și din ianuarie 1942 până în decembrie 1943, sub conducerea unui comitet a cărui componență nu este precizată; de la numărul 10-11/1927 e menționată ca fondatoare Adela Xenopol. Inițial are titlul „Revista scriitoarei” și subtitlul „Literatură - artă - chestiuni sociale”. De la numărul 1/1929 titlul se schimbă, iar din comitetul de conducere al R.s. și s.r. fac parte Mărgărita Miller-Verghy, Hortensia Papadat- Bengescu, Aida Vrioni, Claudia Millian, Ticu Archip, Liviu Rebreanu, Ion P.
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
Agatha Grigorescu-Bacovia, Ion Minulelscu, C. Rădulescu- Motru. De la numărul 1/1931 Aida Vrioni devine directoare, iar de la numărul 11-12/1938 directoare-proprietară, în timp ce secretari de redacție sunt, pe rând, Mihail Șerban și Dimitrie Batova. Editată la început ca organ al Societății Scriitoarelor Române, care se înființase la 19 februarie 1925, revista este „închinată talentului feminin”, insuficient cunoscut și apreciat. În articolul-program La merit egal, drept egal se deplânge condiția scriitoarei române, condamnată la un rol marginal, la a fi doar „tolerată, figurantă
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
Mihail Șerban și Dimitrie Batova. Editată la început ca organ al Societății Scriitoarelor Române, care se înființase la 19 februarie 1925, revista este „închinată talentului feminin”, insuficient cunoscut și apreciat. În articolul-program La merit egal, drept egal se deplânge condiția scriitoarei române, condamnată la un rol marginal, la a fi doar „tolerată, figurantă” în viața culturală a țării, accesul ei în presă sau în diferitele instituții fiind mult îngrădit: „Scriitoarea nu este încă învestită cu drepturile de valoare intelectuală, ea nu
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]