58,131 matches
-
întîlnim în cazul oamenilor care odinioară se împărtășiseră la propriu fiecare din intimitatea celuilalt. De acum încolo, corespondența lor va spori în rafinament, dar va pierde în spontaneitate. Va intra în joc maturitatea erudită a unor intelectuali versați, pentru care scrisul epistolelor făcea parte din deprinderile curente ale vieții. Și amîndoi vor scrie doct și protocolar, ca niște ființe cărora vîrsta le interzicea tresăriri neîngăduite. Iar dacă în prima parte a corespondenței rolul principal îl joacă Heidegger, și asta chiar și
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
Blandiana începe prin a scrie și publica proză nonfictivă. Susține rubrici în revistele "Contemporanul", 1968-1973, și România literară, 1974-1988. Textele diferă, în formă și substanță, de la eseul apoftegmatic la jurnal (sau antijurnal), note de voiaj, reportaj reflexiv și narativ. Omogenitatea scrisului său rămâne evidentă, fie că acesta este referențial sau autoreferențial, factual sau ficțional. Descoperim minime operații de travesti comunicațional între genuri și specii literare ori paraliterare. Cu menținerea unei dominanțe a poeziei. Ori doar a unui halou al ei. Căutarea
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a ființei care (se) scrie pentru a se însemna. Descoperă, pentru ea însăși și cititor, literatura ca oglindă exactă a existentului. Scrisul ajunge renaștere transformatoare, salvare alienantă. (S-a autopredestinat astfel prin pseudonimul ales. Ana - prenumele, din folclorul autohton, al unei femei legendare, care consimte să se sacrifice. Și Blandiana - numele comunei în care i s-a născut mama. Pseudonimul este resimțit
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
Ana - prenumele, din folclorul autohton, al unei femei legendare, care consimte să se sacrifice. Și Blandiana - numele comunei în care i s-a născut mama. Pseudonimul este resimțit de ea însăși ca un nume singular până la alienare.) Mistica animistă a scrisului devine modul adecvat de a adeveri viața. Este fundamentală aici transformarea intențională dinspre scriitor spre operă. Mărcile recunoscute în cele două ipostaze, biografică și artistică, urmează calea de la luciditate, alienare uimită și plăcută, spre ideala și inefabila tăcere. Din Calitatea
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
poezie, a substituirii, a reproiecției realității în imaginație, prin metoda firească a memoriei transformatoare. Transformarea este idealizată și "afectată", prin emoție și conștiință vizionară, libere, fără urme de înstrăinare ideologică. Teleologia estetică circumscrie în mod esențial actul literar: răsfrântă în scris, realitatea capătă o frumusețe uimitoare, dar și iluzorie. Cele patru anotimpuri, 1977, Proiecte de trecut, 1982 (reunite în Orașul topit și alte povestiri fantastice, 2004), Imitație de coșmar, 1995, vin după o traducere semnificativă (Michel de Ghelderode, Povestiri crepusculare, 1973
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
această joacă de-a jurnalul dintr-o pornire extrem de serioasă, aceea de a-mi mărturisi, mie, în primul rând, dar cu fața spre public, ceva important: ratarea. În primul rând, ratarea relației cu Luca, fiul meu. Apoi, ratarea cu temele scrisului meu (pe rând: ironia, apocalipticul, politicul, teosoficul etc.). Mă tot refugiez în consemnarea actualității politice de sub nasul meu, în acest an 2007, care putea fi și altul, pentru că povara acceptării faptului de a fi ratat o am de mai multă
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
identității, și aici teoria și ideologia fac - să zicem în treacăt - cu un pas mai mult decât istoria literară. Nici complet livresc, nici de-a dreptul multilingv, nici strident anacronic, nici voit antipoetic, nici integral subsumat unei doctrine ușor popularizabile, scrisul lui Gabriel H. Decuble se arată a fi greu de încadrat într-un context literar gata definit. Probabil că sursele cele mai apropiate și mediatorii cei mai creditabili - dar nu dominatori sau dictatoriali - pentru o bună înțelegere a Eclecticii sunt
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
care, din zgârcenie, nefolosindu-le, le-am valorificat drept caiete de scris poeme și alte minunății. Am și proză acolo. Pe urmă, sigur, mi le transpun. Acum au apărut niște caiete foarte frumoase, cu hârtie galbenă, nemaipomenit de bune pentru scris. Cu cât e mai luxoasă hârtia și mai bună - nu lucioasă încât să nu prindă cerneala sau creionul pe ea -, cu cât absoarbe mai bine, dar fără să facă pete, cu atât mi-e mai dragă și-mi face o
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
e mai luxoasă hârtia și mai bună - nu lucioasă încât să nu prindă cerneala sau creionul pe ea -, cu cât absoarbe mai bine, dar fără să facă pete, cu atât mi-e mai dragă și-mi face o poftă de scris, cum să spun, ca și cum ai vedea o tavă cu o mâncare foarte bună, să zicem: cu sarmale? cu fructe de mare? macaroane cu fructe de mare? sau ceva de genul ăsta, și... ah!... acum am să mănânc pe săturate, ah
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
să scriu pe săturate, pentru că hârtia te îmbie și, în general, toate obiectele astea, de papetărie, au senzualitatea lor și trebuie să te îmbie să scrii. Îmi amintesc, de pildă, în '92, pentru că mă plângeam că n-am hârtie de scris, Liviu Bleoca mi-a adus nu știu de unde niște coli uriașe de hârtie, duble față de colile obișnuite, ușor colorate, și mi-a zis: "Uite, ți-am adus hârtie să scrii poeme". Și pentru poeme am folosit-o. D.P.: Nu te
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
să scriu. Și îmi fac o poftă... Îmi place să simt relația asta, directă, mână-creion-hârtie. D.P.: După ce scrii poemele cu creionul pe hârtie, ce faci cu ele? M.P.: Pe urmă, le lucrez. Le transcriu pe coli din ce în ce mai mari, cu un scris din ce în ce mai caligrafic, și, pe măsură ce le transcriu, ele devin tot mai bune, pentru că mut versurile, schimb versurile, adaug cuvântul care lipsește, tai, le dau rotunjime, le dau ciclicitate. Deci, peste faza aia fierbinte, de lavă, de inspirație, necontrolată, vine munca, cea
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
orgasm cerebral, am spus undeva despre poem. Intensitatea maximă a plăcerii creației e ceva extraordinar. Poemul scris într-un haos absolut" D.P.: Poți crea în orice loc și împrejurare? M.P.: Am scris și în avion, am un poem foarte frumos scris în avion, în drum spre București... Cred că poemul era atât de supărat pe mine, încât, dacă nu l-aș fi scos la lumină și nu l-aș fi pus pe hârtie atunci, m-ar fi omorât, așa se agita
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
tineri de valoare, constat că e o harababură îngrozitoare în aceste cărți, că ele sunt doar ale unor veleitari care se cred poeți. "Sunt grea de ceea ce trebuie sî fac" D.P.: Dar n-ai fost tentată niciodată să renunți la scris, fie și temporar? M.P.: Cred că eram pe clasa a doua sau a treia, când am început să visez să devin scriitor și, recunosc, de multe ori am blestemat "meseria" asta, nu pot să-i zic astfel, deși nu e
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
astfel, deși nu e o meserie, e un dar, însă nu, niciodată n-am zis că o să mă opresc sau că am să încetez, că n-am să mai scriu. Nu, nu. Păi, ce sens mai poate să aibă viața? Scrisul îmi face plăcere, mă și chinuie, mă și enervează, mă și torturează, sunt grea de ceea ce trebuie să fac, mă apasă, cum tot spuneai tu despre romanul tău, mă apasă, sunt mort până nu scap de el și, după aceea
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
moscali, omul de poveste. Om de poveste!... Azi, când spunem așa, ne gândim mai întâi la un ins ale cărui calități întrec posibilitățile obișnuite. Mai poate fi și un alt înțeles... Din chinul, literar, al unei limbi încă neformate, ca scris, se nasc astfel de expresii concise, derutante, stângace în aparență, însă încărcate de o surprinzătoare putere de sugestie... Așadar, dacă turcii și muscalii, războindu-se, ar fi pierit cu toții (et la bataille cessa faute de combatants) nu ar mai fi
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
Cosmin Ciotloș Complet independent de uluitoarea vivacitate a omului și de buna dinamică a editurilor, scrisul lui Radu Cosașu nu îmbătrânește niciodată. Fiecare primă lectură, fiecare fragedă reluare a volumelor sale mai vechi sfârșește, nediferențiat, într-o admirație intelectuală situată departe de malițiile obișnuite ale reconsiderării. Supraviețuirea, cuvântul care îi titrează episodic mai toate cărțile de
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
cuvînt, Gabriel Liiceanu nu scrie decît în momentul în care simte că, în cazul temei asupra căreia s-a aplecat, a găsit o nouă fantă interpretativă. Restul ține de un dozaj narativ în care rolul precumpănitor îl joacă tensiunea discursului. Scrisul lui Gabriel Liiceanu se petrece la altitudinea firelor suspendate pe piloni de înaltă tensiune. În cazul cărților sale, există un tonus mental, mai precis o intensitate concentrată pe unitatea de suprafață narativă ce îl face ușor recognoscibil. Îi poți recunoaște
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
fraza să-i scape din mînă. Un asemenea ghidaj exercitat de o intenție auctorială focalizată cu precizie nu numai că dă textului o consistență aparte, dar mai ales reușește să ocolească buclele de umplutură ale locurilor comune. Rezultatul este un scris "impostat", al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a nuanțelor se hrănește dintr-un suflu patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
comune. Rezultatul este un scris "impostat", al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a nuanțelor se hrănește dintr-un suflu patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd să-și găsească, drept supapă a expresiei livrești, forma estetică al literaturii autentice. Și parcă numai un scrupul secret îl împiedică să facă pasul
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
hăituite de două-trei personaje memorabile. Și una retrasă, izolată de tumultul cotidian în câte un spațiu echivalent cu o vizuină, în care protagonistul se ascunde de toți ceilalți pentru a-i descoperi în kilogramele lui de hârtie umplută cu un scris mărunt, ilizibil. Dinamica și cinetica ficțională, ramuri ale aceleiași științe, nu pot fi utilizate aici simultan, deși ele trebuie înțelese împreună, în proiectul epic pe care îl servesc. Ca și celelalte volume ale prozatorului, Istoria eroilor unui ținut de verdeață
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pe memorialist. Apoi, în cărțile lui, Panait Istrati coboară în timp într-o perioadă cuprinsă aproximativ între 1850 și 1912. Plecase din România în Elveția în primăvara anului 1916, trecuse în Franța în primăvara anului 1920, s-a pus pe scris în 1922, prima carte i-a apărut în 1924, așadar după opt ani de ședere neîntreruptă în Occident. în România va reveni prima oară în toamna 1925, pentru scurt timp însă, a fost o călătorie cu bucluc și s-a
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
Daniel Cristea-Enache Opera memorialistică a lui E. Lovinescu a fost dispusă de autor în patru volume, apărute pe parcursul unui deceniu: Memorii. 1900-1916, la Editura Cugetarea din București (1931), Memorii. 1916-1930, la Editura Scrisul Românesc din Craiova (1932), Memorii, III, la Editura Adevărul din București (1937) și , la Editura Contemporană din București (1941). Lovinescu atrage atenția de la bun început asupra dublului aspect, memorialistic și portretistic, al scrierii sale (prefața la volumul I) și dă
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
în chipul unui specific structural, o călătorie are pentru Ana Blandiana două părți distincte, denumite cu ajutorul a două verbe "stăpînitoare", a vedea și a scrie. Vederea" e partea contemplației pure, a înregistrării pasive a unui univers "curgător în uitare", iar scrisul e partea fixării, "cu cruzime", în cuvinte, a experiențelor inedite: "Spun cu cruzime pentru că, scriind, trecînd în verbe o formă, o lumină, o culoare, retrăiesc sentimentul pe care îl încercam în copilărie cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
în prefața la volumul IV, reflecta: "Suntem perfect conștienți de faptul că, în chiar lista scrierilor reținute în ansamblul lucrării noastre, Timpul va opera firești deplasări de poziții, chiar și eliminări din rafturile crezute astăzi cele mai reverberante, după cum, dinamica scrisului românesc va obliga la noi înregistrări. Prin definiție, o cercetare ca aceasta trebuie să rămână o operă deschisă, un șantier reluat periodic, pentru renovări de prespective și noi contrucții". Cu ușoare modificări, aceste fraze sunt reluate și în prefața noii
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
se abandona cu ușurință imaginarului propriu, atît de elaborat, de stufos, de nu de-a dreptul inextricabil. Insolitările, combinatoriile, anamorfozele ce ni le oferă, ca și nesecate, au nevoia unei raportări la simplitatea ce constituie startul mișcării cu performantă miză. Scrisul e readus la nivelul zero al uneltelor sale celebrate într-un fel de duioasă gratitudine ce ni-l evocă pe Arghezi. Bunăoară o apologie a creionului purtat prin conexiunile ce le-ar avea cu regnurile animate: "Creionul e, și el
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]